RSS

BHAGAVAD-GITA si HINDUISMUL 4

15. Cuvantul care nu tulbura, adevarat, placut si prietenos, recitarea Vedelor – iata ce se numeste asceza cuvantului.

16. Seninatatea mintii, blandetea, tacerea, stapanirea de sine, curatia inimi – iata ce se numeste asceza mintii.

17. Acestei intreite asceze, savarsita cu credinta neantrecuta, de oamenii care practica yoga, care nu doresc fructul actiunilor, i se spune ca tine de sattva.

18. Despre asceza savarsita cu fatarnicie pentru a dobandi cinstire si adorare se spune aici ca tine de rajas; [ea este] trecatoare, nestatornica.

19. Ascezei care este facuta sub stapanirea tulburarii mintii, prin chinuirea propriei fiinte sau pentru distrugerea alteia, i se spune ca tine de tamas.

20. Daniei, care este savarsita cu gandul „trebuie dat”, care nu-i spre folos, la vreme si loc [potrivite], cand [primitorul] este un vas ales[1], i se spune ca tine de sattva.

21. Si daca dania este facuta spre folos, urmarind fructul cu de-a sila, i se spune ca tine de rajas.

22. Daniei, facuta la loc si vreme nepotrivite, unora care nu sunt vase alese, fara cinstire si cu dispret, i se spune ca tine de tamas.

23. S-a spus ca „OM TAT SAT[2] este intreitul nume al lui Brahman. Prin el au fost randuite, in Vremea inceputului, BrahmaneleVedele si sacrificiile.

24. De aceea, totdeauna, se trece la infaptuirea sacrificiilor, daniilor si ascezelor cuprinse in canoane, de catre cei care invata Veda, rostindu-se [mai intai silaba] AUM.

25. Cei care doresc eliberarea trec la infaptuirea feluritelor sacrificii si asceze, ca si la infaptuirea daniilor carora nu le doresc fructul, rostind mai intai [cuvantul] tat.

26. Cuvantul sat este folosit pentru ceea ce exista si pentru ceea ce este bun; cuvantul sat se foloseste de asemenea, o fiu al lui Pritha, pentru riturile randuite.

27. I se spune sat statorniciei in sacrificiu, in asceza sau in danie, la fel ca si faptei care nazuieste spre acestea.

28. La ceea ce este facut cu necredinta, fie ofranda, danie sau asceza, i se spune asat[3], o fiu al lui Pritha; aceasta nu exista nici aici, nici dincolo[4].

-XVIII-

Cartea a optsprezecea numita

YOGA RENUNTARII SI A ELIBERARII

Arjuna a spus:

1. Vreau sa cunosc, o Hrishikesha, o tu cel cu bratul mare, invingator [al demonului] Keshi, ce este renuntarea si lepadarea, pe fiecare in parte.

Bhagavat a spus:

2. Poetii stiu ca renuntarea e parasirea faptelor nascute din dorinta si clarvazatorii spun ca lepadarea este parasirea tuturor fructelor faptelor.

3. „Trebuie lepadata ca un pacat”, asa spun unii intelepti despre fapta; „sacrificiul, dania si asceza sunt fapta care nu trebuie parasita”, spun altii.

4. Asculta parerea mea cea adevarata despre lepadare, o cel mai bun dintre Bharata, o tu cel [ca un] tigru [printre] oameni; lepadarea este stiuta ca fiind de trei feluri:

5. Sacrificiul, dania si asceza sunt fapta care nu trebuie lepadata; ele trebuie indeplinite; sacrificiul, dania si asceza sunt mijloace de purificare a celor intelepti.

6. Aceste fapte trebuie indeplinite, lepadand legatura fata de fructele [lor]; aceasta este, o fiu al lui Pritha, parerea mea cea suprema.

7. Renuntarea la fapta randuita nu este cuvenita; lepadarea acesteia din cauza tulburarii mintii este stiuta ca tine de tamas.

8. Daca de frica chinurilor trupesti, s-ar lepada fapta, spunandu-se „este durere”, s-ar savarsi o lepadare ce tine de rajas; nu astfel se dobandeste fructul lepadarii.

9. Daca fapta randuita, o Arjuna, se indeplineste spunandu-se „trebuie facuta”, lepadand inlantuirea [fata de ea], precum si de fructul [ei], aceasta lepadare este socotita ca tine de sattva.

10. Cel care s-a lepadat, patruns de sattva, acel intelept care a taiat indoiala, nu uraste fapta care nu-i pe plac si nu se leapada de fapta care-i pe plac.

11. insa cel ce poarta trup nu poate sa se lepede de toate faptele; cel care se leapada de fructul faptelor, numai aceluia i se spune ca se leapada.

12. Nedorit, dorit si amestecat, [asa] este [an lumea de] dincolo intreitul fruct al faptelor pentru cei care nu se leapada; insa niciodata pentru cei care renunta.

13. Afla de la mine, o tu cel cu bratul mare, cele cinci cauze care duc la indeplinirea tuturor faptelor, precum sunt spuse in invatatura Samkhya:

14. Temelia[5], faptuitorul, fiecare instrument[6] in parte, cu diversele activitati speciale, si ceea ce-i divin[7] al cincilea.

15. La orice fapta la care trece omul cu trupul, cu cuvantul sau cu gandul, fie ea cuvenita sau necuvenita, cauzele ei sunt acestea cinci.

16. Asa fiind, cel care, din cauza mintii sale necoapte, vede in Sine singurul faptuitor, acest om greu la minte nu vede.

17. Cel a carui gandire nu este stapanita de egoism, a carui minte nu se intineaza, ucigandu-i chiar pe toti acesti oameni, el [totusi] nu ucide si nu este inlantuit.

18. Cunoasterea, obiectul Cunoasterii si cel care cunoaste sunt cele trei imbolduri la fapta; instrumentul, obiectul si faptuitorul sunt cele trei parti ale faptuirii.

19. Cunoasterea, fapta si faptuitorul sunt de trei feluri, impartite dupa [cele trei] Tendinte – asa se spune in invatatura despre cele trei Tendinte; asculta cum sunt acestea cu adevarat:

20. Cunoasterea prin care vezi in toate fiintele o singura existenta neclintita, neampartita in [cele] ce-s impartite – sa stii, ea tine de sattva.

21. Cunoasterea care prin separare vede in toate fiintele existente deosebite, de diferite feluri – acea Cunoastere, sa stii, tine de rajas.

22. Despre [cunoasterea] care este legata de un singur efect ca si cum ar fi totul, lipsita de temei, lipsita de adevarul lucrurilor si stramta – despre ea se spune ca tine de tamas.

23. Fapta randuita, lipsita de inlantuire, implinita fara dorinta sau ura de cel care nu-i doreste fructul – se spune ca tine de sattva.

24. insa despre fapta care este indeplinita cu multa stradanie de cel care nazuieste la obiectul dorintei sau cu egoism – se spune ca tine de rajas.

25. Faptei care din cauza tulburarii mintii nu tine seama de urmari, pierderi, vatamare si de ce-i cu putinta – i se spune ca tine de tamas.

26. Faptuitorului eliberat de inlantuire, care nu spune „eu”, plin de staruinta si hotarire, acelasi in reusita si nereusita – i se spune ca tine de sattva.

27. Faptuitorul care nazuieste spre fructul actiunilor, patimas, violent din fire, impur, stapanit de bucurie si intristare – este stiut ca tine de rajas.

28. Faptuitorului cu mintea imprastiata, necioplita, vanitos, prefacut, necinstit, lasator, descumpanit si nehotarit – i se spune ca tine de tamas.

29. Asculta, o Dhananjaya, intreita impartire a mintii si a staruintii [facuta] dupa [cele trei] Tendinte, pe care ti-o dezvalui in intregime si pentru fiecare in parte:

30. Mintea care cunoaste ce-i activitatea si inactivitatea, ce trebuie si ce nu trebuie infaptuit, frica si lipsa fricii, inlantuirea si eliberarea – acea [minte], o fiu al lui Pritha, tine de sattva.

31. Mintea care nu-si da seama de ce-i Lege si nelege, de ce trebuie si nu trebuie facut, aceasta intelegere, o fiu al lui Pritha, tine de rajas.

32. Cea care, invaluita in intunecime, socoteste nelegiuirea drept Lege, si toate lucrurile pe de-a-ndoaselea – acea minte, o fiu al lui Pritha, tine de tamas.

33. Staruinta care, prin yoga statornica, infraneaza simtul intern, suflurile vitale si simturile – acea staruinta tine de sattva.

34. Staruinta, o Arjuna, cu care cel ce urmareste fructul [faptelor] pastreaza dupa imprejurare [si] Legea si obiectele placerilor – acea [staruinta], o fiu al lui Pritha, tine de rajas.

35. Staruinta cu care cel greu de minte, care nu leapada somnul, frica, intristarea, descumpanirea si mandria[8] – acea [staruinta], o fiu al lui Pritha, tine detamas.

36. Acum asculta de la mine, o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata, despre intreita fericire de care [omul] se bucura prin exercitiu repetat si in care ajunge la capatul durerii,

37. Cea care la inceput este ca otrava, la sfarsit ca nectarul nemuririi (amrita), care se naste din lumina Cunoasterii Sinelui – ei i se spune ca tine de sattva.

38. Fericirii [nascute] din contactul simturilor cu obiectul lor, care la inceput este ca nectarul nemuririi (amrta), iar la sfarsit ca otrava – i se spune ca tine derajas.

39. Fericirii care de la inceput si pina la urma este o tulburare a Sinelui, nascuta din somn, delasare si nepasare – i se spune ca tine de tamas.

40. Nu exista pe pamant sau in cer, printre zei, vreo faptura care sa fie eliberata de aceste trei Tendinte nascute din Natura.

41. Pentru brahmani, kshatriyavaishya si shudra, datoriile, o tu care-ti distrugi dusmanii, sunt impartite dupa Tendintele nascute din firea fiecaruia.

42. Linistea, stapanirea de sine, asceza, puritatea, rabdarea, dreapta purtare, Cunoasterea, intelegerea si credinta – aceasta-i datoria brahmanului, nascuta in firea lui.

43. Barbatia, forta, neclintirea si indemanarea, ca si nedarea inapoi in lupta, daruirea, faptul de a fi rege – aceasta-i datoria unui kshatriya, nascuta in firea lui.

44. Munca ogoarelor, cresterea vitelor si negotul – iata datoria unui vaishya, nascuta in firea lui; datoria unui shudra nascuta in firea lui, este de a-i sluji [pe ceilalti].

45. indragindu-si propria sa datorie, omul isi atinge desavarsirea. Afla cum isi dobandeste desavarsirea cel care isi indrageste propria sa datorie:

46. Cinstind prin ofranda faptelor sale proprii pe Cel de la care au pornit toate, de catre care acest Tot a fost desfasurat, omul dobandeste desavarsirea.

47. Mai buna este Legea proprie (svadharma), [desi] imperfecta decat o lege straina corect indeplinita; infaptuind ceea ce tine de firea lui, [omul] nu-si atrage pacatul.

48. Nu trebuie sa te lepezi, o fiu al lui Kunti, de fapta cu care te-ai nascut[9], fie ea cu pacat; orice fapta la care ai trece este invaluita de pacat, precum focul de fum.

49. Cel cu mintea desprinsa, oricand stapan pe sine, pe care l-a parasit dorinta, ajunge prin asceza la suprema desavarsire a nefaptuirii.

50. O fiu al lui Kunti, afla de la mine, pe scurt, suprema treapta a Cunoasterii: cum dobandind desavarsirea, il dobandesti si pe Brahman.

51. Cel inzestrat cu o minte limpede si cu staruinta, care se infrineaza lepadandu-se de sunet si de celelalte obiecte ale simturilor, care renunta la patima si ura,

52. Cel care sta intr-un loc singuratic, manaca putin, isi stapaneste cuvantul, trupul si mintea, mereu absorbit in concentratia yoga, patruns de renuntare,

53. Lepadandu-se de egoism, violenta, mandrie, dorinta si ura, de bunuri lumesti, cel lipsit de [gandul] „al meu” linistit, el poate sa ajunga una cu Brahman.

54. Ajuns una cu Brahman, cu Sinele iluminat, nu se intristeaza si nu doreste, acelasi cu toate fiintele, dobandeste suprema daruire catre mine.

55. Prin daruire ma recunoaste ce si cum sunt intr-adevar; cunoscandu-ma cum sunt intr-adevar, intra atunci de indata in mine.

56. Oricare ar fi faptele pe care le-ar savarsi, oricand, luand sprijin in mine, dobandeste, prin indurarea mea, taramul cel vesnic si neclintit.

57. Lepadand in gand toate faptele in mine, avandu-ma ca ultim scop, luand sprijin in yoga cunoasterii, fii mereu cu gandul la mine!

58. Cu mintea la mine, vei trece, prin indurarea mea, peste toate impasurile; daca insa, din cauza egoismului, nu vei asculta [povata mea], te vei pierde.

59. Daca sprijinindu-te [doar] pe egoismul tau, gandesti „nu voi lupta”, zadarnica iti este hotarirea; Natura ta te va sili.

60. Etti legat de fapta nascuta din firea ta, o fiu al lui Kunti; ceea ce, din cauza tulburarii mintii, nu doresti sa faptuiesti, vei faptui silit.

61. Stapanul Divin sta in lacasul din inima tuturor fiintelor, o Arjuna, si misca prin magia lui toate fiintele [ca] trase de sfori.

62. La el sa cauti adapost, cu toata fiinta ta, o Bharata. Prin indurarea lui vei dobandi linistea suprema, locul cel vesnic.

63. Astfel, ti-am impartasit Cunoasterea, care-i mai tainica decat [orice] taina; cercetand-o pe de-a intregul, fa cum vrei!

64. Asculta, inca o data, supremul meu cuvant, cel mai tainic dintre toate; mi-esti foarte drag, si-ti voi spune ce-ti e spre bine.

65. Fii cu mintea la mine, daruit mie, sacrifica-mi mie, cinsteste-ma pe mine; la mine vei veni, da, ti-o fagaduiesc, mi-esti drag.

66. Lepadand toate Legile, vino la mine, singur adapost; de toate pacatele eu te voi mantui; lasa intristarea!

67. Acest [cuvant] nu trebuie impartasit vreodata celui care nu e ascet, nu-i daruit, care nu-i in ascultare, care carteste impotriva-mi.

68. Cel care va spune aceasta suprema taina celor daruiti mie, facandu-mi suprema daruire, acela, neandoios, va veni la mine.

69. Nimeni printre oameni, decat acesta, nu va indeplini ceva mai placut mie, si nu-i altul decat acesta mai drag mie pe pamant.

70. Si cel care va cerceta acest dialog despre Lege, dintre noi doi, acela, socot, ma va adora prin sacrificiul Cunoasterii.

71. Oricare om l-ar asculta cu credinta si fara sa carteasca impotriva-i, ar dobandi, mantuit, lumile minunate ale celor cu fapte merituoase.

72. Ai ascultat aceasta cu gandul atintit, o fiu al lui Pritha? Tulburarea prin necunoastere ti-a pierit, o Dhananjaya?

Arjuna a spus:

73. Pierita e tulburarea mintii si [re]capatata aducerea aminte[10], prin indurarea ta, o Achyuta! Sant in picioare!%N195[11] Dusa-i indoiala! iti voi indeplini spusa!

Sanjaya a spus:

74. Astfel ascultam dialogul cel uluitor, care-ti ridica parul, [dialogul] lui Vasudeva cu fiul lui Pritha, cel cu sufletul mare.

75. Din indurarea lui Vyasa, aceasta taina suprema, yoga, am auzit-o de-a dreptul de la Krishna, Stapanul Divin peste yoga, care o rostea el insusi.

76. Gandindu-ma si iarasi gandindu-ma, o rege, la acest uluitor si sacru dialog al lui Keshava cu Arjuna, ma bucur si iarasi ma bucur.

77. Gandindu-ma si iarasi gandindu-ma la forma lui Hari ce intrece uluirea, ma mir, ma bucur si iarasi ma bucur.

78. Oriunde se alfa Krishna, Stapanul Divin peste yoga, oriunde se afla fiul lui Pritha purtand arcul, acolo se afla si maretie si biruinta si viata plina si carmuire bine statornicita. Aceasta este credinta mea!


[1] „Vas ales”: expresie legata de imensul prestigiu de care se bucura vasul – si recipientul in general – in lumea indiana, unde este adorat ca o emblema cosmica si divina. „A face din cineva un vas ales” reprezinta forma metaforica a sensului de „a cinsti”, „a adora”.

[2] „OM TAT SAT”: formula rezumand intreaga ontologie upanishadica; ea este compusa din silaba sacra OM, din pronumele demonstrativ neutru tat, „acesta” si din participiul prezent neutru al verbului  AS, „a fi”; sat, „ceea ce exista”, „Fiinta”.

[3] „Asat”: „ceea ce nu exista”, „Nefiinta”.

[4] „Nici aici, nici dincolo”: nici in lumea aceasta, nici in cealalta.

[5] „Temelia”: trupul.

[6] „Instrument”: functia sau organul senzorial.

[7] „Ceea ce-i divin”: sk. daivam, poate fi inteles fie ca „vointa divina”, „soarta”, fie in sens direct, ca divinitate care salasluieste in interiorul fiecarei fiinte.

[8] „Mandria”: sk. mada are si sensul de excitatie alcoolica sau sexuala.

[9] „Cu care te-ai nascut”: pentru care te-ai nascut.

[10] „Cu care te-ai nascut”: pentru care te-ai nascut.

[11] „Sunt in picioare”: in strofa I, 47, Arjuna, descumpanit, se asezase in carul sau de lupta, lasand sa-i cada arcul din mana.

 

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: