RSS

BHAGAVAD-GITA si HINDUISMUL

 

                                             HINDUISMUL

 

Introducere                                    

Hinduismul este o religie originara din Indiasi este in mare parte practicata de toti locuitorii acestei tari, cat si de cei care au emigrat din Indiain alte parti ale lumii (mai ales in Africade E, S, S-E Asiei, Indiade E si Anglia). Cuvantul hindu este derivate din cuvantul din limba sanscrita sindhu=rau, mai specific se refera laIndus. In secolul V, persienii au fost numiti asa, pentru ca erau identificati ca oamenii de pe pamanturile Indus. Hinduistii definesc propria comunitate ca fiind ,,cei care cred in Vedas’’ sau ,,cei care urmeaza calea’’(dharma) celor patru categorii (Varnas) si trepte ale vietii (Ashramas).                                                                                                           Hinduismul este o religie majora in lumen u doar prin virtutea faptului ca are multi adepti (mai multi de 700 de mil.) ci si datorita profundei influente pe care o are asupra altor religii. Influenta corespondenta a acestor religii asupra hinduismului a contribuit la sincretismul religiei-varietatea larga a credintelor si practicile pe care le cuprinde. Mai mult de atat, baza geografica (adica faptul ca, cuprinde ceea ce au facut si au crezut toti locuitorii Indiei) a oferit hinduismului un character social si un sistem doctrinal care se extinde la toate aspectele vietii umane.

Istoric

Civilizatia vedica                                                                                                       In jurul anului 2000i.C, s-au dezvoltat o civilizatie in valeaIndus. In jurul anului 1500i.C, cand triburile indio-ariene au invadatIndia aceasta civilizatie a trecut printr-un decline major. Nu se stie daca aceste doua civilizatii au avut contacte semnificative. Multe elemente ale hinduismului care nu sunt prezente in civilizatia vedica (ca de exemplu inchinarea catre zei, baia in temple si postura de yoga) poate fi derivate din civilizatia indusa. Zeii din panteonul vedic au supravietuit in hinduismul tarziu darn u ca obiecte ale inchinarii: Indra regale zeilor si zeul furtunii si fertilitatii, Agni zeul focului. In jurul secolului 6, budismul a inceput sa se faca remarcat inIndia si are mai mult de 1 mileniu de interactiune cu hinduismul.

Civilizatia hindu clasica                                                                                            In jurul anului 200i.CIndia a fost invadata de multi zei din N, dintre care Shakas si Kushanas au avut impactul cel mai mare. Aceasta a fost o perioada de mare flux, de crestere, sincrentism si definire pentru hinduism si este perioada in care epopeele Dharmashastras si Dharmasutras au luat forma finala. Sub imperiul Gupta (320-550?), hinduismul classic si-a gasit o expresie mai consistenta: legile sacre au fost codificate, au inceput sa se construiasca marile templuri. Miturile si ritualurile au fost conservate in Puranas.

Hinduismul medieval                                                                                                    Paralel cu aceste investigatii filozofice sanscrite, cantecele vernaculare au fost compuse, transmise pe cale orala si conservate prin toataIndia. Scoala lui Gosvamins, care a fost discipol al lui Chaitanya, au dezvoltat o teologie eleganta a participarii estetice la ritualul de initiere in viata lui krishnna. Primul mare poet mistic hinduist a fost Kabir apoi a urmat Tulsidas si Surdas.

Secolele IX si XX                                                                                                                   In secolul IX s-au adoptat reforme importante sub auspiciul Ramakrishna, Vivekananda si sectele Arya Samaj si Brahmo Samaj. Aceste miscari au vrut sa reconcilieze hinduismul traditional cu reformele sociale si idealurile politice. Astfel conducatorii Sri Aurobindo Ghose si Mohandas Gandhi au scos din hinduism elementele care servesc scopurilor lor politice si sociale. Astfel Gandhi de exemplu a folosit propria marca ,,ahimsa’’ pe care a transformat-o in rezistenta pasiva pentru a obtine reforme de la ,,Untouchables’’ si pentru a-i scoate pe englezi dinIndia.

In zilele noastre                                                                                                        In zilele noastre multi profesori indieni de religie au migrat in Europa si SUA, unde au dobandit mai multa informatie. Unii ca si secta Hare Krishnna sustin ca se bazeaza pe practice clasice hinduiste. InIndia, hinduismul prospera in ciuda numeroaselor reforme si scurtaturilor facute de modernizarea si urbanizarea lumii indiene. Miturile se regasesc in cinematograful hindu iar ritualurile supravietuiesc nu doar in templuri dar si in ritualurile care marchează schimbarea situaţiei în viaţă.

Principii fundamentale                                                                                   Principiul hinduismului este in mare parte definit de ceea ce fac oamenii si mai putin de ceea ce cred ei. In mare masura uniformitatea comportamentelor decat a credintelor este gasita in mod cosecvent in hinduism, desi putine sunt practicile sau credintele care sunt total impartasite. Putine sunt obiceiurile care pot fi observate la toti hinduistii de ex. Respect pentru Brahmas si vaci, abstinenta pentru consumul de carne (in special carne de vaca) si casatoria intre caste (jati), in speranta de a da nastere unor mostenitori de sex masculin. Cei mai multi dintrte hinduisti canta in zori imnul ,,Gayatri’’ catre soare, dar existe putine argumente referitoare la ce alte rugaciuni ar trebui incantate. Cei mai multi dintre hinduisti il venereaza pe Shiva, Vishnu sau pe Devi. Pe langa asta ei adora alte sute de zeitati specifice unei anumite familii sau unui anumit sat. Desi hinduistii cred si fac multe lucruri apparent contradictorii fiecare individ percepe un pattern disciplinat care da inteles si forma propriei vieti. In hinduism nu exista ierarhie doctrinala sau eclasiasta, dar ierarhia complicate a sistemului social (care este inseparabil de religie) ofera fiecarei persoane sentimental de apartenenta la intreg.

Psihologia 

Hinduistii cred in existenta unui mare univers care cuprinde sfere, un ou cosmic pe care sunt concentric asezate numeroase raiuri, iaduri, oceanuri si continente in centrul carora se afla India. Ei cred ca timpul este degenerative si cyclic. Este degenerative pentru ca se trece de la epoca de aur sau krita yuga la 2 perioade interrmediare de decline al zeitatii si pana la era prezenta numita kali yuga. Tipul este cyclic pentru ca la finalul fiecarei ere prezente universal este distrus de foc si potop si incepe o noua epoca de aur. Totodata si viata oamenilor este ciclica: dupa moarte, sufletul paraseste corpul si se renaste/reincarneaza in corpul altei persoane, animal, legume. Aceasta stare nesfarsita de activitate si renastere este numita samsara. Calitatea noului nascut, adica a reincarnatului este determinate de succesul sau esecul care rezulta din toate actiunile sale, sau de karma, adica ceea ce a facut sufletul in viata sau vietile anterioare. Hinduisti cred ca karma poate fi contracarata prin ispasire si ritualuri, muncind pentru pedeapsa sau rasplata si prin atingerea eliberarii, adica renuntarea la toate dorintele lumesti. Hinduismul poate fi impartit pe doua grupe:                                                                1. cei care cauta rasplatile sacre si profane ale acestei lumi de exemplu sanatate, bunastare, copii si o buna reincarnare.                                                        2. cei care cauta sa se elibereze de lume                                              Principiile primului mod de viata provin de la Veda si azi sunt reprezentate in templele hinduiste si in sistemul de caste. Al doilea mod de viata, care este prescris in Upanishads, este reprezentat nu doar in cultele renuntarii dar si in idealurile ideologice ale majoritati hinduistilor. Aspectul lumesc al hinduismului initial au avut trei veda, trei clase ale societatii (varnas), trei trepte ale vietii (ashramas) si trei scopuri ale barbatului. Scopurile si nevoile femeilor au fost rareori pomenite in textele antice. Primelor trei veda i-au fost atasate asa numitul Athavra-veda. Primele trei clase (Brahman sau preotesc, Kshatriya sau luptatorul si Vaisya sau norodul general) au fost derivate din devizia tripartite a societatii antice indo-europene a carei urme pot fi descoperite in anumite institutii sociale si religioase ale Greciei si Romei Antice. Dupa ce indo-arienii s-au stability in junjab si au inceput sa migreze catre valea Ganges, celor trei clase i-au fost adaugate shudrasele, sau servantii. Cele trei ,,ashrame’’ originale au fost: studentul cast, cel care se ocupa de treburile casnice si locuitorul padurii. Se zicea ca trebuie sa ai trei datorii:                                                           1.studierea Vedas-urilor (datorie a inteleptilor)                                          2.un fiu (pentru stramos)                                                                                  3. jertfa (pentru dumnezei)                                                                                   Cele trei scopuri erau urmatoarele: artha (succes material), dharma (comportament social adecvat) si kama(placere senzuala). Dupa compunerea primului Upanishads si pe parcursul nasterii budhismului (sec.6) a fost adaugata o a patra ashrama si un al patrulea scop cel al renuntarii (sannyasi) si al carui scop este eliberarea din alte nivele, scopuri si datorii. Fiecare din cele doua grupe ale hinduismului s-a dezvoltat in propria complementaritate a sistemelor sociale si metafizic.                                         Sistemul castelor si filozofia sa suportiva (svadharma) s-a dezvoltat prin calea lumeasca. Svadharma cuprinde credintele cu, care este nascuta fiecare persoana pentru a practica o anumita meserie, a se casatori cu o anumita persoana, a consuma o anumita mancare, a-I indruma pe copii sa faca la fel. Este mai bine ca fiecare sa isi implineasca propria sa dharma decat a altcuiva (chiar daca propria dharma este scazuta si condamnabila ca de exemplu cea a castei Harijan).                                                               Scopul primar al hinduismului lumesc este de a da nastere si de a creste un baiat care va face jertfe pentru mostenitor. Cel de-al doilea, modul de abnegatie a hindusimului este bazat pe filozofia upanishadica, a armoniei sufletului uman. Pentru a se putea realize toate aceste scopuri este suficient sa eliberezi din renastere pe cel caruia te inchini. In aceasta perspective nimic nu poate fi mai detrimentul salvarii decat nasterea unui copil. Cea mai importanta credinta a sanatana dharmei pentru toti hinduistii este ,,ahimsa’’, adica absenta dorintei de a rani. Asta este folosit in justificarea vegetarianismului, desi nu excludem violenta fizica asupra animalelor sau oamenilor sau jertfele de sange in temple.                Bhagavad-ghita descrie trei cai pentru realizarea religioase. Pe langa calea muncii sau karma (aici desemnand acte de jertfa si ritualuri) si calea cunostintei sau juana (meditatie upanishadica) se mai propune calea meditatiei, adica pasiunea devotata fata de dumnezeu, sau bhakti, un ideal religios care a combinat si deposit celelalte doua cai. Bhakti poate fi deslusit in epopei dar declaratile lui apar in totalitate doar dupa Bhagavad-ghita. A luat proportii de la poemel si cantecele dialectice pana la zeitatile locale- in special celor de la alvars din S-Indiei. Astfel hinduisti au fost capabili sa reimpace monismul vedanic cu politeismul vedic. Toti zeii hindusi individuali sunt pozitionati sub capul upanishadica) se mai propune calea meditatiei, adica pasiunea devotata fata de dumnezeu, sau bhakti, un ideal religios care a combinat si deposit celelalte doua cai. Bhakti poate fi deslusit in epopei dar declaratile lui apar in totalitate doar dupa Bhagavad-ghita. A luat proportii de la poemel si cantecele dialectice pana la zeitatile locale- in special celor de la alvars din S-Indiei. Astfel hinduisti au fost capabili sa reimpace monismul vedanic cu politeismul vedic. Toti zeii hindusi individuali sunt pozitionati sub capul                                                                                                                                                                Dumnezeii 

Desi se stie ca exista un numar mare de zei si demizei majoritatea indivizilor sunt devotati unui singur zeu sau unei zeite printer care Shiva, Vishnu, si Devi sunt cele mai populare.

Drepturile hinduismului   

Shiva contine in aparenta aspectele contradictorii a unui zeu ascetic si a unui zeu din phallus. El este un zeu al abandonului, al renuntarii dar exista si multe secte shaiva, care incearca sa-l imite. De exemplu: Kapalikas, care poarta cranii umane pentru a reconstitui mitul conform caruia Shiva si-a decapitate tatal, pe incestuosul Brahma. Kapalikas a fost condamnat sa poarte craniul pana cand isi va gasi eliberarea inBenares,,dumnezeul bestiilor’’ si Aghoris ,,caruia nimic nu i se pare oribil’’ sau yoginii care mananca carne pentru a demonstra indiferenta fata de placere sau durere. Shiva este zeitatea a carei phallus este altarul central.                                                 S-a spus ca Shiva a mai venit pe pamant in forme umane, animale sau vegetale variate, astfel stabilind multe altare locale. Pentru cei care il adora pe Vishnu, el este persuasiv si suprem este zeul din al carui buric creste o floare lotus, dand nastere creatorului (Brahma). Vishnu a creat universal separand raiul de pamant si la salvat de nenumarate ori. Totodata el este adorat pentru numarul de ,,coborari’’-reincarnari trupesti ale zeului. Multe din acestea sunt animale care apar in iconografii: pestele, broasca testoasa si porcul mistret. Altii sunt pitici (vamana) care a devenit un urias pentru a da afara pe demonul Bali, din intregul univers, omul leu (Narasimha, care l-a desfiintat pe demonul Hiranyakashipu), Buddha (care s-a reincarnat cu scopul de a-I invata o doctrina falsa pe demonii religiosi), Kalki (calaretul de pe calul alb care va veni sa distruga unviversul la finalul erei lui Kalli). Cel mai populat este Rama (eroul lui Ramayana) si Krishnna (eroul lui Mahabharata si Bhagavata-Purana) ambii fiind numiti avatari ale lui Vishnu, desi initial erau eroi umani.

Cultul religios si ritualuri  

Datorita bazei sociale a hinduismului, ceremoniile fundamentale sunt cele care cuprind anumite pasaje ritualice(samskaras). Acestea incep in momentulin care se naste copilul sic and mananca ceva solid (de ex. orez). Ritualurile mai cuprind si prima tunsoare(in cazul unui baiat mic), purificarea dupa prima menstruatie (pentru o fata), casatoria si binecuvantarile in cazul unei sarcini. Zeita Six are grija ca, copilul sa se nasca sanatos sis a supravietuiasca primelor 6 zile, care sunt cele mai periculoase.

Mai exista si ceremoniile funerare (incerarea si imprastierea cenusei in raul sfantGanges) si oferirea de daruri anuale pentru cei morti. Cel mai important ritual este “pinda”-se face o minge din orez si seminte de sesam care este oferit baiatului cel mare din familie. Asta se face pentru ca stafia tatalui sau sa poata trece de la limbo in renastere. In ritualurile zilnice, un hinduist(in special sotia sa, pentru ca are mai multa putere in interactiunea cu zeitele) face daruri (puja) constand in fructe sau flori, pe un mic altar in casa. Ea mai face jertfe si serpilor, arborilor sau spiritelor obscure.                           Multe sate si orase au templuri unde preotii tin ceremonii pe parcursul zilei: rugaciuni si zgomote la rasaritul soarelui pentru a-i trezi pe zei, spaland si imbracand zeii, dandu-le de mancare si apoi distribuie adeptilor mancarea ramasa. Templu este un centru cultural unde se canta, se citesc texte sfante si se fac ritualuri la apusul soarelui.                                                                         In multe tepluri, mai ales in cele sacre (ca de ex. templul Kalighat) caprele sunt sacrificate la ocazile speciale. Jertfa este dusa afara de o casta mai prejoasa la marginile templului. Exista sute de templuri locale, simpliste, fiecare fiind ca o cutie de piatra care contine un edificiu impozant cu un mic rezervor in care se face baie. De obicei o data pe an imaginea zeului este luata de pe altarul sau si se face o parada in jurul templului.

 

 

Concluzii   

   Hinduismul este o religie politeista (aproximativ 330 mil.de zei), adeptii ei adora succesiv un zeu fara respingerea celorlalti. In crestinism, exista un singur Dumnezeu (Exod 20:3-5) ,,Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine…”.                                                                                                         In hinduism exista o triada: Brahma-creatorul lumii –Dumnezeu in crestinism, Siva-distrugatorul lumii, Visnut-rascumparatorul, pastoral lumii-Isus.                                                                                                               In crestinism avem un Dumnezeu al dragostei. Nu mai trebuie sa aducem jertfe, ca hinduistii pentru ca jerta a fost Isus, care a murit pentru pacatele noastre (Ioan3:16). La ei nu exista un dumnezeu indurator (Psalm 86:15), ci fiecare are alta functie  si alt rol.                                                                  In crestinism trupul moare, dar sufletul traieste si va fi judecat dupa faptele savarsite, ajunge in rai sau iad (Matei16:27). La ei, dupa moarte, sufletul se reincarneaza (metempsihoza, transmigrare) in oameni, animale, plante etc..depinde de karma fiecaruia.                                                                          In crestinism Dumnezeu este un dumnezeu viu care actioneaza, dar la hinduisti dumnezeii sunt doar niste chipuri cioplite.                                             Pentru o cunoastere mai buna crestinii, se roaga si au partasie cu Dumnezeu. La hinduisti, sunt importante ritualurile, meditatia, yoga, cat si rugaciunile invatate pe de rost (ex. mantra).

Bibliografie:

-Biblia                                                                                                                 -Encarta                                                                                                             -Istoria religiilor, Nicolae Bacila, ed.Niculescu                                                       -Indiaantica: limba si religiile ei, Oldenberg, Hermann Ed.Enciclopedica, Bucuresti, 1995

 

 

BHAGAVAD-GITA Introducere

-I-

Cartea inaia numita

DESCUMPANIREA LUI ARJUNA

Dhritarashtra[1]%N1 a spus:

1. Ce au facut, Sanjaya, ai mei si fiii lui Pandu, adunati gata de lupta, in Campia Legii%N2[2], in Kurukshetra?

Sanjaya[3] a spus:

2. Dupa ce a vazut armata fiilor lui Pandu, desfasurata in linie de bataie, regele Duryodhana apropiindu-se de invatatorul [sau][4] a rostit cuvintele:

3. Priveste, invatatorule, marea armata a fiilor lui Pandu, desfasurata in linie de bataie de catre priceputul tau discipol, fiul lui Drupada%N5[5].

4. Acolo sunt viteji, mari arcasi de seama lui Arjuna si Bhima[6], in batalie: Yuyudhana[7], Virata[8] si Drupada cu carul [sau] mare[9],

5. Dhrishtaketu, Cekitana si puternicul rege din Kashi, Purujit, Kuntibhoja si regele Shaibya cel [puternic ca un] taur [printre] oameni.

6. Si Yudhamanyu cel indraznet si Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadra si fiii lui Draupadi, toti cu care mari.

7. Cunoaste-i pe cei mai de seama dintre ai nostri, tu primul intre cei de doua ori nascuti[10]; ca sa-i stii, ti-i voi numi pe acesti conducatori ai oastei mele:

8. Tu [ansuti] si Bhishma si Karna si Kripa, invingatori in batalii, Ashvatthaman si Vikarna, precum si fiul lui Somadatta,

9. Si multi alti eroi care au renuntat la viata pentru mine, cu felurite arme de atac, indemanatici in lupta.

10. Putina este oastea noastra, aflata in seama lui Bhishma, multa este oastea lor, aflata in seama lui Bhima.

11. Oriunde ati fi, toate mariile voastre, fiecare din locul in care sta, doar pe Bhishma sa-l pazeasca.

12. Spre bucuria acestuia[11], cel mai batran din [neamul] Kuru, strabunul cel voinic[12], dand un racnet puternic ca de leu, a suflat in scoica.

13. Atunci, scoicile si tobele mari, tobele mici, trompetele mari rasunara deodata; vuietul a fost clocotitor.

14. Atunci, in marele lor car tras de cai albi, Madhava[13] si Pandava[14], suflara in scoicile lor divine.

15. Hrishikesha [a suflat] in [scoica] Pancajanya, Dhananjaya in Devadatta si Vrikodara cel crunt in fapte, in marea scoica Paundra.

16. Regele Judhishthira, fiul lui Kunti [a suflat] in Anantavijaya, Nakula si Sahadeva in Sughosha si Manipushpaka.

17. Marele arcas din Kashi si marele razboinic Shikhandin, Dhrishtadiumna si Virata si neanvinsul Satyaki,

18. Drupada, fiii lui Drupadi si regele Saubhadra cu bratul mare, din toate partile, o rege, faceau sa sune fiecare scoica sa.

19. Sunetul tumultuos a sfasiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, facand sa rasune cerul si pamantul.

20. Atunci, vazandu-i pe cei ai lui Dhritarashtra gata [de lupta], Pandava, al carui steag purta o maimuta [ca semn], cand sa inceapa lupta, ridicandu-si arcul,

21. ii spuse, o rege, aceste vorbe lui Hrishikesha: „Opreste-mi carul meu, o Acyuta, intre cele doua osti,

22. Ca sa-i vad aliniati si dornici de lupta pe cei cu care mi-e dat sa ma lupt in aceasta batalie ce se starneste.

23. Pe cei stransi aici, ii vad dornici sa se lupte, dornici sa faca in lupta placul netrebnicului fiu al lui Dhritarashtra.[15]

24. La aceste cuvinte ale lui Gudakesha, o Bharata, Hrishikesha oprind intre cele doua armate carul neantrecut,

25. in fata lui Bhishma, Drona si a tuturor regilor, spuse: „O, fiu al lui Pritha, priveste-i adunati pe toti acestia din nemul lui Kuru.”

26. Fiul lui Pritha zari atunci cum stateau in ambele osti, parinti, strabuni, invatatori[16], unchi, frati, copii, nepoti si ortaci, socri si prieteni.

27. Fiul lui Kunti[17] vazandu-si toate rudele aliniate, in descumpanire, vorbi indurerat:

Arjuna a spus:

28. Privindu-mi neamul, o Krishna, adunat dornic de a se bate, mi se inmoaie picioarele, gura mi se usuca.

29. Prin trup imi trece un fior, mi se ridica parul, [arcul] Gandiva imi scapa din mana si pielea imi arde;

30. Nu ma pot tine pe picioare, mintea mi se risipeste, iar semnele, o Keshava, le vad potrivnice;

31. Si nu vad la ce-ar fi bun sa-mi ucid rudele in batalie; nu doresc izbinda, o Krishna, nici domnia si nici placerile.

32. La ce ne este buna domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau [chiar] viata?

33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile si placerile, iata-i, stand [gata de] lupta, renuntand la viata si la avutii;

34. invatatori, parinti, fii, precum si bunici, unchi, socri, nepoti, cumnati si rubedenii,

35. Pe acestia nu vreau sa-i omor, de-ar fi sa ma omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia celor trei lumi; darami-te pentru cea a pamantului?

36. Ce bucurie am avea, o Janardana, ucigandu-i pe cei ai lui Dhritarashtra? Pacatul ar cadea pe noi, ucigand acesti nelegiuiti inarmati.

37. De aceea, noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sunt rude; ucigandu-ne rudele, cum am putea fi fericiti, o Madhava?

38. Chiar daca acestia nu vad, cu mintea prada pasiunii, pacatul de a-ti distruge familia si pacatul de a ataca prietenul,

39. Cum sa nu stim noi sa ne oprim de la acest pacat, o Janardana, noi care cunoastem ce-i pacatul de a-ti distruge familia?

40. Familia fiind distrusa, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, faradelegea pune stapanire pe intreaga familie.

41. Cand stapaneste faradelegea, o Krishna, femeile se depraveaza; depravarea femeilor, o Varshneya, duce la amestecul castelor.

42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-si ucide familia, dar chiar pentru familie: strabunii lipsiti de ritul turtelor (pinda) si al apei[18] cad [an infern].

43. Prin aceste pacate ale celor ce ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt rasturnate legile eterne ale castei si ale familiei.

44. Celor care strica legile familiei, o Janardana, infernul le este lacasul oranduit; asa am aflat[19].

45. Vai, eram hotarati sa facem un mare pacat cand ne pregateam sa ne ucidem familia de dragul placerilor si al domniei.

46. Mi-ar fi mai bine daca, fara sa ma opun, si neanarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu arma in mana.

Sanjaya a spus:

47. Vorbind astfel, Arjuna, in plina batalie, s-a asezat in car, lasand [sa-i cada] arcul si sagetile, cu inima cuprinsa de mahnire.

-II-

Cartea a doua numita

YOGA DISCRIMINARII

Sanjaya a spus:

1. Acestuia cuprins de mila, cu ochii tulburati si plini de lacrimi, descumpanit, Madhusudana ii spuse aceste vorbe:

Bhagavat a spus:

2. De unde aceasta disperare ce te cuprinde in clipa incercarii, o Arjuna, demna doar de unul ce nu-i nobil, care nu-ti deschide cerul si iti strica faima?

3. Fii fara slabiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ti se potriveste; gonind din inima josnica slabiciune, ridica-te, o tu care-ti distrugi dusmanii.

Arjuna a spus:

4. Cum voi trage cu sageata, o Madhusudana, in lupta cu Bhishma si Drona cei demni de adorare, o tu care-ti invingi dusmanii?

5. Mai bine sa traiesc cersind in lume, decat sa-i ucid pe marii mei invatatori; ucigandu-i pe invatatori, chiar cand ravnesc la bogatie, as avea parte de hrana patata cu sange.

6. Nu stiu ce [ar fi] mai bine pentru noi, daca am invinge sau daca am fi invinsi; iata-i stand in fata noastra pe cei ai lui Dhritarashtra pe care, ucigandu-i, n-am mai dori sa traim.

7. Cu fiinta-mi zdrobita de slabiciunea milei, te intreb, deoarece datoria imi tulbura mintea; spune-mi deslusit ce este mai bine; sunt invatacelul tau, la tine vin, invata-ma!

8. Caci nu vad ce-ar [putea] alunga supararea care imi seaca puterile, chiar de-ar fi sa obtin domnia nemarginita si imbelsugata pe pamant sau stapanirea suprema [a cerului].

Sanjaya a spus:

9. Vorbind asa lui Hrishikesha, spunandu-i lui Govinda „nu voi lupta”, Gudakesha, cel care-si distruge dusmanii, tacu.

10. Hsrikesa ii spuse surazand aceste vorbe, o Bharata, celui descumpanit intre cele doua osti.

Bhagavat a spus:

11. ii plangi pe cei ce nu trebuie sa-i plangi si cuvantezi despre intelepciune; cei invatati nu-i plang nici pe cei vii, nici pe cei morti.

12. N-a fost nici [o vreme] cand eu sa nu fi existat sau tu, sau printii acestia; la fel, noi nu vom inceta sa existam vreodata cu totii in viitor.

13. Precum cel intrupat in acest [trup] trece prin copilarie, tinerete si batranete, tot asa trece [dupa moarte] si in alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.

14. Contactele [simturilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, placute sau dureroase, vin si se duc, sunt trecatoare; indura-le, o Bharata.

15. Omul, pe care acestea nu-l clatina, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este acelasi la suferinta si bucurie, numai acela poate capata nemurirea.

16. Nu exista existenta pentru Nefiinta si nici nonexistenta pentru Fiinta[20]; hotarul lor este vazut de cel care cunoaste adevarul.

17. Sa stii ca cel ce le-a desfasurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.

18. Despre trupurile celui intrupat care este vesnic, nepieritor, de necunoscut, se spune ca au un sfarsit; de aceea lupta, o Bharata!

19. Cel care stie ca acesta [cel intrupat] ucide, [ca si] cel care stie ca acesta este ucis, amandoi nu stiu; acesta nu ucide si nici nu este ucis[21].

20. El nu se naste si nu moare niciodata; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici in viitor]: cel nenascut, etern, neantrerupt, stravechi, nu este ucis cand trupul este ucis.

21. Cel care-l cunoaste pe cel nepieritor, etern, nenascut, neschimbator, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om ca face sa omoare sau ca omoara?

22. Precum un om care lepadand vesmintele invechite, ia altele noi, asa si cel intrupat, lepadand trupurile invechite, se uneste cu altele noi.

23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l uda apa si nu-l usuca vantul.

24. El nu poate fi taiat, ars, udat si uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.

25. Despre acesta se spune ca este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbator; de aceea, cunoscandu-l asa, nu trebuie sa te intristezi.

26. Chiar daca crezi ca acesta se naste mereu si moare mereu, totusi, o tu, cel cu bratul mare, nu trebuie sa te intristezi.

27. Moartea este sigura pentru cel nascut; nasterea este sigura pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neanlaturat, tu nu trebuie sa te intristezi.

28. La inceput, fiintele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate si la sfarsit [sunt din nou] nemanifestate; de ce te jeluiesti atunci, o Bharata?

29. Careva il priveste ca pe ceva minunat, altul vorbeste ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, insa, desi auzind de el, niciunul nu-l cunoaste%N22[22].

30. Cel intrupat in toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie sa plangi vreo fiinta.

31. Privind la Legea [ta] proprie (svadharma) nu trebuie sa tremuri; pentru un razboinic nu exista nimic mai bun decat lupta inscrisa in Lege.

32. Fericiti sunt razboinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din intamplare de o astfel de lupta, ca de o poarta a cerului deschisa.

33. Daca insa nu vei da aceasta lupta inscrisa in Lege, atunci, tradandu-ti Legea proprie si renumele, iti vei atrage pacatul.

34. Fiintele vor face sa se povestesca despre nefaima ta vesnica; pentru cel ce tine la numele lui, nefaima este mai rea decat moartea.

35. Capeteniile de osti vor crede ca de frica te-ai oprit din lupta si vei ajunge in dispretul celor ce te-au pretuit.

36. Si multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine dusmanii, razand de barbatia ta; exista ceva mai dureros?

37. Ucis, vei dobandi cerul; traind, vei avea parte de pamant. Deci ridica-te, o fiu al lui Kunti, hotarat pentru lupta.

38. Facand egale fericirea cu suferinta, castigul cu pierderea, victoria cu infrangerea, fii gata de lupta; asa nu-ti vei atrage pacatul.

39. Aceasta cunostere ti-a fost rostita dupa [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, dupa [doctrina] Yoga, cunoasterea prin stapanirea careia, o fiu al lui Pritha, vei parasi lanturile faptei (karman).

40. Aici%N23[23], nu exista stradanie pierduta[24], nu se afla dare inapoi; oricit de putin din aceasta lege, si te pazeste de marea frica[25].

41. Aici, o bucurie a [neamului] Kuru, cunoasterea este unica, hotarita; cu multe si nesfarsite ramuri este cunoasterea celor nehotariti.

42. Ce vorbe inflorite spun cei nepriceputi care ramin la invatatura Vedelor[26], o fiu al lui Pritha, care spun „nu exista altceva” [decat invatatura Vedelor],

43. Cei daruiti simturilor, care nazuiesc la cer, [vorbe] care dau [o noua] nastere ca fruct al faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie si putere[27].

44. Cei inlantuiti de bucurie si putere, cu gandirea stapanita de aceste [vorbe] nu sunt patrunsi in meditatie de o cunoastere hotarita.

45. Vedele se ocupa de cele trei Tendinte[28] (guna); fii fara cele trei Tendinte, o Arjuna, fara dualitate, stand in adevarul vesnic, fara sa agonisesti bunuri lumesti, cu Sinele (atman) [tau].

46. Pe cat foloseste un put inconjurat din toate partile de apa, pe atit [folosesc] unui brahman intelept toate Vedele[29].

47. Numai fapta sa-ti fie conducatoare si niciodata fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefaptuire.

48. Stind in yoga, indeplineste faptele, parasind legatura [fata de ele], o Dhananjaya, fiind acelasi la reusita si nereusita; acestei egalitati [de spirit] i se spune yoga.

49. Fapta[30] este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunosterii (buddhiyoga), o Dhananjaya; cauta-ti refugiul in cunoastere; sunt demni de mila cei care au drept temei [al faptelor] fructul [acestora].

50. Cei care practica yoga cunosterii se leapada aici de bine si de rau; de aceea, staruieste in yoga; yoga este indeminare in fapte.

51. inteleptii care practica yoga cunoasterii, lepadandu-se de fructul nascut din fapta, eliberati de lantul renasterilor, merg spre tarimul fara durere.

52. Cand cunoasterea ta va trece peste hatisul confuziei[31], atunci vei ajunge la nepasarea fata de ce ti-e dat sa auzi sau fata de ce ai auzit.

53. Cand mintea (buddhi), buimacita de revelatie (shruti), iti va sta neclintita si hotarita in meditatie, atunci vei obtine yoga.

Arjuna a spus:

54. Ce se spune despre cel care este neclintit in intelepciune, care se afla in meditatie (samadhi), o Keshava? Cum vorbeste, cum se aseaza si cum merge cel cu mintea neclintita?

Bhagavat a spus:

55. Cand se leapada de toate dorintele care-i vin in minte (manas), o fiu al lui Pritha, cand se multumeste in el insusi si cu el insusi, atunci se spune ca este neclintit in intelepciune.

56. Despre cel cu mintea (manas) netulburata in durere si fericire, parasit de dorinte, lipsit de patima, frica si manie, se spune ca este un ascet (muni) cu mintea neclintita.

57. Cel care este desprins oriunde, care fie ca dobandeste binele sau raul, nu se bucura si nu se supara, acela are intelepciunea (prajna) neclintita.

58. Cel care isi retrage mereu simturile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele [an carapacea ei], acela are intelepciunea neclintita[32].

59. Obiectele dispar pentru cel intrupat, care nu se hraneste cu ele, dar gustul ramine; chiar gustul dispare vazandu-l pe Cel Suprem[33].

60. Chiar si la omul intelept care se stapaneste, o fiu al lui Kunti, simturile framintate tirasc mintea cu forta.

61. Stapanind toate simturile, stai concentrat, avandu-ma pe mine drept ultim scop; cel care-si are simturile in stapanire, acela are intelepciune neclintita.

62. in omul ce-si indreapta mereu gandul spre obiectele simturilor, se naste legatura cu ele; din legatura se naste dorinta, iar din dorinta apare mania;

63. Din manie ia fiinta tulburarea mintii, din tulburarea mintii – pierderea tinerii de minte, din pierderea tinerii de minte – distrugerea mintii, iar prin distrugerea mintii se distruge [si] el.

64. Cel care trece printre lucruri cu simturile dezbarate de patima si ura, [aflate] in stapanirea Sinelui (atman), stapan pe el, acela ajunge la limpezirea [mintii].

65. Din limpezirea [mintii] se naste incetarea tuturor durerilor sale; in [mintea] limpezita, cunosterea (buddhi) se intareste repede.

66. Nu exista cunoastere pentru cel fara yoga; pentru cel fara yoga nu exista contemplatie; pentru cel fara contemplatie nu exista pace; de unde [sa vina] fericirea pentru cel fara pace?

67. Mintii coplesite de ratacirea simturilor, intelepciunea ii este luata precum corabia de vant, pe ape.

68. De aceea, o tu cel cu bratul mare, celui ale carui simturi sunt mereu retrase de la obiectele lor, intelepciunea ii este neclintita.

69. Cand este noapte pentru toate fiintele, cel care se stapaneste vegheaza; cand este veghe pentru fiinte, pentru inteleptul care vede [Sinele] e noapte[34].

70. Acela dobandeste pacea, in care se pierd toate dorintele precum se pierd apele in oceanul care umplandu-se sta neclintit [an tarmurile sale], si nu acela care doreste dorintele.

71. Omul care izgonind dorintele traieste fara dorinti, fara [sa gandeasca] „al meu si eu”, acela ajunge la pace.

72. Aceasta este, o fiu al lui Pritha, starea in Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobandind-o nu te mai tulburi; [omul] dobandind-o, fie si in ceasul mortii, ajunge la stingerea in Brahman (brahmanirvana)[35].

-III-

Cartea a treia numita

YOGA FAPTEI

Arjuna a spus:

1. Daca, o Janardana, socotesti cunosterea mai buna decat fapta (karman), atunci de ce ma silesti la aceasta fapta ingrozitoare, o Keshava?

2. Cu vorbe amestecate imi tulburi mintea; spune-mi [doar] una singura, prin care, hotarandu-ma, as alege ce e mai bine.

Bhagavat a spus:

3. Dupa cum ti-am spus si inainte, o tu cel fara de pata, in aceasta lume exista doua cai: cea a scolii Samkhya cu yoga cunoasterii si cea a scolii Yoga cu yoga faptei.

4. Nu prin abtinerea de la fapte ajunge omul la nefaptuire (naishkarmya) si nici prin renuntare la lume nu se capata desavarsirea [spirituala] (siddhi).

5. Nimeni, niciodata, nu sta macar o clipa fara sa savarseasca fapte, caci savarseste fapte fara sa vrea, prin Tendintele (guna) nascute din Natura (prakriti).

6. Cel care stapanindu-si organele de actiune sta [nemiscat, dar] isi readuce in minte obiectele simturilor cu fiinta tulburata, aceluia i se spune prefacut.

7. Cel care stapanindu-si simturile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de actiune, desprins, acesta se deosebeste [de ceilalti].

8. Savarseste faptele prescrise! Fapta este mai buna decat nefaptuirea; n-ai reusi sa-ti pastrezi nici trupul lipsindu-te de fapta.

9. in afara celor savarsite pentru sacrificiu, restul faptelor inlantuiesc lumea; in acest scop[36], indeplineste fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legaturi [fata de ea].

10. In vremea inceputului, Prajapati[37] creind fiintele o data cu sacrificiile, a spus: „Anmultiti-va prin acesta; acesta sa va fie vaca ce indeplineste dorintele”[38].

11. Prin el sa-i tineti in viata pe zei, [iar] zeii sa va tina in viata pe voi; sustinandu-va unii pe altii, veti dobandi binele suprem[39].

12. Zeii, tinuti in viata prin sacrificiu, va vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele date de acestia, fara sa le dea [an schimb ceva], acela este un hot.

13. Cei buni, care se hranesc din ramasitele sacrificiului, se elibereaza de toate pacatele; au parte de impuritate rituala si sunt pacatosi cei care gatesc numai pentru ei.

14. Din hrana se nasc fiintele; din ploaie – hrana; din sacrificiu se naste ploaia; sacrificiul ia fiinta din rit.

15. Sa stii ca ritul ia fiinta din Brahman; Brahman ia fiinta din Cel Indestructibil (akshara); de aceea, Brahman cel Atotpatrunzator este fixat de-a pururi in sacrificiu.

16. Asa a fost pusa in miscare roata[40]; cel care nu o face sa se invarteasca [mai departe] aici [pe pamant], acela traieste zadarnic, nemernic dedat simturilor.

17. insa omul care se bucura numai de Sine, care gaseste multumire numai in Sine, care isi gaseste linistea in Sine, acela nu [mai] are nimic de facut[41].

18. Acela nu-si afla un sprijin in ce este facut sau nu este facut aici [pe pamant]; si din toate fiintele, nu depinde de niciuna, pentru nimic.

19. Savarseste deci fapta ce trebuie facuta, mereu desprins [de ea], caci omul care faptuieste desprins ajunge la culme.

20. Caci prin fapte au obtinut Janaka[42] si ceilalti desavarsirea; tu trebuie sa faptuiesti privind numai la binele oamenilor.

21. Cum se poarta cel din frunte asa se poarta si ceilalti oameni; canoanele pe care si le face el sunt urmate si de lume[43].

22. Pentru mine, o fiu al lui Pritha, nu [mai] exista nimic de infaptuit in cele trei lumi, nimic nedobandit care sa trebuiasca a fi dobandit, si totusi ma aflu in actiune.

23. Daca eu nu m-as afla tot timpul neobosit in actiune, toti oamenii, o fiu al lui Pritha, mi-ar urma calea.

24. Aceste lumi ar pieri daca eu nu [mi]-as indeplini fapta; as fi cel care face haos, as duce la pieire fiintele.

25. Precum cei nestiutori faptuiesc legati de fapte, o Bharata, tot asa cel intelept dorind binele oamenilor [faptuieste] desprins [de ele].

26. Cel intelept sa nu tulbure mintea celor nestiutori legati de fapta; sa se dedea tuturor faptelor, fiind concentrat cand le indeplineste.

27. Toate faptele se indeplinesc de catre Tendintele (guna) Naturii (prakriti); cel cu Sinele tulburat de Eu gandeste: „faptuitorul sunt eu”.

28. insa, o tu cel cu bratul mare, cel care cunoaste adevarul asupra deosebirii [Sinelui] de Tendinte (guna) si fapte, gandind „Tendintele actioneaza asupra Tendintelor”[44] acela nu este legat [de fapte].

29. Cei tulburati de Tendintele (guna) Naturii (prakriti) se leaga de actiunea Tendintelor; pe acesti nefericiti care nu cunosc totul, cel atotcunoscator sa nu-i sminteasca.

30. incredintindu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyatman), fiind fara dorinte si lipsit de [gandul] „al meu”, lupta, scapat de zbuciumul indoielii.

31. Oamenii care urmeaza aceasta invatatura eterna a mea, cu credinta si fara sa carteasca, aceia se elibereaza de fapte;

32. insa aceia care cartind impotriva-mi, nu-mi urmeaza invatatura, sa stii ca sunt gresiti in tot ce stiu, fara minte, pieriti.

33. Chiar si inteleptul se poarta dupa cum ii este firea lui; fiintele isi urmeaza firea; ce o va tine in loc?

34. in obiectul oricarui simt se afla patima si ura; sa nu intre sub stapanirea lor; acestea doua sunt dusmanii lui[45].

35. Legea proprie (svadharma), [chiar] cu lipsuri, este mai buna decat Legea altuia, chiar cu grija respectata; este mai bine sa pieri in Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasa.

Arjuna a spus:

36. De cine-i stapanit omul cand savarseste pacatul, desi nu-l doreste, o Varshneya, de parca-i tras cu forta?

Bhagavat a spus:

37. Aceasta este fie dorinta, aceasta este fie ura, nascuta fiecare din Tendinta rajas, marele devorator, marele rau[46]; sa stii ca aceasta este dusmanul aici [pe pamant].

38. Precum focul este invaluit in fum, oglinda – de pete, embrionul – de invelisurile sale, tot asa si aceasta [cunoastere] este invaluita de aceasta [Tendinta].

39. Ascunsa este cunoasterea celui intelept de catre acest vesnic dusman, care sub forma dorintei, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins.

40. Locasul sau sunt simturile, simtul intern si mintea; prin acestea el tulbura pe cel intrupat, ascunzand Cunoasterea.

41. De aceea tu, cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, o Bharata, stapanindu-ti dintru inceput simturile, ucide-l pe cel rau, pe cel care distruge Cunoasterea si intelegerea[47].

42. Simturile sunt socotite deasupra [obiectelor lor]; deasupra simturilor este simtul intern; deasupra simtului intern este mintea; deasupra mintii este acesta [Sinele][48].

43. Cugetand la cel care este deasupra mintii, sprijinindu-te pe Sinele [tau] ucide, o tu cel cu bratul mare, dusmanul de care cu greu te apropii, a carui forma este dorinta.

-IV-

Cartea a patra numita

YOGA CUNOASTERII SI A FAPTEI

1. Aceasta yoga nepieritoare i-am explicat-o lui Vivasvat[49], Vivasvat i-a transmis-o lui Manu[50], si Manu lui Ikshvaku[51].

2. Astfel au cunoscut-o, capatata de la unul la altul, marii Rishi, o tu care-ti distrugi dusmanii; aceasta yoga s-a pierdut aici [pe pamant], prin marea scurgere a vremii.

3. Chiar aceasta yoga din vremea inceputului ti-am explicat-o astazi tie; imi esti credincios si prieten; aceasta este taina suprema.

Arjuna a spus:

4. Tu te-ai nascut mai in urma; Vivasvat s-a nascut mai inainte; cum as putea intelege ca tu ai explicat la inceput?[52]

Bhagavat a spus:

5. Multe sunt nasterile mele anterioare [ca] si ale tale, o Arjuna; eu le cunosc pe acestea toate, tu [ansa] nu, o tu care-ti distrugi dusmanii.

6. Desi sunt nenascut, etern din fire, Stapanul divin al fiintelor, trecand peste natura mea[53] [neschimbata], ma renasc [totusi] prin propria mea forta magica[54] (maya).

7. Ori de cite ori Legea slabeste, o Bharata, si se intareste nelegiuirea, atunci eu ma creez [cu trup][55].

8. Pentru salvarea celor buni si distrugerea celor rai, pentru statornicirea Legii, ma nasc din yuga[56] in yuga.

9. Cel care cunoaste cu adevarat nasterea si fapta mea divina, cand isi paraseste trupul, nu merge spre o noua nastere; el vine la mine, o Arjuna.

10. Desprinsi de pasiune, frica si ura, de o fiinta cu mine%N57[57], cu sprijin in mine, purificati prin aceasta Cunoastere, multi au ajuns la firea mea.

11. Eu fac parte fiecaruia dupa cum se apropie de mine; oamenii urmeaza, oricum, calea mea, o fiu al lui Pritha.

12. Cei care doresc reusita in fapte, aici [pe pamant], sacrifica zeilor; reusita adusa de sacrificiu vine repede, in lumea oamenilor.

13. Cele patru caste au fost create de mine, impartite dupa Tendintele (guna) si datoriile lor; desi eu sunt faptuitorul acestora, sa stii totusi ca sunt neclintitul nefaptuitor.

14. Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care ma cunoaste asa, nu este inlantuit de faptele [lui].

15. Astfel savirseau faptele, stiind aceasta, strabunii tai dornici de mantuire; deci savarseste fapta asa cum a fost facuta, inainte, de strabuni.

16. „Ce este fapta, ce este nefaptuirea?” Aici chiar inteleptii sunt incurcati. iti voi dezvalui ce este fapta si cunoscand-o te vei elibera de rau.

17. Trebuie sa intelegi ce este fapta [randuita], sa intelegi ce este fapta oprita, sa intelegi ce este nefaptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea.

18. Cel care vede in fapta nefaptuirea si in nefaptuire fapta, acela este un intelept intre oameni, acela este yoghin [si totusi] savarseste pe de-a intregul fapta.

19. Despre cel ce trece la orice fapta, fara dorinta si hotarire, ale carui fapte sunt arse de focul Cunoasterii, despre el, cei luminati spun ca este un intelept.

20. Parasind fructul faptelor, mereu multumit, liber chiar daca a trecut la fapta, acela nu savarseste nimic.

21. Fara dorinti, cu mintea si trupul stapanite, parasind orice bun lumesc, savirsind faptele numai cu trupul, nu-si atrage nici un pacat.

22. Multumit cu ce-i aduce intimplarea, trecut dincolo de dualitate[58], lipsit de simtaminte egoiste, acelasi in reusita si nereusita, chiar faptuind, nu este legat.

23. Pentru cel desprins de legaturi, eliberat, cu mintea fixata in Cunoastere, care faptuieste pentru a sacrifica[59], fapta se sterge in intregime.

24. Brahman este aducerea ofrandei, Brahman este ofranda jertfita de Brahman in focul lui Brahman; cel care mediteaza la sacrificiul lui Brahman, trebuie sa intre in Brahman.

25. Unii yoghini aduc sacrificiu zeilor; altii sacrifica in focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu[60].

26. Unii sacrifica simturile, incepind cu auzul, in focul stapanirii de sine; altii sacrifica obiectele simturilor, incepind cu sunetul, in focul simturilor.

27. Unii sacrifica toate activitatile simturilor si ale suflurilor vitale (prana) in focul stapanirii de sine aprins de Cunoastere.

28. Unii asceti care tin legaminte [aspre] fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga si sacrificiul Cunoasterii si al recitarii Vedelor[61].

29. Altii sacrifica suflul expirator (prana) in suflul inspirator (apana), oprind miscarea expiratiei si inspiratiei, nazuind la stapanirea suflurilor (pranayama).

30. Altii, care se abtin de la mincare, sacrifica suflurile vitale in suflurile vitale; toti acesti cunoscatori ai sacrificiului au pacatele sterse prin sacrificiu.

31. Cei care se hranesc cu nectarul nemuririi (amrita), ramasita a sacrificiului, merg in Brahman cel etern; cel care nu sacrifica nu are parte de lumea aceasta; cum [ar avea parte] de cealalta, o tu cel mai bun dintre Kuru?

32. Astfel, sacrificiile implinite in gura lui Brahman sunt felurite; cunoaste-le ca fiind nascute din fapta; cunoscand aceasta, te vei elibera.

33. Sacrificiul Cunoasterii este mai bun decat cel material, o tu care-ti distrugi dusmanii; toate faptele se desavirsesc in intregime in Cunoastere.

34. Sa stii ca prin supunere respectuoasa, intrebari lamuritoare si slujindu-i pe cei care vad adevarul si au Cunoasterea, ei ti-o vor dezvalui [si tie].

35. Aflind-o, nu vei mai cadea din nou in tulburare, o fiu al lui Pandu; toate fiintele le vei vedea in Sinele [tau] si deci, in mine.

36. Chiar de-ai fi cel mai pacatos dintre toti pacatosii, vei trece dincolo de toata aceasta suferinta, cu corabia Cunoasterii.

37. Precum focul aprins face cenusa din vreascuri, asa si focul Cunoasterii face din toate faptele cenusa.

38. Nu exista aici [pe pamant] un instrument purificator asemanator Cunoasterii; pe aceasta o gaseste singur, in Sinea lui, cu timpul, cel desavarsit in yoga.

39. Cel cu credinta dobandeste Cunoasterea, nazuind spre ea cu simturile stapanite; dobandind Cunoasterea, ajunge repede la pacea suprema.

40. Cel lipsit de Cunoastere si credinta, cu indoiala in suflet, piere; cel cu indoiala in suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealalta si nici de fericire.

41. Pe cel stapan al Sinelui, care prin yoga a renuntat la fapte, si prin Cunoastere si-a taiat indoiala, [pe acela] o Dhananjaya, faptele nu-l [mai] inlantuiesc.

42. De aceea, taind cu sabia Cunoasterii Sinelui indoiala din inima, nascuta din necunoastere, indreapta-te spre yoga, si ridica-te, o Bharata.

-V-

Cartea a cincea numita

YOGA RENUNTARII

Arjuna a spus:

1. Krishna, tu lauzi renuntarea la fapta, si totodata si yoga; spune-mi in mod deslusit care din ele este mai buna.

Bhagavat a spus:

2. Renuntarea si yoga faptei duc ambele la binele suprem[62]. Dantre ele doua, yoga faptei este mai presus decat renuntarea la fapta.

3. Trebuie recunoscut ca ascet-pentru-totdeauna cel care nu uraste si nu doreste; cel care a trecut dincolo de dualitate, o tu cel cu bratul mare, se elibereaza usor de legaturi.

4. Numai cei putini la minte, nu si inteleptii, vorbesc despre Samkhya si Yoga ca despre lucruri deosebite; cel care o urmeaza doar pe una obtine totodata fructul amindurora.

5. Starea care se dobandeste prin Samkhya se dobandeste si prin Yoga; cel care vede ca Samkhya si Yoga sunt una, acela vede.

6. Renuntarea, o tu cel cu bratul mare, se dobandeste cu greu fara yoga; ascetul cufundat in [meditatia] Yoga ajunge fara zabava la Brahman.

7. Cel unit in yoga, cu trupul purificat, cu trupul invins, cu simturile invinse, al carui Sine este Sinele tuturor fiintelor, chiar daca faptuieste, el nu este intinat.

8. „Nu eu faptuiesc ceva”, asa gandeste cel concentrat care cunoaste adevarul, atunci cand vede, aude, atinge, miroase, maninca, merge, doarme, respira,

9. Vorbeste, da drumul, prinde, inchide si deschide pleoapele; el zice: „simturile actioneaza in obiectele lor”.

10. Cel care faptuieste daruindu-i lui Brahman toate faptele, parasind orice legatura, de el nu se prinde pacatul, precum apa de frunzele lotusului.

11. Yoghinii savirsesc fapte cu trupul, cu simtul intern, cu mintea si chiar numai cu simturile, parasind [orice] legatura pentru purificarea Sinelui.

12. Cel unit [an yoga], parasind fructul faptelor, dobandeste pacea suprema; cel neunit, legat de fruct, se inlantuie prin actiunea dorintei.

13. Renuntind cu mintea la toate faptele, cel intrupat sta fericit si stapan in cetatea cu noua porti[63], fara sa faptuiasca si fara sa provoace fapte.

14. Nici starea de faptuitor si nici faptele nu le creeaza Stapanul Cel Omniprezent, si nici legatura faptei cu fructul sau; Natura[64] e cea care pune [totul] in miscare.

15. Cel Omniprezent nu-si insuseste nici pacatul, nici fapta buna a cuiva; Cunoasterea este invaluita de necunoastere; prin ea li se tulbura mintea creaturilor.

16. insa celor carora necunoasterea le este distrusa de Cunoasterea Sinelui, Cunoasterea le ilumineaza, asemenea soarelui, pe Cel Suprem.

17. Cei care-L poarta in minte, care se identifica cu El, care iau sprijin in El, care-L au drept ultim scop, scapa de noi reintoarceri, se scutura dintr-odata de pacatele lor.

18. inteleptii[65] privesc la fel la un brahman plin de stiinta si virtute morala, la un bou, la un elefant, la un ciine sau la un mancator de caini[66].

19. Creatia a fost invinsa[67] in aceasta lume de cei cu mintea egala; Brahman este fara pata, mereu acelasi; de aceea stau ei in Brahman.

20. Cel care sta in Brahman, care cunoaste pe Brahman, cu mintea neclintita, netulburat, nu se bucura de ce-i placut, nu se sperie de ce-i neplacut.

21. Cu Sinele desprins de contactele exterioare, gaseste in Sinele lui fericirea. Cu Sinele unit cu Brahman prin yoga, el capata fericirea nepieritoare.

22. Bucuriile nascute din contactul [simturilor] sunt matca durerii. Ele au un inceput si un sfarsit, o fiu al lui Kunti; inteleptul nu afla bucurii in ele.

23. Cel care poate in acesta lume, inainte de a se elibera de trup, sa-si stapaneasca zbuciumul nascut din dragoste si ura, acel om este unit si fericit.

24. Numai cel care are fericirea launtrica, bucuria launtrica, precum si lumina launtrica, acel yoghin devenit [una cu] Brahman, ajunge la stingerea in Brahman (brahmanirvana).

25. Dobindesc stingerea in Brahman, Rishii[68] cu pacatele sterse, cu indoiala taiata, stapani pe ei, bucurosi de binele tuturor fiintelor.

26. Pentru ascetii eliberati de dragoste si ura, cu mintea stapanita, cunoscatori ai Sinelui, stingerea in Brahman exista [pretutindeni] in jurul [lor].

27. Indepartind contactele exterioare, cu privirea [atintita] numai intre [cele doua] sprincene, egalizind suflul inspirator (prana) cu suflul expirator (apana) care trec prin nas.

28. Ascetul cu mintea, simtul intern si simturile stapanite, care are drept ultim scop eliberarea, lipsit de dorinta, frica si mila, numai acela este eliberat pentru totdeauna.

29. Cunoscandu-ma pe mine ca cel care are parte de sacrificiu si asceza, ca Marele Stapan Divin (Maheshvara) al intregului Univers, prieten al tuturor fiintelor, el ajunge la pace.

-VI-

Cartea a sasea numita

YOGA CONCENTRARII

Bhagavat a spus:

1. Cel care indeplineste fapta ce trebuie indeplinita fara sa tina seama de fructul faptei, acela este [cu adevarat] ascet si yoghin; si nu acela care nu intretine focul [sacrificiului] si nu indeplineste riturile.

2. Sa stii ca cea careia i se spune renuntare este yoga, o fiu al lui Pandu; caci nimeni nu devine yoghin fara sa renunte la dorinta[69].

3. Pentru ascetul doritor sa se inalte la yoga, instrumentul de indeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la yoga, instrumentul de implinire este renuntarea.

4. Se spune despre cel care a renuntat la toate dorintele ca a ajuns la yoga [numai] atunci cand nu este legat de obiectele simturilor si de fapte.

5. Sa-si ridice singur Sinele, sa nu-si doboare Sinele; Sinele este cu adevarat prietenul trupului; numai Sinele este dusmanul trupului[70].

6. Sinele este prietenul trupului pentru cel care s-a invins pe sine, insa pentru cel care nu-i [stapan pe] sine se poarta ca un dusman in dusmanie.

7. Numai Sinele celui care s-a invins pe sine este absorbit in meditatie, [nepasator] la cald sau frig, fericire sau durere, cinstire sau dispret.

8. Yoghinului al carui Sine se bucura de Cunoastere si intelegere, neclintit[71], cu simturile invinse, [privind] la fel la un bulgare de pamant, o piatra sau aur – i se spune ca este unit.

9. Cel cu spiritul egal, cand se afla intre binevoitori, prieteni, dusmani, straini indiferenti, oameni de ocara, rude, virtuosi sau pacatosi, acela se deosebeste [de ceilalti oameni].

10. Yoghinul sa-si uneasca Sinele, stand deoparte, singur, stapanindu-si tot ce este gand, fara dorinte si fara bunuri lumesti,

11. Statornicandu-si singur, intr-un loc curat, o asezare tare, nici prea inalta, nici prea joasa, acoperita cu o pinza, piele de caprioara sau iarba kusha,

12. Asezindu-se acolo, fixindu-si mintea asupra unui singur punct, cu activitatea simturilor si gandirii stapanite, sa practice yoga pentru purificarea Sinelui.

13. Acelasi, neclintit, tinind nemiscate corpul, capul si gitul, atintind privirea spre virful nasului, fara sa priveasca in spatiu,

14. Cel care s-a potolit pe sine, lipsit de frica, care tine legamintul castitatii, stapanindu-si mintea, cu gandul la mine, unit, asezat, avandu-ma drept ultim scop,

15. Yoghinul care se uneste astfel mereu, cu mintea stapanita, ajunge la pace, la stingerea (nirvana) suprema, care este in mine.

16. Yoga nu este pentru cel care maninca prea mult, nici pentu cel care nu maninca deloc, nici pentru cel care doarme prea mult si nici pentru cel [mereu] treaz, o Arjuna.

17. Yoga care distruge suferinta este pentru cel cumpanit in hrana si zabava, cumpanit in gesturi si in fapte, cumpanit in somn si veghe.

18. Cand gandirea, stapanita, fara dorinti, eliberata de toate pasiunile, se fixeaza in Sine, atunci se spune ca omul este unit [an yoga].

19. „Ca flacara ce nu se clinteste la adapost de vant”—aceasta este asemuirea [facuta] yoghinului cu gandirea stapanita, care practica yoga Sinelui.

20. Atunci cand gandirea se opreste, respinsa de exercitiul yoga, si cand isi priveste Sinele, gaseste multumirea in Sinele [sau],

21. Atunci cand cunoaste fericirea fara de sfarsit, de dincolo de simturi, ce-i de cuprins [doar] cu mintea, si in acesta [o data] statornicit, nu se [mai] departeaza de la adevarul,

22. Pe care, dobandindu-l, nu mai socoate alt bun mai presus de el; in acesta [o data] stabilit, nici o durere, oricit de mare, nu-l [mai] urneste.

23. Cea denumita yoga trebuie cunoscuta ca desfacere a legaturii cu durerea; aceasta yoga trebuie practicata cu hotarire si fara descurajare.

24. Parasind complet toate pasiunile nascute din dorinta%N72[72], stapanind complet cu simtul intern totalitatea simturilor,

25. Putin cite putin sa se opreasca cu mintea sustinuta prin hotarire, cu simtul intern fixat in Sinele [sau], fara sa se gandeasca la ceva.

26. Oricand simtul intern s-ar arata nelinistit sau nestatornic, totdeauna, stapanindu-l, sa fie adus la supunere in Sine.

27. Pe yoghinul cu simtul intern potolit, cu pasiunile potolite, neintinat, devenit [una cu] Brahman, il patrunde fericirea suprema.

28. Yoghinul care este unit astfel mereu, neintinat, obtine cu usurinta fericirea nesfarsita de a-l atinge pe Brahman.

29. Cel cu Sinele unit prin yoga vede Sinele in toate fiintele si toate fiintele in Sinele [sau]; el priveste pretutindeni la fel.

30. Cel care pretutindeni ma vede pe mine, si toate le vede in mine, acela nu-i pierdut pentru mine si nici eu nu-s pierdut pentru el[73].

31. Cel care nazuieste spre unitate ma adora in toate fiintele; oriunde s-ar afla acest yoghin, in mine se afla.

32. Cel care, prin asemuire cu Sinele, priveste pretutindeni la fel[74], fie ca este fericire sau suferinta, acela este socotit, o Arjuna, yoghinul cel mai desavarsit.

Arjuna a spus:

33. Aceasta yoga pe care mi-ai dezvaluit-o ca egalitate [a spiritului], o Madhusudana, eu nu o vad ca o stare stabila, din cauza ca exista neliniste.

34. [Caci] mintea, o Krishna, este nelinistita, agitata, puternica, indaratnica; socot ca ea este tot asa de greu de stapanit ca si vantul.

Bhagavat a spus:

35. Fara indoiala, o tu cel cu bratul mare, mintea este greu de infrinat si nelinistita, dar ea poate fi supusa, o fiu al lui Kunti, prin exercitiu repetat[75] si renuntare.

36. Yoga este greu de dobandit pentru cel ce nu-i stapan pe sine; acesta este gandul meu; ea este cu putinta pentru cel care se stapaneste si se supune pe sine printr-un mijloc potrivit.

Arjuna a spus:

37. Cel care nu-i ascet si cauta credinta, dar se indeparteaza cu mintea de yoga, nedobandind desavarsirea in yoga, pe ce drum apuca, o Krishna?

38. Lipsit de amandoua[76], nu se destrama, o tu cel cu bratul mare, ca un nor in furtuna, fara sprijin si ratacit in drumul spre Brahman?

39. Trebuie sa-mi curmi pe de-a intregul aceasta indoiala, o Krishna; decat tine nimeni altul nu este in stare s-o curme.

Bhagavat a spus:

40. O fiu al lui Pritha, pentru el nu exista pierzanie nici in lumea aceasta, nici in cealalta, caci cel ce face binele, dragul meu, nu merge nicicum pe calea cea grea.

41. Dobindind lumile celor cu fapte merituoase, [si] locuindu-le ani fara sir, cel lipsit de yoga se naste [din nou] intr-o familie cinstita si de vaza.

42. Sau poate, chiar se naste intr-o familie de intelepti yoghini, [caci] o nastere ca aceasta este cea mai grea de dobandit in aceasta lume.

43. Acolo isi redobandeste concentrarea mintii din intruparea anterioara si se straduieste si mai mult pentru desavarsirea spirituala, o bucurie a neamului Kuru.

44. Exercitiile repetate din trecut il duc mai departe, chiar fara vrerea lui; cine doreste sa cunoasca yoga trece dincolo de Brahman-Cuvantul[77].

45. Yoghinul care prin staruinta [a ajuns] stapan pe sine, curatat de pacate, desavarsit prin numeroase nasteri, ajunge la conditia suprema.

46. Yoghinul este deasupra ascetilor si este socotit chiar deasupra celor care au Cunoasterea; yoghinul este deasupra celor care indeplinesc riturile; de aceea, fii yoghin, o Arjuna.

47. Dantre toti yoghinii, cel care, venit la mine cu Sinele interior, mi se daruieste cu credinta, acela este socotit de mine ca [fiind] cel mai unit in yoga.

-VII-

Cartea a saptea numita

YOGA CUNOASTERII SI A iNTELEGERII

Bhagavat a spus:

1. Tu, care ai mintea unita cu mine, care practici yoga, care ai sprijinul in mine, asculta, o fiu al lui Pritha, cum ma vei cunoaste, fara indoiala, in intregime.

2. iti voi dezvalui, in intregime, aceasta Cunoastere impreuna cu intelegerea, pe care, aflind-o, nu mai ramine nimic altceva de cunoscut aici [an lumea aceasta].

3. Dantre mii de oameni, cite unul doar se infrineaza pentru desavarsirea spirituala; [iar] dintre cei care se infrineaza pentru desavarsirea spirituala cite unul doar ma cunoaste cu adevarat.

4. Pamintul, Apa, Focul, Vintul, Eterul, Simtul intern, Mintea si Eul sunt cele opt parti diferite ale Naturii mele.

5. Aceasta este Natura mea inferioara; Natura mea superioara insa, sa stii, este alta; ea este, o tu cel cu bratul mare, Sinele individual (jivabhuta)[78] care tine aceasta lume[79].

6. Sa stii, ea este matca tuturor fiintelor; originea, ca si nimicirea intregii lumi, eu sunt.

7. Dincolo de mine nu exista altceva, o Dhananjaya; in mine sunt insailate toate, ca sirul de perle pe fir.

8. Eu sunt, o fiu al lui Kunti, gustul din apa, lumina din Soare si Luna, silaba [sfanta] OM din toate Vedele, sunetul din spatiu, ce-i omenesc[80] in oameni.

9. Eu sunt mirosul bun al pamantului, stralucirea din foc, viata din toate fiintele, asceza din toti ascetii.

10. Saminta vesnica a tuturor fiintelor eu sunt, sa stii, o fiu al lui Pritha; eu sunt intelegerea celor care cunosc, si stralucirea celor straluciti eu sunt.

11. Si [tot] eu sunt puterea dezbarata de dorinta si patima; eu sunt in fiinte iubirea care nu calca Legea, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata.

12. Toate starile [celor trei Tendinte], sattva, rajas si tamas, sa stii, pleaca de la mine; nu eu sunt in ele, ci ele sunt in mine.

13. Toata aceasta lume cu mintea tulburata de starile alcatuite din cele trei Tendinte nu ma recunoaste pe mine, care sunt dincolo de ele, neclintit[81].

14. Caci este greu de trecut dincolo de aceasta iluzie (maya) divina a mea, alcatuita din Tendinte; numai cei ce vin la mine trec de aceasta iluzie[82].

15. Nu la mine vin facatorii de rele, cu mintea tulburata, oamenii cei josnici; cu Cunoasterea smulsa de iluzie, ei tin de starea demonica[83]

16. De patru feluri sunt facatorii de bine care mi se daruiesc, o Arjuna, tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata: napastuitul, cel care nazuieste la Cunoastere, cel care nazuieste la binele lumesc si cel care poseda Cunoasterea.

17. Dantre acestia, cel care poseda Cunoasterea, in veci unit, se deosebeste [de ceilalti] printr-o daruire unica; cel care poseda Cunoasterea ma iubeste la nesfirsire, si eu il iubesc pe el.

18. Acestia sunt de pret cu totii, insa pe cel care poseda Cunoasterea il socotesc ca pe mine insumi; cu Sinele unit, el imi este devotat mie [care ii sunt] conditia suprema.

19. La capatul multor renasteri, cel care poseda Cunoasterea ajunge la mine, spunindu-si: „Vasudeva este Totul”. Acest suflet mare (mahatman) este greu de gasit.

20. Cei a caror Cunoastere este smulsa de diverse pasiuni merg spre alte divinitati; urmind felurite rinduieli[84], isi urmeaza natura lor proprie[85].

21. Oricare ar fi forma [divinitatilor] pe care fiecare adorator doreste sa o venereze cu credinta, eu sunt cel care pune in fiecine acea credinta neclintita.

22. Unit prin acea credinta, el urmareste imbunare a acestei [divinitati] si-si atinge dorintele; cel care i le implineste [ansa], eu sunt.

23. Rasplata celor putini la minte nu este eterna; cei care sacrifica zeilor merg la zei, insa cei care mi se daruiesc mie, la mine vin[86].

24. Cei fara minte ma cred [ca eu sunt] Cel Nemanifestat intrat in starea de manifestare; ei nu cunosc natura mea superioara neclintita, suprema.

25. Invaluit de iluzia produsa de magia [mea], eu nu sunt revelat tuturor; aceasta lume, cu mintea tulburata, nu ma recunoaste ca nenascut si neclintit.

26. Eu stiu, o Arjuna, fiintele care au fost, care sunt si care vor fi; pe mine insa nu ma stie nimeni.

27. Tulburarea dualitatii, nascuta din dorinta si ura, o Bharata, duce in ratacire toate fiintele [chiar] de la nasterea [lor], o tu cel care-ti distrugi dusmanii.

28. Cei cu fapte merituoase, ale caror pacate sunt terminate, eliberati de tulburarea dualitatii, mi se daruiesc cu credinta nestramutata.

29. Cei care, pentru a se elibera de batranete si moarte, cauta sprijin in mine si se infrineaza, aceia il cunosc pe de-a intregul pe acest Brahman, Sinele suprem, cunosc ritul in intregime.

30. Cei care ma cunosc ca esenta a fiintelor (adhibhuta), a zeilor (adhidaiva) si a sacrificiului (adhiyajna), avand gandirea concentrata, ma cunosc chiar in clipa plecarii [din viata][87].

-VIII-

Cartea a opta numita

YOGA SALVARII iN BRAHMAN

Arjuna a spus:

1. Ce este Brahman? Ce este Sinele suprem? Ce este ritul, o tu cel mai bun dintre oameni? Ce se intelege prin esenta fiintelor, ce se numeste esenta zeilor?

2. Ce este esenta sacrificiului, si cum [e cu putinta] aici in acest corp, o Madhusudana? Cum poti fi cunoscut Tu, in clipa plecarii [din lumea aceasta] de cei stapani pe sine?

Bhagavat a spus:

3. Indestructibilul este supremul Brahman; Natura proprie[88] este numita Sinele suprem; Creatia care aduce la viata fiintele este numita sacrificiu.

4. Ca esenta a fiintelor, [eu sunt] existenta pieritoare; ca esenta a zeilor, [eu sunt] Spiritul; ca esenta a sacrificiului, eu sunt chiar cel in trupul de acum, o tu cel mai bun dintre cei intrupati.

5. Cel care, in clipa sfarsitului, ma are in gand si pleaca eliberandu-se de corp, acela merge la mine; despre aceasta nu este indoiala.

6. Cel care are in gand o anumita existenta in clipa sfarsitului cand paraseste corpul, spre ea merge, o fiu al lui Kunti, chemat in viata de acea existenta[89].

7. De aceea, tot timpul gandeste-te la mine si lupta; cu simtul intern si mintea atintite spre mine, la mine vei veni fara indoiala.

8. Cel care mediteaza la supremul Spirit divin, o fiu al lui Pritha, cu gandirea concentrata in exercitiul yoga, fara sa rataceasca in alta parte, ajunge la El.

9. Cel care isi aminteste de Poetul[90] inceputului, Stapanul mai subtil decat atomul, care a oranduit Totul, a carui forma nu poate fi gandita, de culoarea soarelui de dincolo de tenebre[91],

10. Cel care-i in clipa plecarii [din lumea aceasta], cu simtul intern neclintit, unit prin daruire si prin puterea [data de] yoga, adunandu-si suflul vital intre cele doua sprancene, acela ajunge la supremul Spirit divin.

11. Taramul despre care cunoscatorii Vedei spun ca este indestructibil, in care intra ascetii lipsiti de pasiuni, pentru care cei ce-l doresc se pastreza casti[92], ti-l voi dezvalui pe scurt.

12. Stapanindu-si toate portile[93], respingandu-si simtul intern in inima, aducandu-si suflul vital in cap, practicand concentratia yoga,

13. Cel care plecand [din lumea aceasta] isi paraseste corpul rostind silaba [sacra] AUM care este Brahman, purtandu-ma in gand, acela merge spre conditia suprema.

14. Pentru yoghinul mereu concentrat, care nu-i cu mintea la altceva, care se gandeste mereu la mine, neantrerupt, o fiu al lui Pritha, eu sunt usor de dobandit.

15. Cei cu sufletul mare (mahatman) ajunsi la suprema desavarsire, venind la mine, nu mai au parte de renastere, pieritor loc al durerii.

16. incepand cu cea a lui Brahman, o Arjuna, toate lumile revin la noi existente; insa cand se vine la mine, o fiu al lui Kunti, nu mai exista renastere.

17. Cei care stiu ca ziua lui Brahman tine pina la o mie de yuga, si ca noaptea lui se sfirseste dupa o mie de yuga, aceia sunt oamenii care stiu [ce-i] ziua si noaptea.

18. Din Cel Nemanifestat se nasc toate cele manifestate, la venirea zilei; la venirea noptii, se topesc in Cel numit Nemanifestat.

19. Tot asa si multimea fiintelor, dupa ce a tot existat, se topeste la venirea noptii; la venirea zilei, fara vrere, o fiu al lui Pritha, ea renaste[94].

20. insa dincolo de acest Nemanifestat, exista o alta existenta, nemanifestata, eterna, care nu piere atunci cand toate fiintele pier.

21. „Cel Nemanifestat”, „Cel Indestructibil”, asa i se spune; este numit conditia suprema; cei care-l dobandesc nu se mai intorc; acesta este lacasul meu suprem.

22. Acest Spirit suprem, o fiu al lui Pritha, se dobandeste printr-o exclusiva daruire; in El stau toate fiintele, de El a fost desfasurat[95] acest Tot.

23. iti voi spune care este clipa cand yoghinii morti pleaca pentru a se intoarce sau a nu se mai intoarce, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata[96].

24. [Cand este] foc, stralucire, zi, jumatatea luminoasa a lunii, rastimpul celor sase luni cat soarele urca spre miazanoapte, oamenii morti atunci, care-l cunosc pe Brahman, merg la Brahman.

25. [Cand este] fum, noapte, jumatatea intunecata a lunii, rastimpul celor sase luni cand soarele coboara spre miazazi, atunci yoghinul dobandind „lumina lunii”, renaste.

26. Cele doua cai, cea luminoasa si cea intunecata, sunt socotite drept [cai] eterne ale lumii; pe una se merge fara intoarcere, pe cealalta se vine inapoi.

27. Yoghinul care cunoaste amandoua drumurile nu se rataceste nicand; de aceea, o Arjuna, in orice clipa, fii concentrat in yoga.

28. Ceea ce este aratat ca rasplata a meritului in [studiul] Vedelor, in sacrificii, in asceza, in danii, este intrecut de yoghinul care stie aceasta; el merge spre locul suprem al inceputului.

-IX-

Cartea a noua numita

YOGA TAINEI REGESTI

Bhagavad a spus:

1. iti voi dezvalui tie, care esti nezeflemitor, Cunosterea cea mai tainica, impreuna cu intelegerea; cunoscand-o, te vei elibera de nefericire.

2. Aceasta stiinta regeasca, acesta taina regeasca este supremul purificator; ea poate fi inteleasa direct, este legiuita, usor de indeplinit, neclintita.

3. Oamenii care nu cred in aceasta Lege, o tu cel care-ti distrugi dusmanii, nedobandindu-ma, reiau calea mortii si a renasterii (samsara).

4. intreaga aceasta lume este desfasurata de mine [care sunt] forma nemanifestata; in mine stau toate fiintele, si nu eu stau in ele.

5. Si [totusi] fiintele nu stau in mine; priveste la unirea mea divina! Sant sustinator al fiintelor, fara sa stau in ele; prin Sinele meu exista toate fiintele.

6. Precum marele si vesnicul vant, ce bantuie pretutindeni, se afla in spatiu, sa stii, tot asa se spune ca toate fiintele stau in mine[97].

7. Toate fiintele, o fiu al lui Kunti, se intoarc in Natura mea, la sfarsit de kalpa; la inceput de kalpa le creez din nou[98].

8. Sprijinindu-ma pe propria mea Natura, creez mereu din nou acesta multime a fiintelor, de nevoie, prin forta Naturii.

9. Si aceste fapte nu ma leaga, o Dhananjaya; eu ramin ca un strain, nelegat de aceste fapte.

10. Prin mine si prin grija mea, Natura faureste tot ce se misca si nu se misca; prin acesta cauza, o fiu al lui Kunti, lumea este pusa in miscare.

11. Cei cu mintea tulburata, nu ma pretuiesc sub forma mea umana, ei nu cunosc existenta mea suprema, de Mare Stapan Divin al tuturor fiintelor.

12. Zadarnice le sunt sperantele, zadarnice faptele, zadarnica le este stiinta celor ce si-au pierdut mintea; ei capata natura obscura a demonilor Rakshas si Asura.

13. insa oamenii cu sufletul mare (mahatman), care au sprijin in mine, care nu au alt gand, o fiu al lui Pritha, au parte de Natura mea divina, cunoscandu-l pe Cel Neclintit, Obarsia existentelor (bhutadi).

14. Glorificandu-ma mereu, infranandu-se credinciosi legamintelor[99], inchinindu-mi-se, ma adora cu daruire, mereu concentrati.

15. Altii care sacrifica, ma adora prin sacrificiul cunoasterii, ca unitate, ca felurita individualizare, pe mine Cel cu fata in toate partile.

16. Eu sunt stradania sacrificiului[100], eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusa strabunilor, eu sunt iarba magica, eu sunt mantra[101], eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa.

17. Eu sunt tatal acestei lumi, muma, oranduitorul, strabunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba [sacra] AUM[102], Rik, Saman si Yajus[103],

18. Calea, sustinatorul, stapanul, martorul, popasul, salasul, prietenul, inceputul si nimicirea [lumii], locul, asezarea, saminta, Cel Neclintit.

19. Eu dau caldura, opresc si dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea si moartea, si tot eu sunt, o Arjuna, Fiinta si Nefiinta.

20. Cei cu intreita stiinta [a Vedelor], bautori ai Somei[104], curatati de pacate, nazuind la starea cereasca, ma cinstesc cu jertfe; acestia, intrand in lumea sfanta a celui ce este stapan peste zei[105], au parte de bucuriile ceresti ale zeilor.

21. Acestia, impartasindu-se din marea bucurie a lumii cerului, dupa trecerea [perioadei de rasplata a] meritului, ei intra in lumea muritoare; astfel, urmand Legea intreitei cunoasteri, supusi dorintelor, dobandesc aceasta ducere si intoarcere[106].

22. Celor care ma adora gandindu-se la mine si nu la altul, acestor oameni mereu concentrati le vin intr-ajutor.

23. Chiar cei care, daruiti altor divinitati, sacrifica patrunsi de credinta, chiar aceia, o fiu al lui Kunti, [tot] mie imi sacrifica, [desi] nu dupa cum este randuit.

24. Eu sunt cel care are parte de toate sacrificiile si numai eu sunt stapanul lor; deoarece ei nu ma recunosc asa cum sunt, acestia se pierd.

25. Cei care slujesc zeilor merg la zei; cei care slujesc strabunilor merg la strabuni; la demoni merg cei care sacrifica demonilor; dar cei ce-mi sacrifica, la mine vin.

26. Daca cu dragoste mi se da o frunza, o floare, un fruct, sau apa, eu ma bucur de aceste ofrande ale iubirii pioase ale celui smerit[107].

27. Tot ceea ce faci, mananci, sacrifici, daruiesti sau induri ca asceza, o fiu al lui Kunti, fa-le ca [ofranda] pentru mine.

28. Astfel, te vei elibera de inlantuirea faptelor si de fructul lor, bun sau rau; cu fiinta concentrata in yoga si renuntari, eliberat, la mine vei veni.

29. Eu sunt la fel pentru toate fiintele; pentru mine nu-i [nimeni] pe care sa-l plac sau sa-l urasc; cei care mi se daruiesc cu dragoste se afla in mine, si eu ma aflu in ei.

30. Chiar un om rau, de mi se daruieste cu o dragoste exclusiva, trebuie socotit ca om bun[108]; hotaririle lui sunt drepte;

31. Curand devine virtuos, si ajunge la pacea eterna; sa stii, fiu al lui Kunti, cel care mi se daruieste nu piere.

32. O fiu al lui Pritha, cei care isi iau sprijin in mine, chiar de-ar fi [nascuti] dintr-o matca a pacatului[109], de-ar fi femei, vaishya[110] si chiar shudra[111], acestia ajung la conditia suprema.

33. Cu atat mai mult, brahmanii merituosi, Rishii de neam regesc ce mi se daruiesc; deoarece ai dobandit aceasta lume trecatoare si nefericita, daruieste-mi-te.

34. Fii cu gandul la mine, daruit mie, sacrifica-mi si cinsteste-ma; la mine vei ajunge concentrandu-te astfel, avandu-ma pe mine drept ultim scop.

-X-

Cartea a zecea numita

YOGA iNTRUCHIPARILOR DIVINE

Bhagavat a spus:

1. Asculta mai departe, o tu cel cu bratul mare, inaltul meu cuvant pe care ti-l rostesc tie, care mi-esti drag, spre binele tau.

2. Nici multimea zeilor, nici marii Rishi nu cunosc nasterea mea, caci eu sunt singura obarsie a zeilor si a marilor Rishi.

3. Cel care ma stie ca Marele Stapan Divin al Lumii, nenascut si fara de inceput, acela, netulburat printre muritori, se elibereaza de toate pacatele.

4. Gandire, Cunoastere, netulburare [a mintii], rabdare, adevar, stapanire de sine, liniste, fericire si durere, fiintare si nefiintare, frica si neanfricare,

5. Nevatamare, egalitate [a spiritului], multumire de sine, asceza, daruire, faima buna si rea, toate sunt numai de la mine, felurite stari ale fiintelor.

6. Din mine au luat fiinta, in vremea inceputului, cei sapte mari Rishi si cei patru Manu, nascuti din gandul meu; din ei [au luat fiinta] toate creaturile in lume.

7. Cel care cunoaste cu adevarat intruchiparile[112] si forta mea magica, acela se uneste [cu mine] printr-o yoga de neclintit; aceasta este neandoios.

8. Eu sunt obarsia Totului, de la mine porneste Totul; gandind asa, cei cu minte si simtire adanca, mi se daruiesc mie.

9. Cu gandul la mine, cu suflurile vitale plecate la mine[113], luminandu-se unul pe celalalt, vorbindu-si despre mine sunt mereu multumiti si fericiti.

10. Celor mereu concentrati, care mi se daruiesc cu dragoste, le dau aceasta yoga a mintii (buddhiyoga) prin care ajung la mine.

11. Din indurare pentru ei, eu, stand in adevarata [mea] Natura, distrug prin lampa stralucitoare a Cunoasterii intunecimea nascuta din necunoastere.

Arjuna a spus:

12. Tu esti supremul Brahman, lacasul si purificatorul suprem, Spiritul cel vesnic, cel ceresc, obarsia zeilor, cel nenascut, cel ce patrunde totul.

13. Asa ti-au spus toti Rishii, divinul Rishi Narada, Asita, Devala si Vyasa; chiar tu insuti mi-o spui.

14. Toate acestea le socotesc adevarate pentru ca mi le-ai spus tu, o Keshava, caci nici zeii, nici demonii Danava nu cunosc manifestarea ta.

15. Numai tu insuti te cunosti pe tine, o Spirite Suprem, Creator al fiintelor, Stapan al fiintelor, Zeu al zeilor, Stapan al lumii.

16. Trebuie sa-mi vorbesti pe de-a intregul despre divinele intruchipari ale Naturii tale, intruchipari prin care existi, patrunzand aceste lumi.

17. Cum as cunoaste, o yoghinule, chiar daca as medita mereu asupra ta, in care dintre formele existentei tale te-as putea cuprinde cu mintea, o Bhagavat?

18. Vorbeste mai mult, cu de-amanuntul, o Janardana, despre forta magica si intruchiparea [ta], caci nu ma satur ascultand nectarul nemuririi (amrita) [al vorbelor tale].

Bhagavat a spus:

19. Fie, iti voi vorbi despre divinele intruchipari ale fiintei mele, [numai] despre cele importante, o cel mai bun dintre Kauravi, caci intinderea mea este fara sfarsit.

20. Eu sunt Sinele, o Gudakesha, care salasluieste in inima tuturor fiintelor, eu sunt inceputul, mijlocul si sfarsitul tuturor fiintelor.

21. Pentru zeii Aditya[114] eu sunt Vishnu; pentru luminatori, eu sunt Soarele stralucitor; eu sunt Marici[115] pentru Maruti[116], si Luna pentru stele.

22. Pentru Vede eu sunt Saman[117], pentru zei – Vasava[118], pentru simturi sunt simtul intern, si gandirea pentru fiinte.

23. Pentru zeii Rudra[119] eu sunt Shamkara[120], pentru demonii Yaksha si Rakshas eu sunt stapanul bogatiilor[121], pentru zeii Vasu eu sunt focul, pentru munti sunt Meru.

24. Sa stii, o fiu al lui Pritha, ca pentru preotii eu sunt cel dintai – Brihaspati%N122[122], – pentru conducatorii de osti sunt Skanda[123], pentru ape sunt oceanul.

25. Pentru marii Rishi, eu sunt Bhrigu[124], pentru cuvinte – silaba unica, pentru sacrificii eu sunt sacrificiul rugaciunii, pentru munti – Himalaya.

26. Pentru toti arborii sunt smochinul, Narada[125] – pentru divinii Rishi, Citraratha – pentru Gandharva[126], ascetul Kapila – pentru cei ce au atins desavarsirea [spirituala][127].

27. Pentru cai, sa stii ca sunt Uccaihshravas[128], cel nascut din nectarul nemuririi (amrita); pentru elefantii regali sunt Airavata[129], pentru oameni – regele.

28. Pentru arme sunt fulgerul, pentru vaci – vaca dorintelor; eu sunt Kandarpa[130] ce da samanta vietii, pentru serpi eu sunt Vasuki[131].

29. Pentru Naga[132] sunt Ananta[133], pentru fiintele marii – Varuna, Aryaman[134] – pentru strabuni, Yama[135] – pentru stapani.

30. Eu sunt Prahlada[136] pentru demonii Daitya, timpul – pentru cei ce tin numaratoarea[137], pentru animalele salbatice – leul, pentru pasari – fiul lui Vinata[138].

31. Eu sunt vantul pentru purificatori, Rama – pentru cei ce poarta arma, Makara[139] – pentru pesti, fiica lui Jahnu[140] – pentru apele curgatoare.

32. Creaturilor le sunt inceput, sfarsit si mijloc, o Arjuna; cunoasterilor eu le sunt Cunoasterea Sinelui Suprem, celor ce discuta [an controversa] eu le sunt doctrina [adevarata].

33. Literelor le sunt A, cuvintelor compuse le sunt dvandva[141], eu sunt stapanul indestructibil, oranduitorul cu fata in toate partile.

34. Eu sunt si moartea care ia totul, si nasterea celor ce vor fi; intre ce este femeiesc[142] eu sunt faima, frumusetea, vorba, tinerea de minte, intelepciunea, darzenia si rabdarea,

35. Pentru Saman eu sunt Marele Saman, gayatri[143] – pentru metri, pentru luni – Margashirsha[144], anotimpurilor le sunt primavara.

36. Celor ce inseala eu le sunt jocul de noroc, celor puternici – puterea, eu sunt biruinta, eu sunt nesovairea, virtutea celor virtuosi.

37. Pentru Vrishni[145] eu sunt Vasudeva, pentru fiii lui Pandu – Dhananjaya, ascetilor le sunt Vyasa[146], poetilor (kavi) le sunt Ushanas[147] cel intelept.

38. Celor ce supun [pe altii] le sunt pedeapsa, doritorilor de marire le sunt priceperea politica, eu sunt tacerea tainelor, Cunoasterea celor ce cunosc.

39. Samanta tuturor fiintelor eu sunt, o Arjuna, caci nu exista fiinta miscatoare sau nemiscatoare care sa existe fara de mine.

40. Caci nu exista capat pentru intruchiparile mele divine, o tu cel ce-ti invingi dusmanii; aceasta este, rostita de mine pe scurt, intinderea intruchiparilor mele.

41. Orice fiinta aratoasa, frumoasa sau puternica, sa stii este puterea mea cuprinsa intr-o farima.

42. Dar, la ce bun, o Arjuna, sa le stii pe toate acestea? Eu stau sprijinind intreaga aceasta lume cu o farama [din mine].

-XI-

Cartea a unsprezecea numita

VIZIUNEA CELUI CU MULTE FORME

Arjuna a spus:

1. Suprema vorba pe care ai rostit-o, spre binele meu, numita taina Sinelui Suprem, mi-a alungat toata tulburarea.

2. De la tine Cel cu ochii ca frunza de lotus, am auzit in amanunt nasterea si pieirea fiintelor, ca si neclintita ta maretie.

3. Asa este, precum mi-ai spus tu insuti Supremule Stapan Divin; doresc sa-ti vad forma ta de Stapan Divin, o Spirite Suprem.

4. De crezi ca e cu putinta a fi vazut de mine, puternice Stapan Divin peste yoga, atunci arata-mi Sinele tau neclintit.

Bhagavat a spus:

5. Priveste, o fiu al lui Pritha, formele-mi divine, cu sutele, cu miile, felurite, deosebite la culoare si alcatuire.

6. Priveste-i pe zeii Aditya, pe Vasu, pe Rudra, pe cei doi Ashvini si pe Maruti; priveste, o Bharata, la multele minuni nevazute inca.

7. Priveste aici, Gudakesha, in trupul meu stand la un loc intreaga lume, [tot] ce se misca si nu se misca si orice altceva ai dori sa vezi.

8. Tu nu ma poti insa privi cu propria-ti vedere; iti dau vederea divina; priveste la forta mea magica divina!

Sanjaya a spus:

9. Zicand acestea, atunci, o rege, Hari, Marele Stapan Divin peste yoga, i-a aratat fiului lui Pritha suprema sa forma de Stapan Divin:

10. Cu ochi si guri nenumarate, cu nenumarate aratari uluitoare, cu nenumarate podoabe, cu nenumarate arme ceresti ridicate [spre amenintare],

11. Purtand ghirlande si vesminte divine, uns cu balsamuri divine, intrupare a tuturor minunilor[148], zeu fara de sfarsit cu fata in toate partile.

12. Daca o mie de sori s-ar ridica deodata pe cer, stralucirea lor ar fi asemenea stralucirii acestui mare suflet (mahatman).

13. Atunci a vazut fiul lui Pandu intreaga lume faramitata la nesfarsit, stand la un loc in trupul zeului zeilor.

14. Atunci, patruns de uimire, cu parul zburlit, Dhananjaya plecandu-si capul in fata zeului, cu mainile impreunate spre ruga, spuse:

Arjuna a spus:

15. Vazand toti zeii in trupul tau, o zeule, si feluritele fiinte adunate, pe Brahman Stapanul asezat pe lotus, pe Rishi si pe toti serpii divini,

16. Te vad cu nenumarate brate, pantece, guri si ochi, pretutindeni forma nesfarsita; nici sfarsitul, nici mijlocul si nici chiar inceputul nu ti le vad, Stapan al Lumii! Forma a Lumii!

17. Purtand coroana, ghioaga si disc, te vad, rug de lumina stralucand pretutindeni, greu de privit pe de-a intregul, nemasurata stralucire a soarelui-foc-arzator.

18. Tu trebuie sa fii cunoscut ca indestructibil, suprem, tu esti oranduitorul suprem al acestei lumi, tu esti neclintitul pazitor al Legii eterne; esti pentru mine Spiritul cel Vesnic.

19. Te vad fara inceput, fara mijloc si fara sfarsit, putere nesfarsita, brate nesfarsite; drept ochi, Soarele si Luna; gura [ti-e] rug aprins si flacara ei incinge lumea toata.

20. intinderea dintre pamant si cer este cuprinsa de tine singur, ca si toate zarile; vazandu-ti forma ta uluitoare si groaznica, cele trei lumi sunt cutremurate, o Mare Suflet.

21. Multimile de zei se indreapta spre tine; unii speriati, cu mainile impreunate rugator te preamaresc; spunand „Svasti[149] multimile de Maharshi si de Siddha te lauda cu imnuri nenumarate.

22. Toti Rudra, Aditya, Vasu, Sadhya, Vishvedeva, cei doi Ashvini, Marutii, toti Ushmapa[150], Gandharva, Yaksha, Asura si Siddha, toti te preamaresc uluiti.

23. Privindu-ti forma ta imensa, cu multe guri si ochi, o tu cel cu bratul mare, cu multe brate, coapse si picioare, cu multe pantece, cu multi colti ingrozitori, lumile sunt cutremurate; la fel si eu.

24. Privindu-te pe tine, care atingi cerul, luminat de nenumarate culori, cu gura larg cascata, cu uriasii ochi aprinsi, cutremurat in adancul fiintei [mele] nu-mi capat stapanirea si linistea, o Vishnu.

25. Privind coltii tai ingrozitori si gurile tale ca focul Timpului de Apoi[151], nu [mai] stiu [unde-s] zarile, nu-mi gasesc loc de aparare; indurare Stapane al zeilor, adapost al lumii!

26. Si toti acesti fii ai lui Dhritarashtra impreuna cu multimea regilor pamanteni, Bhishma, Drona si fiul lui Suta cu capeteniile noastre de osti,

27. Se indreapta in graba spre gurile tale infioratoare, cu dinti ingrozitori; unii, prinsi intre dinti, se vad cu testele sfaramate.

28. Precum valurile cele multe ale fluviilor curg numai spre ocean, asa si eroii din lumea oamenilor intra in gurile tale care arunca flacari.

29. Precum spre flacara aprinsa fluturii merg in graba, la pieire, asa merge in graba si omenirea spre gurile tale, la pieire.

30. Pe toti oamenii de pretutindeni ii lingi, mistuindu-i cu flacarile gurii tale; razele tale fierbinti ard intreaga lume, umpland-o de stralucire, o Vishnu.

31. Spune-mi cine esti Tu, forma ingrozitoare? Plecaciune Tie, Stapane al zeilor, indurare! Vreau sa te cunosc pe tine, obarsie, ca nu-ti inteleg caile.

Bhagavat a spus:

32. Eu sunt Timpul [atot]puternic[152], distrugator de lumi, pus in miscare aici spre a trage lumea inapoi[153]; chiar fara tine, ei tot nu vor [mai] fi, luptatori oranduiti in armate dusmane.

33. Ridica-te deci, dobandeste gloria; invingandu-ti dusmanii, bucura-te de o domnie implinita; ei sunt de dinainte doboriti de mine; tu fii doar unealta, o Savyasacin[154].

34. Pe Drona, Bhishma, Jayadratha, Karna ca si pe ceilalti osteni eroi doboriti de mine, doboara-i, nu sovai! Lupta! Vei invinge dusmanii in batalie.

Sanjaya a spus:

35. Auzind aceste vorbe ale lui Keshava, cel ce purta coroana, cu mainile impreunate, tremurand, salutandu-l din nou pe Krishna, i-a spus cu vorba intretaiata, inspaimantat, in prosternare:

Arjuna a spus:

36. Drept este, Hrishikesha, ca de gloria ta se bucura lumea si nazuieste la dragostea ta, ca [demonii] Rakshas, inspaimantati, fug in [cele patru] zari, ca multimea de Siddha ti se inchina.

37. Si de ce nu s-ar inchina, o Mare Suflet, intaiului faptuitor, mai mare chiar ca Brahman; Stapane nesfarsit al zeilor, adapost al lumii, Tu esti indestructibil, Fiinta si Nefiinta si Cel de dincolo[155] [de ele].

38. Tu esti obarsia zeilor, Spiritul inceputului, Tu esti Supremul Oranduitor al acestei lumi, Tu esti Cel ce cunoaste si [tot tu] Cel ce trebuie cunoscut, Supremul Lacas; prin Tine este desfasurat Totul, o Forma nesfarsita!

39. Tu esti Vayu, Yama, Agni, Varuna, Luna, Prajapati, Tu esti Strabunul[156]; inchinaciune Tie! De o mie de ori, si inca inchinaciune, inchinaciune Tie!

40. inchinaciune Tie de la Rasarit si de la Apus! inchinaciune Tie de pretutindeni, o Tu care esti Totul; putere nesfarsita, tarie nemasurata! Tu le implinesti pe toate, si asa esti Totul.

41. Crezandu-te un prieten pe care [poti] sa-l chemi, „o Krishna, o Yadava, o prietene”, necunoscator al maretiei Tale, din usurinta sau din prietesug,

42. De Te-am suparat cu gluma pe cand mergeam, stateam, ne odihneam sau mancam, fie singuri, o Achyuta, fie cu altii de fata, iti cer iertare, Tie celui de necuprins cu mintea.

43. Tatal lumii care se misca si nu se misca, Tu esti; Tu esti obiectul adorarii ei; esti invatatorul si mai mult decat invatatorul; Tu nu ai seaman, cum ar fi un altul mai presus de Tine? in cele trei lumi, esti putere fara seaman.

44. De aceea, plecandu-mi trupul spre rugaciune, Te implor pe Tine, Stapane preamarit; trebuie sa-mi ierti, precum tattl – fiului, prietenul – prietenului, cel drag – celei dragi.

45. Vazand cele nemaivazute inca, sunt infiorat; mintea mi-e cutremurata de groaza; indurare Stapan al zeilor, adapost al lumii! Arata-mi doar forma Ta, o zeule.

46. Cu coroana, cu ghioaga, cu disc in mina, doar asa vreau sa Te vad; fii [iar] cu forma Ta cu patru brate, o Tu cel cu o mie de brate, care iei toate formele.

Bhagavat a spus:

47. Din indurare, o Arjuna, ti-am aratat prin puterea magiei mele forma-mi suprema facuta din lumina, intreaga, fara de sfarsit, cea a inceputului, de altul decat tine nevazuta inca.

48. Nici prin Vede, sacrificii, invatatura sau danii, si nici prin rituri sau asceze crunte, eu nu pot fi vazut in aceasta forma in lumea oamenilor de altul decat de tine, o erou [al neamului] Kuru.

49. Sa nu ai frica si mintea tulburata vazand aceasta forma a mea atat de ingrozitoare; fara spaima, cu inima voioasa, priveste din nou la aceasta forma a mea!

Sanjaya a spus:

50. Vorbindu-i astfel lui Arjuna, Vasudeva si-a aratat din nou forma lui; Marele Suflet l-a linistit pe cel speriat, revenind la forma lui blanda.

Arjuna a spus:

51. Vazandu-ti aceasta forma omeneasca blanda o Janardana, acum mi-a revenit judecata, mi-am redobandit firea.

Bhagavat a spus:

52. Forma-mi cea greu de vazut, tu ai vazut-o; insasi zeii nazuiesc mereu s-o vada.

53. Nici prin Vede, nici prin asceza, nici prin danii si prin sacrificiu, eu nu pot fi vazut precum m-ai vazut tu.

54. insa printr-o daruire unica, o Arjuna, eu pot fi cunoscut astfel, vazut cum sunt cu adevarat, si cuprins, o tu care-ti distrugi dusmanii.

55. Cel care savarseste faptele intru mine, ma are pe mine ca ultim scop, daruit mie, liber de inlantuire, fara ura pentru toate fiintele, acela merge la mine, o fiu al lui Pandu.


[1] „Dhritarashtra”: tatal Kauravilor, regele din Hastinapura, care a reocupat tronul in urma mortii fratelui sau Pandu, tron pe care il cedase anterior din cauza ca orbise. Intrebarea sa tradeaza speranta ca, eventual, lupta care urma sa inceapa ar fi putut sa fie impiedicata de faptul ca avea sa aiba loc tocmai in Kurukshetra („Campia Kauravilor”), unul dintre centrele religioase ale Indiei, supranumit si „Campia Legii”.

[2] „Legea” (Dharma): termenul are o acceptie complexa in gandirea ortodoxa, desemnand atat ansamblul riturilor vedice prescrise pentru obtinerea prosperitatii in viata si a cerului dupa moarte, precum si valorile morale care decurg din indeplinirea prescriptiilor vedice.

[3] „Sanjaya”: conducatorul carului de lupta al lui Dhritarashtra, caruia ii relateaza dialogul dintre Krishna si Arjuna pe care l-a auzit la distanta, gratie harului pe care i l-a dat Vyasa.

[4] „Invatatorul [sau]”: brahmanul Drona care i-a invatat manuirea armelor atat pe Pandavi cat si pe Kauravi.

[5] „Fiul lui Drupada”: Dhrishtadyumna. Duryodhana reproseaza lui Drona faptul ca a contribuit indirect la pregatirea de lupta a Pandavilor.

[6] „Bhima”: cel care conduce ostile lui Yudhishthira, impreuna cu Dhrishtadyumna.

[7] „Yuyudhana”: cel care conduce carul de lupta al lui Krishna.

[8] „Virata”: capetenia unui tinut in care au locuit fii lui Pandu.

[9] „Cu carul [sau] mare”: sk. maharatha poate fi tradus si prin „capetenie de osti”, „mare razboinic”, care conducea unsprezece mii de arcasi.

[10] „De doua ori nascuti”: epitet aplicat celor trei caste superioare care au primit initierea vedica, considerata ca o a doua nastere; initierea era deci obligatorie pentru toti oamenii liberi, cu exceptia femeilor si a castei shudra.

[11] „Acestuia”: Duryodhana.

[12] „Strabunul cel voinic”: Bhishma.

[13] „Madhava” – epitet al lui Krishna; in cursul textului Krishna va aparea frecvent si sub alte epitete: Acyuta, Govinda, Janardana, Madhusudana (distrugator al lui Madhu), Varshneya, Hari, Keshava (pletosul) si Hrishikesha (stapanul divin al simturilor).

[14] „Pandava”: epitet al lui Arjuna („fiu al lui Pandu”), care, ca si Krishna, va aparea frecvent si sub alte epitete si perifraze descriptive: fiu al lui Kunti, fiu al lui Pritha, Bharata, (urmas al lui Bharata), Dhananjaya, Gudakesha etc.

[15] „Fiu al lui Dhritarashtra”: Duryodhana.

[16] „Invatator”: sk. guru. In vechiul brahmanism termenul desemneaza preceptorul spiritual sau fondatorul unei traditii spirituale. Elevul trebuie sa-i acorde supunere totala in timpul noviciatului si un respect total in restul vietii. In hinduism si in sectele religioase tardive importanta invatatorului spiritual creste fiind considerat ca o divinitate incarnata si, ca atare, obiect al unei adoratii cu caracter religios.

[17] „Kunti”: epitet al lui Pritha.

[18] „Ritul turtelor si al apei”: ceremonia Shraddha care ofera strabunilor aflati in pitri-loka, „lumea strabunilor”, daruri simbolice, pentru a-i mentine in acest loc temporal si a-i impiedica sa cada in infern (naraka). Fericirea strabunilor este legata de faptele urmasilor lor, depinzand direct de faptele lor meritorii sau de pacatele lor. Actul ofrandei sporea atat meritul urmasilor cat si pe cel al strabunilor.

[19] „Asa am aflat”: prin traditie.

[20] „Nu exista existenta pentru nefiinta si nici nonexistenta pentru Fiinta”: Nefiinta nu poate sa aiba parte de existenta si nici Fiinta de nonexistenta.

[21] Cf. Katha-Upanishad, II, 19, despre natura nemuritoare a Sinelui: „Daca cel care ucide crede ca ucide, daca cel care este ucis crede ca este ucis, amandoi nu stiu [adevarul]: acela nu ucide si [celalat] nu este ucis”. Cf. Chandogya-Upanishad, VIII, 1,5; X, 5, 2-4.

[22] Strofa poate fi inteleasa si astfel: „este ca o minune ca cineva il vede, este ca o minune ca altul vorbeste [despre el], este ca o minune ca cineva il aude…” Aceasta interpretare ar fi sugerata de fragmentul concordant din Katha-Upanishad, II, 7.

[23] „Aici”: in practica Yoga.

[24] „Nu exista stradanie pierduta…”: in opozitie cu sacrificiile vedice, unde orice imperfectiune tehnica anuleaza intregul efort.

[25] „Marea frica”: frica de samsara, fluxul nasterilor, al mortilor si al renasterilor.

[26] „Invatatura Vedelor”: Karmakanda, parte din doctrina vedica tratand despre valoarea remunerativa a diverselor rituri.

[27] Prin riturile prescrise se poate obtine cel mult cerul, care in credinta indiana este un paradis lipsit de vesnicie, supus si el neantreruptei deveniri.

[28] „Vedele se ocupa de cele trei Tendinte”: de lumea materiala.

[29] Textul prezinta o oarecare obscuritate, si ca atare este susceptibil unor diverse interpretari. Sensul pe care l-am dat in traducerea noastra este acela ca un brahman intelept nu mai are nevoie de stiinta Vedelor, fapt care nu implica insa parerea ca Vedele ar fi inutile.

[30] „Fapta”: insotita de dorinte.

[31] „Hatisul confuziei”: creat de ritualismul vedic.

[32] „Actul perceptiei in psihologia indiana – spre deosebire de cea occidentala – nu este conceput ca o reflectare pasiva a obiectelor in constiinta, ci in mod activ, ca o luare in stapanire a obiectului; simturile sunt concepute dinamic, ca niste forte care circula intre sediul lor anatomic din corp si lumea exterioara. Organul de simt este numit si grahaka, „cel care apuca” iar obiectul sau grahaya, „cel care trebuie apucat”. Retragerea simturilor de la obiectele lor este o etapa (pratyahara) in antrenamentul yoga.

[33] Lumea obiectiva (vishaya) era considerata drept hrana (anna) a simturilor iar cunoasterea ca un act alimentar. Inca din Upanishade (Katha-Upanishad, III, 4) lumea obiectiva era comparata cu o pasune, iar simturile sunt caii care pasc pe ea. In cele mai vechi speculatii mitologice, actul alimentar avea un caracter sacru, fiind considerat ca un sacrificiu prin care erau hraniti zeii ce salasluiesc in corp (Brihad-aranyaka-Upanishad, V, 9, 1 si Aitareya-Upanishad, I, 2, 1-5). De altfel, intreaga activitate sensoriala era considerata ca un sacrificiu menit sa hraneasca si sa sustina divinitatile pantheonului interior care prezidau activitatea simturilor sau chiar se identificau cu ele. Aceasta conceptie explica de ce lumea obiectiva mai este numita si bhogya, „obiect de care trebuie sa te bucuri sau sa-l mananci”, iar subiectul cunoscator este numit bhoktri, „cel care are parte de bucurie sau de mancare”.

[34] Cel ajuns la realitatea ultrafenomenala nu o vede decat pe ea, in schimb nu o vad cei care participa doar la realitatea fenomenala.

[35] „Brahmanirvana”: cuvant compus care mai poate fi tradus si prin „nirvana care este Brahman”.

[36] „In acest scop”: in vederea sacrificiului.

[37] „Prajapati”: divinitatea suprema care a creat universul prin sacrificiul propriei sale fiinte.

[38] „Vaca ce indeplineste toate dorintele”: sk. Kamadhuk este una dintre cele 4 vaci sfinte ale mitologiei indiene care pazeau cele patru sectoare spatiale devenite ulterior, in literatura folclorica personajul care indeplineste dorintele.

[39] Intreaga strofa ca si cele care urmeaza, se refera la relatia dintre oameni si zeii mentinuti in viata prin magia actului sacrificial. In conceptia ritualismului indian, sacrificiul nu se limiteaza numai la imbunarea zeilor, ci este considerat ca un act in masura sa constranga vointa zeilor care sunt si ei – ca si restul cosmosului – expresie a fortei magice universale pe care o controleaza actul sacrificial.

[40] „Roata”: In mitologia indiana, atat vedica, hinduista, cat si buddhista, roata este simbolul timpului (spitele ei corespunzand zilelor, lunilor, sau anotimpurilor) si al devenirii ciclice, expresie a ordinii universale (sociale si cosmice); ea este identificata cu Brahman, Prajapati sau Ishvara care au pus-o in miscare cu ajutorul sacrificiului. Prin sacrificiu, omul – repetand gestul arhetipal – invarte roata vietii, si ia parte la mentinerea lumii si a ordinii universale.

[41] „Nu [mai] are nimic de facut”: pentru omul retras in Sinele sau, activitatea sacrificiala devine inutila.

[42] „Janaka”: regele intelept din Videha, mentionat in Brihad-aranyaka-Upanishad.

[43] Referindu-se la ideea acestei strofe, completata cu urmatoarele (23, 24), Mircea Eliade considera ele se refera la valoarea exemplara si soteriologica a modelului divin (Yoga).

[44] „Tendintele actioneaza asupra Tendintelor”: organele de perceptie si de actiune, alcatuite din cele trei Tendinte (guna), actioneaza asupra obiectelor care sunt si ele, alcatuite din cele trei Tendinte; actiunea apartine in intregime Naturii si nu Spiritului.

[45] „Dusmanii lui”: ai inteleptului.

[46] „Marele rau”: sk. mahapapman, personificarea raului, pe care o reantalnim si in buddhism (Mara Papman, „Mara cel rau”).

[47] „Cunoasterea si intelegerea”: sk. jnana si vijnana reprezinta doua feluri de cunoastere. Prima este cunoasterea intuitiva a realitatii umane, cea de-a doua fiind cunoasterea discursiva a realitatilor fenomenale.

[48] Cf. Kapatha-Upanishad, III, 10; „simturile sunt deasupra obiectelor, simtul intern este deasupra simturilor; deasupra simtului intern este mintea, iar deasupra mintii este Marele Sine”.

[49] „Vivasvat”: „cel luminos”, divinitate solara, parintele lui Manu.

[50] „Manu”: personaj mitologic, prototip si invatator al genului uman. Textele mitologice vorbesc de mai multi Manu, dintre care, cel dintai, Svayambhuva este considerat ca autor al celebrului text Legile lui Manu (Manava-Dharma-Shastra).

[51] „Ikshvaku”: fiul lui Manu, intemeietorul dinastiei solare.

[52] „La inceput”: inainte de Vivasvat.

[53] „Trecand peste natura mea”: divinitatea transcendenta isi schimba natura sa, pentru a crea universul. Natura divina devine natura materiala (prakriti), pastrandu-si totusi calitatile sale.

[54] „Forta magica”: in acest context, termenul maya nu are aceptia filosofica din Vedanta (vezi nota 82N82). In mitologia epica, Vishnu prin avatarul sau Krishna, este zeul iluzionist prin excelenta care-si inseala dusmanii, dezorientandu-i cu ajutorul fantasmelor pe care le creaza.

[55] Este expusa, pentru prima data in religia ortodoxiei brahmanice, teoria „coborarii” (avatara) legata de cultul lui Vishnu. Avatarul este o ipostaza mai putin abstracta a divinitatii, rezultata din impreunarea unui zeu cu o muritoare, posedand o dubla natura, de zeu si om.

[56] „Yuga”: perioada cosmica in teoria ciclurilor indiene. Exista patru yuga: Krita (sau Satya), Treta, Dvapara si Kali, totalizand peste patru milioane de ani (4.320.000), care echivaleaza cu durata unei mahayuga. De-a lungul acestor cicluri omenirea degenereaza fizic si spiritual, prima dintre yuga fiind socotita ca varsta de aur a omenirii, iar ultima ca varsta de fier.

[57] „De o fiinta cu mine”: litt. „facuti din mine”.

[58] „Dualitate”: contradictie.

[59] „Care faptuieste pentru a sacrifica”: cel pentru care fiecare act este un sacrificiu, o daruire.

[60] „Sacrificiu prin sacrificiu”: am preferat sa pastram forma originala a acestei expresii destul de obscura. Dupa cum expliciteaza si comentatorii indieni, se face o referinta la sacrificiul interior. Credem ca nu este vorba de un simplu sacrificiu mental, ci de sacrificiul interior al suflurilor vitale si al simturilor, la care se refera de altfel si strofele urmatoare. In omologarea dintre microcosmos si macrocosmos, corpul uman este considerat a contine un pantheon interior, analog celui exterior: suflul central sau Sinele (atman) este omologat cu divinitatea suprema (Indra sau Brahman), iar suflurile periferice, ca si simturile (ambele serii fiind confundate in vechile texte ale Brahmanelor si Upanishadelor), cu celelate divinitati. In felul acesta, activitatea fiziologica – in primul rand cea perceptiva – devine un act sacrificial continuu, in care obiectele exterioare sunt sacrificate simturilor sau suflurilor vitale, iar acestea din urma, la randul lor, sacrificate suflului central. Suflul central, impreuna cu restul suflurilor, poate fi, si el, sacrificat divinitatilor exterioare.

[61] „Recitarii Vedelor”: sk. svadhyaya are doua acceptii: prima sa acceptie se refera la recitarea pentru sine a Vedelor, obligatie zilnica a fiecarui brahman, iar cea de-a doua aceptie se refera la practica yoghinilor de a recita silaba sacra „AUM”.

[62] „Binele suprem”: sk. nih shreyasa indica in vechile texte un ideal de fericire terestra; aici se refera la eliberarea spiritului de ignoranta si suferinta.

[63] „Cetatea cu noua porti”: corpul cu cele noua orificii Cf. Atharva-Veda, X, 8, 43: „lotusul cu noua porti” si Prajna-Upanishad, IV, 3: „Focurile suflurilor vitale (prana) vegheaza in aceasta cetate”. Portile sunt cele sapte orificii cefalice (ale urechilor, ochilor, nasului si al gurii) la care se adauga cele doua orificii inferioare, excretorii. Cele sapte orificii cefalice au fost punctul de plecare in aritmologia suflurilor vitale si organelor de simt; astfel s-a ajuns ca termenul „orificiu” (kha) sa cumuleze si valoarea semantica „simt”. Dupa Atharva-Veda, XI, 8, 18, zeii au patruns in corpul uman dupa ce zeul Tvashtri, cel care a faurit corpurile tuturor fiintelor, a perforat gaurile simturilor, facand astfel din om un salas al zeilor.

[64] „Natura”: sk. svabhava, natura proprie a lucrurilor, esenta lor, concept diferit de prakriti.

[65] „Inteleptii”: sk. pandita are sensul de „invatat”.

[66] „Mancator de caini”: paria, cei in afara castelor, care nu faceau parte din societatea brahmanica.

[67] „Creatia a fost invinsa”: cei cu mintea egala au depasit existenta fenomenala, ajungand la realitatea ultrafenomenala (brahman).

[68] „Rishi”: personaje mitologice, poeti intelepti, autorii presupusi ai Vedelor (carora le-au fost revelate imnurile vedice). Textele mai recente vorbesc de cei sapte Rishi (saptarishi), considerandu-i strabuni eponimi ai clanurilor brahmanice. In astronomie, cei sapte rishi corespund constelatiei „Ursa Mare”. Intr-o acceptie nemitologica, termenul desemneaza inteleptii sau anahoretii sanctificati prin viata lor austera.

[69] „Dorinta”: traducere foarte aproximativa a sk. samkalpa, ce nu-si gaseste un echivalent in vocabularul nostru, din cauza multiplelor sale valori semnatice. Termenul sanskrit se refera la capacitatea de a concepe un act mental sau de a-l traduce in fapta, reunind concomitent sensurile de „reprezentare”, „vointa”, „hotarare” si „dorinta”.

[70] Strofa care—ca si cele ce urmeaza—este obscura, pretandu-se la diverse traduceri, deoarece ofera un joc de cuvinte facut posibil de polisemia sk. atman, care poate fi tradus prin pronumele reflexiv singular, prin „trup” si prin „Sinele” (eul absolut, opus celui fenomenal).

[71] „Neclintiti”: sk. kutastha, litt. „cel care sta in varf”.

[72] „Dorinta”: sk. samkalpa (vezi nota 69N69).

[73] Strofa reia un pasaj din Isha-Upanishad, 6: „cel care vede toate fiintele numai in atman, si atman-ul in toate fiintele”.

[74] „Care, prin asemuire cu Sinele, priveste pretundeni la fel”: care a anulat antinomiile si suferinta, asa cum sunt anulate in Sinele pe care Upanishadele il descriu „eliberat de orice pacat, fara batranete, fara moarte, fara suferinta” (Chandogya-Upanishad, VIII, 7, 1).

[75] „Exercitiu repetat”: sk. abhyasa, litt. „aplicare”, „realizare practica”, desemneaza in Yoga si literatura tantrica efortul desavarsirii spirituale. Cf. Yoga-sutra, I, 12: „prin exercitiu repetat si renuntare [se obtine] suprimarea acestei agitatii [mentale]”.

[76] „Lipsit de amandoua”: de credinta si de yoga.

[77] „Brahman-Cuvantul”: sk. shabdabrahman desemneaza Vedele care sunt corpul sonor al lui Brahman. Cf. Maitry-Upanishad VI, 22: „in adevar sunt doi Brahman ce trebuie cunoscuti: Brahman-Cuvantul si Cel Suprem”. In gandirea filosofica postupanishadica, la Bhartrihari si in Vedanta, se dezvolta o filosofie a cuvantului in care shabdabrahman este considerat realitatea suprema care genereaza lumea. Radacinile acestei conceptii pleaca din Rig-Veda (X, 71 si 125), unde cuvantul (vac) este identificat cu Brahman.

[78] Sinele individual (jivabhuta): litt. „elementele vietii”, este consubstantial cu Spiritul suprem si unic, fiind suportul transcendent al vietii organice.

[79] „Lume”: sk. jagat, litt. „ceea ce se misca”.

[80] „Ce-i omenesc”: sk. paurusha, poate fi tradus si prin „barbatie”.

[81] „Neclintit”: nesupus devenirii.

[82] „Iluzia” (maya): in aceasta strofa spre deosebire de IV, 6 (vezi Vezi nota 54N54), continutul termenului aproximeaza valoarea filosofica pe care i-o da vedantinul Samkara: lumea fenomenala (prakriti) alcatuita din cele trei Tendinte creeaza o iluzie care tulbura constiinta, fara a fi ea insasi o iluzie, ca la Shamkara.

[83] „Starea demonica”: sk. asura, litt. „ne-zeu”, tradus in general prin „demon”, este o fiinta mitologica raufacatoare. Toti demonii sunt fiii lui Diti si Danu, cei doi vrajmasi ai zeilor, care sprijina pe demonul sarpe Vritra in lupta sa cu Indra (cf. Infra IX, 12; XVI, 6 sqq.). Trebuie sa amintim ca aceasta etimologie si conceptie despre asura este tardiva; in mitologia primitiva a Vedelor, asura (derivat de la asu, „viata”) avea aceeasi acceptie cu deva, „zeu”; curand insa, chiar in imnurile tardive din Rig-Veda, fonemul initial [a] care face parte din tema cuvantului a fost considerat ca un prefix negativ, dand termenului o valoare peiorativa, asa cum va fi consacrata in mitologia ulterioara.

[84] „Randuieli”: sk. niyama, litt. „regula”, „prescriptie” cu caracter religios.

[85] „Isi urmeaza natura lor proprie”: litt. „sunt constransi de natura lor proprie”.

[86] Cf. nota 27.

[87] Pentru mitologia Brahmanelor si Upanishadelor realitatea este tripla: (1) macrocosmosul (adhidaivata) cu elementele sale sacre (spatiul, soarele, focul, luna, aerul, apa si pamantul), (2) microcosmosul (adhibhuta) vietuitoarelor si in primul rand al omului, alcatuit din trup si sufluri vitale omologate pe plan divin cu elementele macrocosmosului si (3) realitatea sacrificiala (adhiyajna), mezocosmosul care mediaza intre macro- si microcosmos, creand armonia si stabilitatea intregii lumi, prin transferurile magice pe care le efectueaza.

[88] „Natura proprie”: textul nu precizeaza despre a cui natura proprie este vorba. Uni traducatori subanteleg ca se refera la Brahman, altii la persoana umana. Am preferat sa pastram incertitudinea textului.

[89] Importanta ultimului gand – cel din clipa mortii – pentru destinul ulterior al constiintei este o tema care capata o mare importanta in religiile indiene care accepta ideea gratiei divine. Tema este insa mai veche; ea este implicata in mod aluziv in Chandogya-Upanishad, III, 14, 1 si intr-un mod explicit in Prajna-Upanishad, III, 10.

[90] „Poetul”: sk. kavi desemneaza poetii demiurgi care, faurind Vedele, iau parte la ordinea lumii pe care o stapanesc prin magia versului lor.

[91] „De culoarea soarelui de dincolo de tenebre”: cf. Shveta-shvatara-Upanishad, III, 8: „cunosc pe acest mare Spirit (purusha) de culoarea soarelui de dincolo de tenebre”.

[92] „Se pastreaza casti”: sk. brahmacarya, litt. „faptul de a avea o conduita conforma cu prescriptiile vedice”; in textele vechi desemna noviciatul brahmanilor in care se pastra o castitate absoluta.

[93] „Portile”: cf. supra, nota 63N63; moartea este precedata de o retragere a suflurilor vitale in cap, care este sediul lor central, de unde vor parasi ulterior corpul prin „orificiul lui Brahman” (brahmarandhra) situat in crestetul capului.

[94] Se continua ideea din strofa 17, despre zilele si noptile lui Brahman. In cadrul omologarii dintre micro- si macrocosmos, creatia si distrugerea ciclica a cosmosului sunt asimilate cu ciclurile zilei si ale noptii, ale veghei si ale somnului. In timpul somnului fara vise, simturile si o data cu ele lumea exterioara – elementele, zonele cosmice si divinitatile corespunzatoare lor – sunt resorbite in suflul central (atman), pentru a fi proiectate din nou spre exterior in momentul trecerii. Cf. Satapatha-brahmana, X, 3, 3, 6 si Kaushitaki-Upanishad, III, 3.

[95] „Desfasurat”: sk. tata, litt. „intins”; conform uneia dintre viziunile cosmogonice indiene, intregul continut cosmic se afla inainte de creatie, conglomerat si nediferentiat, deoarece nu exista spatiul eteric (akasha) care sa le separe. Spatiul a fost creat prin stalpul cosmic, cu ajutorul caruia divinitatea creatoare a separat cerul de pamant. Dupa cum remarca P. Mus, stalpul cosmic este insusi spatiul, iar tema creatiei este „ideea dilatarii cosmice” (Barabudur, t. I, Imprimerie d’Extreme Orient, Hanoi, 1935, p. 452), spatiul fiind mijlocul de diferentiere si opozitie al lucrurilor.

[96] Incepand cu prezenta strofa si pana la 27 se reia vechea conceptie eschatologica dezvoltata mai ales in Upanishade (Chandogya-Upanishad, V, 10) despre cele doua cai: „calea zeilor” (devayana) si „calea strabunilor” (pitriyana). Prima pleaca din foc, trece prin zone din ce in ce mai luminoase, si ajunge la Brahman care este „lumina luminilor”. Cea de-a doua, plecata din fum, trece prin zona intunecoasa si se opreste in luna, unde se afla salasul celor „plecati” (Kaushitaki-Upanishad, I, 2; II, 8). Cei ajunsi in luna raman acolo pana la epuizarea meritelor lor, dupa care revin pe pamant printr-o succesiva materializare, redevenind succesiv spatiu, vant, fum, ceata, nor, ploaie si seminte; sub aceasta ultima forma, intrand intr-o matca umana sau animala, se renasc dupa meritele fiecaruia.

[97] Comparatia intre realitatea ultima si spatiul eteric (akasha) pleaca de la faptul ca in cosmologia indiana spatiul nu este conceput ca un atribut al materiei – rezumat la tridimensionalitatea perceptiei senzoriale – ci ca element de baza al cosmosului, factor atotcuprinzator si omniprezent, principiu al unitatii, suport al existentei materiale si spirituale. In Chandogya-Upanishad (III, 12, 6 sqq.; 18, 1) Brahman este asimilat in ordine obiectiva cu spatiul eteric, iar in ordine subiectiva cu spatiul spiritual din interiorul inimii (cf. Bh-g. XVIII, 6Cartea_18>second).

[98] Durata existentei lumii este echivalata cu o zi a lui Brahman si cu o mie de yuga (cf. nota 56N56).

[99] „Credinciosi legamintelor”: respectand legamintele de asceza si indatoririle religioase.

[100] „Stradania sacrificiului”: sk. kratu desemneaza forta si efortul religios al omului pios in lupta cu raul; in textele tardive denumeste sacrificiul Somei.

[101] „Mantra”: vers vedic, formula rituala cu valoare magica.

[102] „Silaba [sacra] OM”: este considerata in toate religiile indiene ca simbol al realitatii supreme.

[103] „Rik, Saman si Yajus”: cele trei vede principale, respectiv Rig-Veda, Sama-Veda si Yajur-Veda.

[104] „Soma”: sucul plantei soma care joaca un rol important in sacrificialismul si mitologia vedica, unde este ridicata la rangul de divinitate, legata de simbolismul acvatic si lunar (imortalitate, fertilitate).

[105] „Cel ce este stapan peste zei”: Indra.

[106] „Ducere si intoarcere”: intre lumea pamanteasca si cea cereasca.

[107] Aluzie la sacrificiul de tip puja, prezent in religiile tardive, net deosebit de cel vedic intrucat este lipsit de mediatia focului si a preotului, permitand un contact direct intre adorator si obiectul adoratiei sale.

[108] „Om bun”: sk. sadhu are si acceptia de „sfant”.

[109] „Matca a pacatului”: matca in care se renaste pentru ispasire.

[110] „Vaishya”: casta a treia, a negustorilor si meseriasilor.

[111] „Shudra”: casta ultima, a servitorilor.

[112] „Intruchipare”: sk. vibhuti, litt. „manifestare” (a fortei divine).

[113] „Cu suflurile vitale plecate la mine”: aluzie la adorarea divinitatii prin sacrificiul suflurilor vitale (cf. nota 60N60).

[114] „Aditya”: fiu al zeitei Aditi, mama zeilor.

[115] „Marici”: fiu al lui Brahma.

[116] „Maruti”: (sing. marut), grup de zeitati minore, prezente inca in mitologia vedica unde simbolizau vantul si furtuna.

[117] „Saman”: Sama-Veda.

[118] „Vasava”: epitet al lui Indra, capetenie a zeilor Vasu.

[119] „Rudrashi”: (sing. Rudra)— un grup de zei care-l insotesc si-l asista pe Shiva.

[120] „Shamkara”: zeul Shiva.

[121] „Stapanul bogatiilor”: zeul Kubera care comanda armata demonilor Yaksha si Rakshas, pazitori ai comorilor ascunse in pamant.

[122] „Brihaspati”: personaj mitic, preot al zeilor pentru ritualele lor domestice. Etimologia termenului il defineste ca „stapan al rugaciunii”, functie pe care o indeplineste in mitologia vedica. In literatura postvedica este divinitatea elocintei si a intelepciunii.

[123] „Skanda”: zeu al razboiului, fiu al lui Shiva.

[124] „Bhrigu”:  cel mai important dintre marii Rishi.

[125] „Narada”: cel mai important dintre divinii Rishi.

[126] „Gandharva”: divinitati minore, muzicanti ceresti a caror capetenie este Citraratha.

[127] „Cei ce au atins desavarsirea [spirituala]”: sk. siddha are si sensul de fiinta semidivina, dotata cu puteri magice.

[128] „Ucchaishravas”: regele cailor, nascut din oceanul primordial.

[129] „Airavata”: elefant mitic, vehicol al zeului Indra.

[130] „Kandarpa”: zeul iubirii.

[131] „Vasuki”: sarpe mitic.

[132] „Naga”: serpi mitici.

[133] „Ananta”: „cel fara sfarsit”, sarpele ce plutea pe apele primordiale, de dinaintea creatiei, purtandu-l pe Vishnu adormit.

[134] „Aryaman”: strabunii zeificati au ca sef pe Aryaman.

[135] „Yama – pentru stapani”: joc de cuvinte bazat pe etimologia YAM-, „a stapani”.

[136] „Prahlada”: capetenia demonilor Asura, numiti si Daitya, „fii ai lui Diti”.

[137] „Timpul—pentru cei ce tin numaratoarea”: joc de cuvinte bazat pe etimologia KAL–, „a numara” a cuvantului kala, „timp”.

[138] „Fiul lui Vinata”: pasarea mitica Garuda, vehicol al zeului Vishnu dusmanul serpilor Naga.

[139] „Makara”: monstru marin, emblema a zeului iubirii, Kama.

[140] „Fiica lui Jahnu”: Gangele.

[141] „Dvandva”: termen gramatical indian desemnand cuvintele compuse ai caror termeni se afla in relatie de coordonare.

[142] „Intre ce este femeiesc”: toate substantivele care urmeaza sunt de genul feminin in textul original.

[143] „Gayatri”: termen in prozodia indiana, desemnand un metru compus din 3 x 8 silabe.

[144] „Margashirsha”: termen calendaristic indian desemnand luna care corespunde unei perioade din decembrie si noiembrie.

[145] „Vrishni”: numele unui trib care il adora pe Vasudeva.

[146] „Vyasa”: intelept legendar caruia i se atribuie compunerea unor imnuri vedice, a Mahabharatei si altor texte.

[147] „Ushanas”: cel mai faimos Rishi, preceptor al demonilor Asura.

[148] „Intrupare a tuturor minunilor”: litt. „alcatuit din toate minunile”.

[149] „Svasti”: formula reverentioasa si auspiciala.

[150] „Ushmapa”: „cei care sorb aburii [mancarilor]” sunt strabunii (pitri).

[151] „Focul Timpului de Apoi”: sk. kalanala, focul care distruge universul la incheierea unui ciclu cosmic.

[152] „[Atot]puternic”: sk. pravriddha, are si sensul de „batran”, „stravechi”.

[153] „A trage lumea inapoi”: a retrage lumea din forma ei manifestata in cea nemanifestata, a o distruge.

[154] „Savyasacin”: epitet al lui Arjuna, care se refera la capacitatea acestuia de a se servi in lupta de mana stanga, tot asa de bine ca si de cea dreapta.

[155] „Cel de dincolo”: inca din imnul creatiei din Rig-Veda X, 129, se vorbea despre realitatea ultima ca fiind dincolo de Fiinta (sat) si de Nefiinta (asat). In Mundaka-Upanishad, II, 2, 1 se vorbeste de Brahman ca despre cel „mai presus de ceea ce exista si de ceea ce nu exista”, iar in Shveta-shvatara-Upanishad, IV, 18, se spune ca Brahman nu este „nici Fiinta, nici Nefiinta”.

[156] „Strabunul”: divinitatea primordiala.

 

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: