RSS

ZEII INDIENI SI ALTELE

Zeul Ganesa

 Q:   Intreaba despre Zeul Ganesa

Ganesa reprezinta conform mitologiei indiene zeul artistilor si al scriitorilor, al calatorilor, negustorilor si al hotilor. El este celebra deitate indiana care este infatisata cu trup de om si cu cap de elefant. Este un zeu foarte cult si inteligent, fiind chiar stapanul inteligentei.

El este fiul lui Siva si al lui Durga sau Pavati asa cum mai este numita. Conform mitologiei indiene, Siva este focul creator, stapanul tenebrelor. Siva este si Yogesvara, printul ascetilor. Este reprezentat in postura meditative, acoperit de cenusa, cu parul impletit, rasucit in jurul capului. Durga este sotia lui Siva, fiind personificarea fortei de actiune a acestuia, componenta feminina a zeului. Prin prisma faptului ca este sotia marelui zeu Siva, aceasta isi capata statutul de zeita, dar si toate

puterile sale magice. De aceea mai este numita si Pavati.

Singurul fiu al celor doi zei care a fost conceput si nascut pe cale naturala a fost Kumara. Dar Durga si Siva au mai avut inca doi fii, pe Ganesa- conducatorul ostirilor celeste si Skanda- a carui menire este distrugerea demonului Taraka. Ei au venit pe lume prin metode artificiale.

Povesete nasterii lui Ganesa este urmatoarea: Parvati, sotia tatalui sau este adesea surprinsa la baie de catre Siva. Suparata si dorindu-si un paznic al usii, il creeaza pe Ganesa din murdaria rezultata in urma ablutiunilor. Insa, Siva fiind furios ca nu-l lasa sa treaca de usa, ii taie capul. La rugamintea sotiei sale il readuce la viata, insa deoarece nu-i mai gaseste capul, il inlocuieste cu cel al unui elefant.

Tanar si gras, are cap de elefant, sta pe perne moi si tine in mana un bol cu orez la care pofteste mereu. Ganesa se deplaseaza pe un sobolan. Inteligent, este ales de Brahma sa copieze epopeea „Mahabharata”.

Este mereu in competitie cu fratele sau, Skanda, acesta fiind puternic, iar Ganesa fiind viclean. Skanda este tanarul zeu frumos, puternic si plin de ardoare. Reprezinta pacea, bunul mers al lucrurilor, guvernarea, fiind cel mai potrivit pentru a comanda ostile divine. Skanda este cinstit pe tot cuprinsul Indiei. Spre deosebire de acesta, fratele sau, Ganesa este foarte urat, viclean, avand proportii uriase. Cei doi frati sunt diametral opusi, insa acest lucru este necesar pentru pastrarea echilibrului dintre bine si rau al lumii.

Ganesa este casatorit cu Buddhi, inteligenta, dar si cu Siddhi, reusita. El este stapanul obstacolelor, fiind raspunzator de bunul mers al lucrurilor pe pamant si de impartirea belsugului. Ganesa are un caracter ambivalent, doua dintre mainile sale mangaind, iar celelalte doua manuind armele.

Extrem de popular, Ganesa are temple pe tot teritoriul Indiei. Fiind vegetarian, i se ofera flori rosii, mici manunchiuri de 21 de fire de iarba si mai cu seama prajiturele in forma de smochine. Ganesa este cel mai xenofob zeu al panteonului hindus, fiind inspiratorul luptei impotriva englezilor si, in prezent, impotriva Islamului.

Zeul Visnu

 Q:   Intreaba despre Zeul Visnu

Unul dintre cei mai mai zei ai Indiei, Visnul confera lumii stabilitate si are mii de nume si calitati. El este egalul si complementarul lui Siva. Este identificat cu Brahman, totalitatea existentei. Vişnu este zeul spatiului, in timp ce Siva este zeul timpului.
Vişnu radiaza aidoma Soarelui,ale carui binefaceri le asigura el, aflandu-se la originea fertilitatii naturii si a fecunditatii oamenilor.

Iconografia il reprezinta adormit, intre doua creatii, pe sarpele Sesa cu mii de capete. Somnul sau nu este similar cu inactivitatea, fiind un somn mistic in care zeul mediteaza la lumea viitoare si o pregateste in spirit. Cand se trezeste, din ombilicul sau rasare o floare de lotus. Zeului ii sunt asociate obiecte precum: discul, melcul, ghioaga, lotusul, sabia si arcul.

Consoarta s

a este Laksmi, o zeita binafacatoare prin excelenta, energia eficienta a zeului, forta sa in actiune. Bhumi, Pamantul, este a doua sa sotie. Vişnu este pretutindeni, penetreaza totul, este salvatorul. Siva este stapanul, iar Vişnu e prietenul mereu alaturi de oameni. El este zeul protector si totusi invariabilitatea si inactivitatea ce fac parte din fiinta lui nu-i permit sa intervina in mod direct in ceea ce se petrece. De aceea o face prin intermediul numeroaselor sale incarnari sau avataruri.

De fiecare data cand lumea are nevoie de el, apare sub forma unui erou care nu numai ca il reprezinta, dar se si identifica cu el sau, in avataruri secundare, este patruns de forta zeului.

Fiind un zeu extrem de important, dar si un zeu mult iubit si idolatrizat prin fel si fel de ceremonii, adoratorii lui Visnu au realizat de-a lungul timpului multe forme prin care sia-u exteriorizat iubirea fata de zeu. Aceste forme sunt ridicarea de statui, de temple, realizarea de picturi, dar si de scrieri care cuprind multe imnuri de slava. Printre acestea scrieri se numara celebrele „Vede” in care se gaseste oda lui Visnu:

„Va conduc prin puterea mea pioasa si prin ofranda, /o, Indra şi Vişnu pana in celalalt capat al acestei lucrari./ acceptati sacrificiul meu si dati bogatia/ dirijandu-ne spre tel pe drumuri sigure./ Voi care suntti parintii tuturor gandurilor, /o, Indra si Vişnu, cupe cu Soma,/ care invocatiile va insotesc/ si laudele intonate impreuna cu imnurile…”

Avatarul il infatiseaza pe Visnu ca restauratorul ordinii, fiind manifestarea caracterului unital al zeului in diversitatea creatiei. Sub forma unui peste il salveaza de la moarte pe stramosul omenirii, Manu. Transformat intr-o testoasa, el serveste ca o baza solida pentru Muntele Mandara, iar sub forma unui mistret salveaza Pamantul ingreunat de prezenta mai multor demoni. Astfel, Visnu, pentru a crea, a stabiliza, a conduce , a distruge trebuie sa se scindeze.

Rama este un erou hindus, reprezentand un avatar al lui Visnu. Rama este intruchiparea bunei guvernari, fiind un razboinic virtuos si pios. Este una din cele mai populare deitati ale hinduismului, fiind venerat mai ales in sudul si sud-estul Asiei. Majoritatea detaliilor legate de nasterea si de viata lui Rama ne sunt oferite de „Ramayana”, una din cele doua cele mai celebre scrieri indiene.

Rama, pentru a apara onoarea tatalui sau, renunta la dreptul sau asupra tronului din Kolosala si intra intr-o perioada de exil de paisprezece ani in padure. Sotia sa, neputand sa triasca fara el, decide sa il urmeze in exil. Dupa ce savarsesc cei paisprezece ani in exil, Sita este rapita de catre Ravana. Dupa o indelungata cautare in care lui Rama ii sunt testate forta, eroismul si virtutea, Rama poarta un razboi colosal importiva armatelor lui Ravana. Este invingator in aceasta lupta, isi elibereaza sotia, iar apoi se reintoarce in imperiul sau si este incoronat stapan al lumii.

Adorarea acestui zeu comporta mai multe forme, de-a lungul a sute de ani acestuia fiindu-i ridicate sculpturi, pictate tablouri, dar si ridicate numeroase versuri. Printre aceste scrieri se numara celebra opera indiana „Ramayana” in care se regaseste urmatorul fragment referitor la zeul Rama: „Fata de nefericirea altuia, Rama arata o sincera mahnire si la toate sarbatorile se veseleste ca un tata in sanul familiei sale.

Cinstit in vorba, arcas priceput, respectuos cu cei varstnici, stapan al propriilor simturi, insotindu-si vorbele cu un suras, daruindu-se cu tot sufletul indatoririlor sale, indrumator fidel in ceea ce este bine, fara a pleca urechea la cleveteli, discutand cu o elocinta egala cu cea a lui Vacaspati. Cu frumoasele sale sprancene, cu ochii mari si cu culoarea aramie, pare Visnu in persoana.”

Si Krişna este una dintre reincarnarile lui Vişnu. Krisna este copilul drag si razboinicul nemilos, inaccesibil si venerat de catre pastori. De multe ori este considerat a fi un pastor de vaci care canta la flaut, iar alte povesti il descriu ca un tanar print care carmuieste prin ordinele sale intelepte. Uneori, Krişna este considerat avatarul tuturor divinitatilor hinduse.

El s-a nascut la Mathura, la nord de Agra, la sfarsitul celei de-a treia epoci a lumii. Parintii sai sunt Devaki si Vasudeva. Indiferent de existenta a numeroase povesti care precizeaza aspecte ale nasterii si vietii lui Krişna, toate acestea au in comun mai multe aspecte cum ar fi faptul ca acesta este o incarnare divina, ca a avut o copilarie si tinerete petrecuta in mediul pastoral si ca viata sa matura si-a petrecut-o ca un viteaz luptator si invatator al celor drepte.

Zeul este reprezentat in diverse picturi avand tenul intunecat. Insusi numele sau inseamna “cel negru”. In casele hinduse sunt adesea reprezentari ale zeului ca un copil care fura unt sau al unui pastor ce canta la flaut. Este rasfatat de pastorite, danseaza cu ele si le acompaniaza cantecele cu flautul sau. Intr-o zi fetele sunt la scaldat, iar el le fura hainele si le obliga astfel sa vina la el goale, una cate una pentru a i le cere.

Se uneste cu mii de pastorate, dar preferata sa este Radha. Apoi il ucide pe Kamsa si devine stapanul tinutului. In scurt timp pleaca si-si formeaza cetatea mitica Dvaraka, unde se insoara cu fiica regelui Vidarbha si are o nunta grandioasa. Dupa aceea incepe pentru el o viata fastuoasa, alaturi de cele 16.000 de sotii si cei 80.000 de copii. Acest fast este intrerupt de numeroasele lupte impotriva demonilor, de un duel cu varul sau, regale Cisupala, si de razboiul cu Bharata care a fost subiectul poemului “Mahabharata”. In urma unei dispute, acesta se retrage in padure unde este lovit cu o sageata in calcai, singurul sau loc vulnerabil. Din aceasta cauza moare si se ridica la cerurile zeilor unde isi regaseste forma divina.

Hanuman este unul din numeroasele avataruri ale zeului Vişnu. In mitologia indiana, Hanuman este regele maimutelor si aliatul lui Rama. Este stapanul istetimii, al preciziei si al agilitatii fizice, iar in serviciul lui Rama este autorul unor fapte extraordinare. Hanuman este fiul lui Anjani, maimuta si al lui Vayu, zeul vanturilor. De asemenea, Hanuman reprezinta unul dintre personajele importante ale celebrei opere epice indiene „Ramayana”. El este cel care il ajuta pe Rama sa o elibereze pe sotia sa din temnita demonului.

Conducator al armatei maimutelor, Hanuman este un supraom caracterizat de o forta uluitoare, o inteligenta subtila si un devotamnet exemplar. Apropiat de natura, el lupta fara arme folosindu-se de pietre si de arbori dezradacinati. Este vegetarian, loial prietenilor sai si nu intretine relatii cu femeile. Hanuman este zeul atletilor si o divinitate protectoare ce distruge razele mortii emise de planete.

Zeul Indra

 Q:   Intreaba despre Zeul Indra

Razboinic exemplar, Indra este unul din principalii zei ai epocii vedice, personificare a exuberantei vietii. Conform mitologiei Indiei, el reprezinta zeul ploii, fiind chiar suveran al zeilor. Este probabil unul dintre cei mai atleti si mai puternici zei indieni, fiind un fel de omolog al lui Apolo, zeul grec al artelor si al luminii. Cei doi sunt la fel de frumosi, la fel de puternici, de admirati si de virili. Este un veritabil atlet, avand ceafa puternica, maxilarul de aur si barba deasa.

Trupul sau este foarte puternic, iar bratele musculoase si mainile mari sunt ilustrative pentru forta sa. Zeul Indra este foarte venerat si ca zeu al fertilitatii. Este adesea reprezentat avand mii de testicule. Pe langa acest simbol al virilitatii sale se mai numara si gatul lung, aidoma unei al

bii de fluviu. Are o pofta de mancare imensa si o
insatioasa sete de Soma.

Indra este un tanar violent si curajos, cu inteligenta si intelepciunea unui om matur. Este un senoir generos si un om de actiune. Carul sau in intregime din aur este tras de doi cai, iar ghioaga sa este batuta in mii de tinte.

Fiind binecuvantat cu toate aceste calitati, din lista insusirilor sale nu putea sa lipseasca si vitejia si eroismul. Legendele il caracterizeaza astfel drept cel mai viteaz dintre luptatori .

Este un zeu iubit mult de supusii sai datorita faptului ca este un zeu bun care a darui oamenilor animalele atat de necesare, fiind creatorul bivolului si calului si cel care da lapte vacii. Zeul lupta impotriva dusmanilor celor care ii sunt credinciosi. Il doboara pe rebelul Pipru si ii distruge fortificatiile, il arunca pe Cambara din varful muntelui si alunga banda talharului Varcin. Lupta impotriva banditilor, a colericilor, a avarilor si a vrajitoarelor. In luptele sale este insotit de maruti- tineri, frumosi si invesmantati in aur. Acestia ii canta neincetat laude, il intaresc si-l inconjoara in timpul sacrificiilor.

Fiind si zeu al virilitatii, el asigura fecundarea animalelor, dar si a femeilor pamantene cu care are numeroase aventuri.

Conform legendelor, Indra este eroul car a scapat lumea de haosul pe care il crease aparitia lui Vrtra. Acesta era un demon care avea forma unui sarpe de dimensiuni imense, simbol al dezordinii universale. El era cel care teroriza si omora oamenii, cel care oprise toate apele din cer si din pamant. In cele din urma, vrtra este invins si ucis de Indra care ii infige in ceafa o ghioaga, eliberand astfel toate apele in mare si scotand lumea din haos.

Desi la inceput este cel mai important zeu din panteonul vedic, mai tarziu, in cadrul religiei hinduiste, importanta sa va scadea in favoarea lui Visnu si a lui Siva. Din lider al zeilor, devine un simplu supus al lui Visnu, cunoaste teama si dorinta si poate inceteaza chiar sa devina nemuritor fiindca unii brahmani si eroi sunt mult mai importanti decat el.

Zeul Rama

 Q:   Intreaba despre Zeul Rama

Rama este un erou hindus, reprezentand un avatar al lui Visnu. Rama este intruchiparea bunei guvernari, fiind un razboinic virtuos si pios. Este una din cele mai populare deitati ale hinduismului, fiind venerat mai ales in sudul si sud-estul Asiei. Majoritatea detaliilor legate de nasterea si de viata lui Rama ne sunt oferite de „Ramayana”, una din cele doua cele mai celebre scrieri indiene.

Regale Dasaratha are trei sotii si niciun copil. De aceea el ofera multe sacrificii zeilor pentru a avea un urmas. In cursul ceremoniei, o fiinta extraordinara vine si ii intinde un bol cu o fiertura magica pe care trebuie sa o manance sotia lui pentru a naste un fiu. Regale ofera jumatate din licoare primei sale sotii, Kausaalia care-l aduce pe lume pe Rama. Apoi da trei sferturi din ce a rama

s celei de-a doua sotii care naste doi gemeni- pe Laksmana si Satrughna.

Restul fierturii ajunge la cea de-a treia care ii va da viata lui Bharata. Acesta din urma ii va fi total devotat, iar gemenii ii vor sluji pe amandoi. Toti cei trei frati sunt, in functie de cantitatea de fiertura aflata la originea nasterii lor, incarnari ale lui Visnu.

Rama pleaca pentru a ucide demonii si datorita formulelor magice pe care i le ofera Visvamitra ii invinge si o ucide si pe Tataka, mama unuia din ei. Ajunge apoi in orasul Mithila, iar regele de aici detine arcul lui Siva, iar nimeni nu are forta necesara pentru a-l indoi. Exista promisiunea facuta de catre rege ca cel care va reusi sa intinda arcul o va primi in casatorie pe fiica sa. Rama este singurul care a reusit sa-l intinda datorita atributelor magice primite. Asa o ia de sotie pe Sita si ii este recunoscut statutul de avatar al lui Visnu.

Exista numeroase legende al caror personaj principal este Rama. Un dintre acestea este cea in care Rama, pentru a apara onoarea tatalui sau, renunta la dreptul sau asupra tronului din Kolosala si intra intr-o perioada de exil de paisprezece ani in padure. Sotia sa, neputand sa triasca fara el, decide sa il urmeze in exil.

Dupa ce savarsesc cei paisprezece ani in exil, Sita este rapita de catre Ravana. Dupa o indelungata cautare in care lui Rama ii sunt testate forta, eroismul si virtutea, Rama poarta un razboi colosal importiva armatelor lui Ravana. Este invingator in aceasta lupta, isi elibereaza sotia, iar apoi se reintoarce in imperiul sau si este incoronat stapan al lumii.

Adorarea acestui zeu comporta mai multe forme, de-a lungul a sute de ani acestuia fiindu-i ridicate sculpturi, pictate tablouri, dar si ridicate numeroase versuri. Printre aceste scrieri se numara celebra opera indiana „Ramayana” in care se regaseste urmatorul fragment referitor la zeul Rama: „Fata de nefericirea altuia, Rama arata o sincera mahnire si la toate sarbatorile se veseleste ca un tata in sanul familiei sale. Cinstit in vorba, arcas priceput, respectuos cu cei varstnici, stapan al propriilor simturi, insotindu-si vorbele cu un suras, daruindu-se cu tot sufletul indatoririlor sale, indrumator fidel in ceea ce este bine, fara a pleca urechea la cleveteli, discutand cu o elocinta egala cu cea a lui Vacaspati. Cu frumoasele sale sprancene, cu ochii mari si cu culoarea aramie, pare Visnu in persoana.”

Zeul Siva

 Q:   Intreaba despre Zeul Siva

Conform mitologiei indiene, Siva este focul creator, stapanul tenebrelor. Siva si Rudra sunt, fara indoiala, doua fatete ale aceleiasi divinitati. Rudra este distrugatorul, iar Siva este binefacatorul. Este o divinitate suverana, organizatorul lumii.

Reprezentand tenebrele, Siva are ochii plini de serpi, o cingatoare din cranii si e inconjurat de strigoi si de vampiri. Pe cap poarta o semiluna si are patru brate. Intr-o mana tine o secure, in alta o gazela, o a treia schiteaza un gest de liniste, iar a patra ofera o ofranda. Siva are un al treilea ochi in mijlocul fruntii cu care fulgera tot ceea ce vede. Zeul danseaza pe locurile de incinerare, in mijlocul diavolilor, acompaniindu-se cu o mica toba. Dansul sau reprezinta ciclul de formare si de distrugere a lumii. Toata aceasta descri

ere a zeului se afla in celebre scriere indiana „Mahabharata”

Siva este Yogesvara, printul ascetilor. Este reprezentat in postura meditative, acoperit de cenusa, cu parul impletit, rasucit in jurul capului. Ascetismul este legat de consolidarea energica si deci de stapanirea fortelor vitale. Este cel care a adus oamenilor Yoga, ritual in urma caruia omul trebuie sa devina insensibil la tot ce este material. Yoga permite individului sa atinga realizarea de sine. Pentru multi, Siva este yoghinul prin excelenta, servind ca model pentru credinciosii sai.

Pe langa aceste doua descrieri, marele zeu este prezentat si sub alte forme. Una dintre acestea este cea cand zeul calareste un mare taur alb pe nume Nandin. De aceea, de multe ori, Siva este venerat sub forma unui taur, acest animal simboliazand fecunditatea, procreerea. Alteori, zeul este simbolizat printr-un lingam. Aceasta este o fiatra sub forma unui cilindru care este pozitionat pe verticala. Ea se sprijina pe un soclu, fiind prevazuta cu un brazdar şi iesind din apa. Toata aceasta „constructie” are menirea de a simboliza iesirea din vagin a unul falus care apartine merelui zeu.

Siva, alaturi de Brahma si de Visnu, alcatuiesc marea triada a zeilor hindusi.
Alteori, Siva este descris ca un un ins hirsute, murdar si ratacitor. In ciuda tuturor acestora, Pavati, numita si Sati sau Umase iondragosteste in mod iremediabil de el. cei doi isi unesc pentru totdeauna destinele. Zeul nu-i daruieste decat un copil prin mijloace naturale, pe Kumara. Ganesa si Skanda vin pe lume prin metode artificiale.

Ca si sot al lui Pavati, Siva este caracterizat ca un aventurier, inseland-o in repretate randuri pe nevasta sa, dar si ca un zeu lipsit de maniere si plin de capricii pe care sotia sa iubitoare este obligata sa i le suporte. Paradoxal, desi nu este interesat de uniunea sexuala, are multe amante.

Zeul Brahma

 Q:   Intreaba despre Zeul Brahma

Cel dintai zeu al triadei hinduse, considerat un creator, Brahma este stapanul cerului, al orizontului, aflandu-se deasupra oricarui cult si dincolo de orice venerare. Este printre cei mai importanti zei ai Indiei. Brahma s-a nascut din el insusi, uneori spunandu-se ca este nenascut. El a iesit din oul originar al lumii sau din ape.

Cand Brahma a fecundat creatia, s-au nascut cele patru clase de fiinte: zeii, animalele, oamenii si fiintele neinsufletite. Brahma domneste cu maretie intr-un cer propriu lui, un paradis in care toate creaturile spera sa ajunga.

Impreuna cu Visnu, pastratorul si zeul spatiului si Siva, distrugatorul si stapanul tenebrelor, formeaza triada hindusa- Trimurti.

Atunci can d se apropie momentul indicat, Brahma simte ca momentul initierii creatiei lumii e

ste ideal. Pentru realizarea marii sale creatii a lumii, a oamneilor si a zeilor, Brahma se imparte in doua, formand un cuplu. Asa vine pe lume Sarasvati. Ea este energia feminina necesare fertilitatii lui Brahma, fiind insa totodata fiica sa.

Brahma se indragosteste imediat de Sarasvati. Pentru a-si arata respectul fata de tatal sau, aceasta se roteste mereu in jurul lui. Fiindca doreste s-o urmareasca din priviri, lui Brahma ii cresc inca trei capete, toate absorbite de dorinta pe care i-o inspira Sarasvati. Acestuia ii mai cresc patru brate.

Brahma este impartial, stabileste legile si pedepsele, creeaza moartea si este responsabil de distrugerea lumii. Nu este un zeu al indurarii si al darurilor gratuite, din partea sa neputandu-se astepta la favoruri. In consecinta, ii sunt adresate rareori rugaciuni si putine temple ii sunt consacrate. Brahma reprezinta destinul imuabil, o lege inexorabila ce se impune intotdeauna.

Exista numeroase forme ale venerarii marelui zeu, printre acestea numarandu-se numeroase temple, sculpturi, picturi si scrieri. Printre aceste scrieri se afla celebrele „Vede” in care se afla urmatorul fragment numit „Legea lui Manu” care vorbeste despre Brahma: „Aceasta lume era in intuneric, de nerecunoscut, fara nimic distinct, inaccesibila ratiunii si perceptiei, cazuta parca pe deplin in somn. Atunci augusta fiinta exista prin ea insasi, cea care nu era dezvoltata, dezvoltand acest univers sub forma marilor elemente si desfasurandu-si energia, a aparut pentru a risipi tenebrele. Aceasta fiinta pe care doar spiritul o poate percepe, subtila, fara parti distincte, eterna, inchizand in sine toate creaturile, incomprehensibila, a aparut spontan. Dorind sa extraga din trupul sau diversele creaturi, a produs mai intai, prin gandire, apele si in ele si-a depus samanta. Aceasta samanta a devenit un ou de aur, la fel de stralucitor ca soarele, in care s-a nascut pe sine insusi sub forma lui Brahma, parintele originar al tuturor lumilor.”

Zeul Krisna

 Q:   Intreaba despre Zeul Krisna

Conform mitologiei hinduse, Krişna reprezinta unul din numeroasele avataruri ale zeului suprem Vişnu, zeul spatiului si cel care confera lumii stabilitate. De fiecare data cand lumea are nevoie de el, Vişnu apare sub forma unui erou care nu numai ca il reprezinta, dar se si identifica cu el sau, in avataruri secundare, este patruns de forta zeului.

Krisna este copilul drag si razboinicul nemilos, inaccesibil si venerat de catre pastori. De multe ori este considerat a fi un pastor de vaci care canta la flaut, iar alte povesti il descriu ca un tanar print care carmuieste prin ordinele sale intelepte. Uneori, Krişna este considerat avatarul tuturor divinitatilor hinduse. El s-a nascut la Mathura, la nord de Agra, la sfarsitul celei de-a treia epoci a lumii. Parintii sai sunt Devaki si

Vasudeva. Indiferent de existenta a numeroase povesti care precizeaza aspecte ale nasterii si vietii lui Krişna, toate acestea au in comun mai multe aspecte cum ar fi faptul ca acesta este o incarnare divina, ca a avut o copilarie si tinerete petrecuta in mediul pastoral si ca viata sa matura si-a petrecut-o ca un viteaz luptator si invatator al celor drepte.

Zeul este reprezentat in diverse picturi avand tenul intunecat. Insusi numele sau inseamna “cel negru”. In casele hinduse sunt adesea reprezentari ale zeului ca un copil care fura unt sau al unui pastor ce canta la flaut. Este rasfatat de pastorite, danseaza cu ele si le acompaniaza cantecele cu flautul sau. Intr-o zi fetele sunt la scaldat, iar el le fura hainele si le obliga astfel sa vina la el goale, una cate una pentru a i le cere.

Se uneste cu mii de pastorate, dar preferata sa este Radha. Apoi il ucide pe Kamsa si devine stapanul tinutului. In scurt timp pleaca si-si formeaza cetatea mitica Dvaraka, unde se insoara cu fiica regelui Vidarbha si are o nunta grandioasa.

Dupa aceea incepe pentru el o viata fastuoasa, alaturi de cele 16.000 de sotii si cei 80.000 de copii.

Acest fast este intrerupt de numeroasele lupte impotriva demonilor, de un duel cu varul sau, regale Cisupala, si de razboiul cu Bharata care a fost subiectul poemului “Mahabharata”. In urma unei dispute, acesta se retrage in padure unde este lovit cu o sageata in calcai, singurul sau loc vulnerabil. Din aceasta cauza moare si se ridica la cerurile zeilor unde isi regaseste forma divina.

Krisna este incarnarea lui Visnu si este zeul suprem, obiect al practicii religioase numite “bhakti”. Dragostea pastorilor pentru Krisna este un model al acestui atasament fata de zeu, iar canturile din “Gitagovida” constituie “Cantarea Cantarilor” a Indiei.

Printre textele care prezinta imensa putere de care se bucura zeul se numara „Siddhanta” in care se regaseste urmatorul fragment: „Desi ne-a desfigurat sora, nu-l putem ucide fiindca el nu are egal intre oamnei. Exista oare cineva cu trup de carne care sa nu fie atras de el? era firesc pentru femei ca toate instinctele lor sa se indrepte catre frumusetea barbatului, sa fie seduse de el. dar cum sa explici ca barbatii, si nu barbati obisnuiti, ci intelepti asceti care traiesc in paduri, care au renuntat la orice dorinta, sunt atat de tulburati incat nu isi pot ascunde excitarea si implora sa fie lasati sa se atinga de zeu?”

album:

 ZEI hindusilor

Descriere album: Şivaismul este una din sectele cele mai vechi ale hinduismuluiÎn India, şivaismul are o vechime multimilenară, săpăturile arheologice de la Mohenjo Daro şi Harappa revelându-i o istorie care merge chiar dincolo de calcolitic.

Shiva reprezintă acea ipostază a lui Dumnezeu care se manifestă ca Mare Iniţiator sau Mare Salvator (Mântuitor) al fiinţelor limitate şi ignorante. Orice aspiraţie sinceră, frenetică către starea de eliberare spirituală este adresată, de fapt, acestei faţete mântuitoare a lui Dumnezeu, purtând numele de Shiva (“Cel bun şi blând”). Orice manifestare a Graţiei Divine, indispensabilă atingerii stării de eliberare spirituală, este strâns legată de Shiva. De aceea, se poate afirma faptul că şivaismul se regăseşte, sub diferite nume, pretutindeni unde a înflorit o tradiţie spirituală.

În India, există şase forme principale ale şivaismului, dintre care trei sunt esenţiale: VIRA-SHAIVA, răspândit preponderent în zona centrală a Indiei; SHIVA-SIDDHANTA, în sud şi ADVAITA-SHIVA, cea mai pură şi elevată formă a şivaismului, în Caşmir (nordul Indiei).

Tradiţia şivaismului caşmirian s-a transmis secole la rând, numai de la Maestru la discipol, “de la gură la ureche”. Prima lucrare fundamentală a şivaismului, atribuită lui Vasugupta (primul iniţiat al acestei căi spirituale, care a trăit între sfârşitul sec. al VII-lea şi începutul sec. al IX-lea d.C.) este numită Shiva Sutra şi este o culegere de aforisme lapidare şi complet ermetice pentru neiniţiat, care prezintă cele trei căi cardinale care conduc la eliberarea spirituală: Calea lui Shiva (Shambhavopaya), Calea lui Shakti sau Calea Energiei (Shaktopaya) şi Calea fiinţei limitate (Anavopaya).

Vasugupta menţionează că nu el a scris Shiva Sutra, ci a găsit-o scrisă pe o stâncă care s-a ridicat din apă şi care s-a scufundat din nou sub ape, după ce a citit şi memorat ceea ce era scris pe ea.

Întreaga tradiţie (shastra) şivaită scrisă se poate împărţi în trei părţi:

* Agama Shastra – privită ca fiind o revelaţie directă de la Shiva (Dumnezeu). Cuprinde lucrări ca: Shiva Sutra, Malinivijaya Tantra, Vijnana Bhairava Tantra etc.
* Spanda Shastra – conţine elementele doctrinare ale sistemului. Principala lucrare din aceasta categorie este opera lui Vasugupta – Spanda Karika.
* Pratyabhijna Shastra – conţine lucrări de ordin metafizic, având un înalt nivel spiritual (fiind şi cea mai puţin accesibilă). În această categorie cele mai importante sunt lucrările Ishvara Pratyabhijna a lui Utpaladeva şi Pratyabhijna Vimarshini, un comentariu al primeia.

Există mai multe şcoli importante ale şivaismului, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika. Cuvântul “trika” înseamnă în limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea esenţială că absolut totul are o natură triplă. Putem exprima această trinitate prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) şi Anu (individul, proiecţia limitată a dumnezeirii).

Trika cuprinde mai multe şcoli spirituale:

* Krama – în sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”.
* Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate”, “familie”, “totalitate”.
* Spanda – termen care denumeşte Suprema Vibraţie Divină Creatoare.
* Pratyabhijna – termen care se referă la recunoaşterea directă a Esenţei Divine.

Aceste ramuri ale tradiţiei şivaite au fost genial sintetizate şi unificate de cea mai ilustră personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, înţeleptul eliberat Abhinavagupta. Cea mai importantă lucrare a sa, Tantraloka, scrisă în versuri, unifică toate aparentele diferenţe între ramurile sau şcolile şivaismului caşmirian de până la el, oferind o viziune coerentă şi completă a sistemului. Dându-şi seama de dificultatea acestei lucrări, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, în proză, numit Tantrasara (“Esenţa Supremă a Tantrei”).

Despre marele înţelept Abhinavagupta se spune că a fost o manifestare a lui Shiva. Chiar şi astăzi este unanim acceptat ca unul dintre cei mai mari filosofi şi esteticieni indieni. Deşi India a avut mulţi esteticieni, Abhinavagupta rămâne unic prin sinteza magistrală realizată asupra tuturor viziunilor şi teoriilor de până la el, oferindu-le o perspectivă mult mai vastă, profund spirituală.

Abhinavagupta s-a născut aproximativ în anul 950 d. C. şi a trăit până în secolul al XI-lea. Se spune că, la un moment dat, a plecat împreună cu un mare grup de discipoli într-o peşteră pentru a medita şi nu s-au mai întors niciodată (translatând într-o altă dimensiune).

Continuatorul lui Abhinavagupta a fost Kshemaraja, discipolul său direct şi cel mai important. Apoi, treptat, tradiţia secretă a şivaismului s-a stins în Caşmir. Ea a mai înflorit puţin, la vreo 300 de ani după aceea, în sudul Indiei, unde au trăit câţiva mari iniţiaţi: celebrul Jayaratha, care a concentrat magistral Tantraloka, precum şi vizionarul Bhattanarayana, autorul poemului iniţiatic de o mare profunzime: Stavacintamani (Sanctuarul de taină al Nestematei Iubirii Divine). Ultimul continuator al tradiţiei şivaite a Caşmirului a fost Swami Brahmacharin Lakshman (Lakshmanjoo), care a trăit până în 1992.

Şivaismul caşmirian este foarte apropiat de creştinismul autentic. Aici, ca şi în creştinism, accentul este pus pe Graţia lui Dumnezeu (Sfântul Duh din creştinism) şi pe trezirea Inimii (Esenţei). Există mărturii conform cărora Iisus, de la vârsta de 12 până 30 de ani, a fost în India şi Tibet, rămânând mult timp în Caşmir (conform unor documente găsite în Tibet). Există o frapantă asemănare între multe aspecte ale tradiţiei creştine autentice şi şivaism.

Şivaismul caşmirian are, de asemenea, influenţe tantrice. Şi aici, ca şi în tantrism, regăsim ideea fundamentală a legăturii tainice dintre tot şi toate, dintre diferite aspecte ale creaţiei, ca un model holografic al universului. Astfel, întregul univers este o gigantică reţea de rezonanţe virtuale care se stabilesc între fiecare punct (“atom”) al Universului şi toţi ceilalţi “atomi”. Cunoscând în profunzime un singur aspect (“atom”) al Universului, cunoaştem totul, întregul Univers, deoarece totul este rezonanţă. La ora actuală, rezonanţa este un concept tot mai dezbătut şi mai important în ştiinţa şi cultura contemporană.

În yoga, contribuţia adusă de profesorul yoga Gregorian Bivolaru este esenţială, deoarece el a introdus pentru prima oară conceptul actual de rezonanţă în yoga, ceea ce permite o cunoaştere şi o structurare extrem de clară a întregului sistem yoga, precum şi a şivaismului.

Hinduismul, religia zeilor infiniţi
Marţi, 05 Mai 2009 11:49
    Hinduismul este una dintre marile religii ale lumii alături de iudaism, islamism, creştinism şi budism numărînd peste 700 milioane de adepţi. Cel mai concentrat număr de adepţi se află în India unde hinduşii deţin 83% dintr-o populaţie de 700 milioane dar are şi adepţi în ţările de cultură indiană sau influenţate de această cultură ca Sri-Lanka, Indonezia- mai precis insula Bali, Malaesia, Singapore, insulele Fiji şi Mauritius. Hinduşi mai sînt în insula Reunion, în Madagascar, Africa de Sud, Caraibe, Surinam şi Trinidad. În Franţa numărul lor atinge cîteva zeci de mii şi provin din tamuli

de naţionalitate franceză originari din Pondichery ( vechi teritoriu francez ), Sri-Lanka, Mauritius şi Reunion.

Religie fără întemeietor uman

    Pe lîngă faptul că este una marile religii ale omenirii hinduismul este şi una dintre cele mai vechi. ,,În India, care este leagănul său, unde religia s-a transformat neîncetat începînd din timpurile cele mai îndepărtate, se mai găsesc anterioare mileniului al II-lea Î. Ch., vestigiile formelor sale străvechi, care nu se pot deosebi întotdeauna de formele mai recente. De exemplu, nu se ştie precis dacă vestigiile marilor oraşe Mohenjo Daro şi Harappa din bazinul Indusului, care datează din mileniul al III-lea î.Ch., trebuie considerate ruine consecutive invaziilor ariene sau anterioare lor. Astăzi are cîştig de cauză prima ipoteză. Se ştie însă că multe rituri religioase, mituri şi simboluri datează dintr-o epocă foarte veche. În orice caz este sigur că hinduismul n-a încetat să se transforme şi să se dezvolte timp de 40 de secole, din epoca în care triburi ariene indo-europene venite din străfundurile Asiei septentrionale au invadat bazinul Indusului, înainte de a se răspîndi mai paşnic în bazinul Gangelui şi de acolo, pe tot continentul indian. Hinduismul pe care-l cunoaştem este rezultatul fuziunii dintre un aport indo-european din urmă cu 40 de secole şi o bază religioasă autohtonă“ ( Michel Delahoutre, Prezentarea Hinduismului, Marile Religii, coordonator Philippe Gaudin ). Dacă budismul şi creştinismul sînt întemeiate pe învăţătura şi experienţa unor personaje istorice-Gautama Siddharta ( Buddha ) respectiv Iisus din Nazaret, Hinduismul, în schimb, nu are un întemeietor uman. Hinduşii spun că el a existat dintotdeauna. ,, Aceasta este Sanatana Dharma, Ordinea guvernantă şi eternă a lucrurilor. Există în hinduism o asemenea înrădăcinare în natură, în cosmos şi în viaţă, încît el este prin natura sa fundamental şi normativ. Cînd salută ivirea zorilor adresîndu-se soarelui, hinduşii fac un gest care este nu numai natural, dar şi religios. Celebrînd naşterea, căsătoria, moartea etc., ei conferă sens şi forţă acestor evenimente ale vieţii care marchează indivizii, le sacralizează“ ( idem, Michel Delahoutre )

India, centrul religiei

    Cuvîntul ,, hindu“ derivă din sanscritul ,, sindhu-rau“, mai specific se referă la Indus, cunoscutul fluviu care traversează regiuni întinse din India. Hinduismul are la bază două mari civilizaţii ,cea vedică şi cea denumită hindu clasică. În jurul anului 2000 î.Hr. în valea fluviului Indus s-a dezvoltat o civilizaţie care a intrat în declin ca urmare a invaziei triburilor indo-ariene. Acest declin s-a petrecut în jurul anului 1500 î.Hr. iar zeii din Panteonul vedic au supravieţuit în hinduismul tîrziu, dar nu ca obiecte ale închinării. În jurul anului 200 î.Hr. în India au fost asimilate mai multe zeităţi din alte culturi, cele mai importante fiind ,, Shakas“ şi ,, kushanas“ .Urmează o perioadă de sincretism şi de definire în care religia hindusă îşi conservă propria identitate. În timpul imperiului Gupta ( aprox. 320-550 ), hinduismul clasic şi-a găsit o expresie mai consistentă: legile sacre au fost codificate, au început să se construiască marile temple iar miturile şi ritualurile au fost conservate în scris. În Evul Mediu, şcoala lui Gosvamins dezvoltă o teologie bazată pe iniţierea în viaţa lui Krishnna. Tot atunci apar şi poeţii mistici ( Kabir, Tulsidas, Surdas ). În sec. 19 şi 20 s-au adoptat reforme importante iar unele mişcări au vrut să reconcilieze hinduismul tradiţional cu reformele sociale şi politice. Cel mai cunoscut exemplu a fost al lui Gandhi care printr-o mişcare non-violentă a încercat să-i scoată pe englezi din India.Astăzi ritualurile vechi supravieţuiesc în temple şi în sînul familiilor indiene iar miturile hindu şi-au găsit o mare popularitate în muzică şi cinematografie.

Doctrina hinduismului

    Deşi în concepţia hindusă cu timpul şi-a găsit loc credinţa într-un Dumnezeu personal, totuşi, hinduismul este o religie politeistă bazată pe existenţa mai multor zeităţi cu atribuţiuni precise care controlează anumite părţi din Univers. ,, Învăţătura hindusă despre divinitate este pluri-conceptuală. Perioada vedică este dominată de credinţe politeiste, care s-au manifestat adeseori în practicile rituale sub forme henoteiste, înţelegîndu-se prin aceasta adorarea succesivă a unui singur zeu, ca zeitate supremă, fără respingerea altor zei. În perioada sacerdotală se va atribui importanţă mai mare jertfelor şi ritualurilor, credinţa în zei avînd un rol secundar. Lipsa de eficacitate a jertfelor a dus însă la o spiritualizare şi interiorizare a actului ritual legat de jertfă, iar multitudinea zeilor a fost anulată prin afirmarea unei identităţi supreme a întregii existenţe într-un singur principiu numit Brahman. Există doar o singură realitate, Brahman, care pătrunde întreaga lume însufleţind-o. Această tendinţă panteistă a fost departe de a înlătura credinţele în idoli, căci paralel cu panteismul upanişadic a fost promovată şi o mitologie idolatră. De reţinut că panteismul a permis apariţia şi a unor tendinţe teiste în sînul hinduismului. În ,, Şvetasvatara Upanishad“ se conturează primele temeiuri ale tendinţelor teiste, şi anume, credinţa într-un Dumnezeu personal. acest ,, Dumnezeu personal“ va fi identificat cu Şiva, Rudra, Vişnu etc. Şi aceste tendinţe teiste vor merge paralel cu politeismul şi panteismul clasic vedic şi, respectiv, upanişadic. …Cît priveşte credinciosul hindus de rînd, el rămîne politeist în confesiunea sa de credinţă. Chiar dacă se întîmplă ca el să adopte în practica zilnică închinarea la un singur zeu, el se va închina tuturor zeilor, al căror număr este nemărginit…Dacă are de învins obstacole, va cere ajutorul lui Ganeşa, fiul lui Şiva; dacă are nevoie de tărie trupească pentru a duce la bun sfîrşit o muncă fizică se va ruga lui Hanuman, Zeul-Maimuţă; dacă tatăl este pe moarte se va adresa lui Rama ş.a.m.d. Mai amintim aici, ca trăsătură specifică hinduismului, credinţa în diferite zeităţi feminine-Şakti, Durga, Kali. Cultul acestora subliniază mai ales practicile rituale erotice. Cît priveşte relaţia dintre divinitate şi lume, teologiile hinduse o evaluează în mod diferit. Îndeobşte, hinduismul nu acceptă creaţia din nimic. Teologia vedantină, cea mai răspîndită, propune ideea unei creaţii imanente. Dumnezeu este considerat cauză materială a lumii şi de aceea El pătrunde în lumeîntr-o formă sau alta“ ( Istoria religiilor, Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Dr. Prof. Remus Rus, Ed. Institutului biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române-Bucureşti, 1991, p. 226-227 )

Viaţa religioasă

    ,, Secole de-a rîndul, viaţa religioasă a credincioşilor hinduşi a urmat tiparele clasice, manifestîndu-se, aşa cum am arătat, sub diverse forme: politeism, dualism, monism, panteism, teism sau monoteism; deşi practica rituală a acestor credinţe mai păstrează vechile tradiţii sacrificiale, jertfa propriu-zisă ( yajna ) a fost înlocuită cu puja, cinstirea sau venerarea unui zeu sau a mai multora. Din punct de vedere uman, hinduismul insistă asupra realizării unei relaţii adecvate între credincios şi zeităţi, în contextul unei discipline cultice. Ritualul cultic este foarte diversificat, diversitatea depinzînd de mai mulţi factori: în primul rînd de clasa socială sau casta din care face parte credinciosul; în al doilea rînd, dacă este săvîrşit acasă, la templu sau cu ocazia unei sărbători; în al treilea rînd se are în vedere sfera geografică şi, în cele din urmă, perioada de timp în care este săvîrşit un act cultic“ ( Istoria religiilor, idem. p. 227 )

Puterea sacerdotală

    Corectitudinea ceremoniilor solemne şi învăţarea doctrinei cade în responsabilitatea brahmanilor, clasă sacerdotală care descinde conform doctrinei hinduse din ,, vechii clarvăzători“, oameni care au acces la cunoaşterea misterului zeului Brahma, ,, demiurgul personal responsabil de manifestarea lumii“ ,, Brahmanii se bucură de un prestigiu extraordinar, deoarece au putere asupra zeilor şi transmit înţelepciunea. Şi, într-adevăr, maestrul brahman ( guru ) este cel care îi învaţă pe tineri ştiinţa tainică despre Absolut. Adevărul este iniţiatic: guru explică imaginile şi formulele din Vede ( texte sacru ), îl conduce pe dicipol la cucerirea deplinei conştiinţe interioare şi la descoperirea Brahman-ului ( absolutului ) în adîncul sinelui. Se oferă ca intermediarul obligat de o cunoaştere a Nevăzutului pe care tînărul nu are nici un mijloc de a o dobîndi singur. Cuvintele maestrului, gesturile sale, chiar şi tăcerea sa vehiculează ceea ce altminteri este inefabil. Hinduismul nu are structuri instituţionale centrale care să valideze ortodoxia fie a interpretării scripturilor, fie a comportamentului religios: guru este acela care, în virtutea înţelepciunii sale, confirmă sau elaborează înţelepciunea antică şi care devine răspunzător de adevărul etern şi de ordinea sacrală şi socială ce derivă din aceasta: Dharma“ ( Manual de istorie a religiilor, Giovanni Filoramo, Marcello Massenzio, Massimo Raveri, Paolo Scarpi )

Calea adevărului metafizic

    Dharma este un concept crucial în hinduism şi derivă din concepţia vedică despre o putere impersonală din care îşi trag originea şi puterea zeii. Aşadar hinduismul conferă un sistem religios deosebit de complex în care credinţa în zei merge mînă în mînă cu panteismul. ,, Cu timpul, ideea legii universale şi a puterii sale va fi conţinută în cuvîntul Dharma. Dharma e puternică şi ,, perenă“, deoarece este adevărul metafizic. Principiu care guvernează lumea, ea este armonia tainică a curgerii naturii. Clarvăzătorii în meditaţie i-au înţeles legile şi le-au transmis mai departe . Cunoaşterea Dharmei revine sacerdotului, apărarea ei revine suveranului. Dar forţa injoncţiunilor ei e frumoasă, iar legile ei sînt binefăcătoare, pentru că este binele care garantează continuitatea lumii. Temelie solidă a Universului, Dharma se reflectă în normele indicînd comportamentele sociale corecte şi e de fiecare dată reînnoită în rituri. A nu respecta Dharma înseamnă a face răul, a produce dezordine şi falsitate. Pe parcursul timpului, de la străfulgerarea iniţială de înţelepciune, de corectitudine morală, de pace, cunoaşterea Dharmei se diminuează treptat la oameni, lăsînd să vină din urmă Adharma, opusul ei, putere nefastă de instabilitate şi haos. Tocmai pentru a salva Dharma, Vişnu ( zeitatea supremă ) se manifestă periodic în lume şi îi revelează din nou sensul profund, acum pierdut“ ( Idem. ) Vişnu s-a manifestat de-a lungul istoriei în lume prin mai mulţi avatari: unul dintre aceştia, care a creat şi o frumoasă legendă este Krişna.

Krişna, personaj central al hinduismului

    Legenda vieţii lui Krişna este narată pe larg în ,, Bhagavatapurana“ ,, Este cel mai important din avatarii lui Vişnu, poate cel care, dintre toţi, l-a manifestat cel mai plenar. În devoţiunea vişnuită joacă un rol fundamental. Atît Harivamsa, cît şi vasta literatură despre bhakti în limba tamil, ca şi bhagavatapuraana, narează legenda vieţii lui şi cîntă întîmplările tinereţii lui. Iubirile sale, îndeosebi cu Rhada, favorita sa, sînt asumate ca paradigmă a dăruirii faţă de zeu. Moartea sa marchează începutul lui ,, kaliyuga“, era întunecată a lumii“ . Fiu al fecioarei Devaki, Krişna luptă împotriva forţelor răului, este înfăţişat cu o forţă fizică uimitoare şi blînd ca un porumbel. În prezenţa a trei anahoreţi desăvîrşiţi el primeşte toiagul cu şapte noduri, semn al suveranităţii după care se retrage în meditaţie pe muntele Meru timp de şapte ani. După acest ciclu el începu să le predice discipolilor săi despre adevărurile inaccesibile oamenilor care trăiesc în sclavia simţurilor. Le propovăduieşte nemurirea sufletului nemuritor, a renaşterilor succesive şi a uniunii mistice cu Dumnezeu. Conform acestei doctrine corpul este îmbrăcămintea sufletului care sălăsluieşte în el, este un lucru finit, dar sufletul este invizibil, imponderabil, incoruptibil, etern. Enunţul acestei doctrine, care şi-a însuşit-o mai tîrziu şi Platon, se regăseşte în cartea I din Bhagavadgita, sub forma unui dialog între Krişna şi Ardjuna, un tînăr discipol de-al său. Fiinţa terestră are trei atribute: inteligenţa, sufletul şi trupul. Dacă sufletul se uneşte cu inteligenţa atinge pacea şi înţelepciunea ( satwa ), dacă rămîne în incertitudine între inteligenţă şi trup, este dominat de raja-pasiunea, şi începe să se învîrtă într-un cerc vicios; dacă se abandonează trupului, cade în ,, Tama“, nesăbuinţa, ignoranţa şi moartea temporară. Cînd corpul este suprimat, înţelepciunea preia controlul iar sufletul zboară spre regiunile populate de fiinţe pure care deţin Cunoaşterea Celui mai înalt.

Similitudini cu povestea lui Isus Christos

    Este o anumită similitudine între figura lui Krişna şi cea a lui Iisus din Nazaret. Evident însă aceste două figuri nu se pot contopi; Iisus rămîne pe o scară mult superioară deasupra oricărui iniţiat. Textele care vorbesc despre Krişna se aproprie foarte mult de frumuseţea evangheliilor care vorbesc despre Iisus: ,, Krişna era la un festin la unul dintre marii şefi, cînd două femei rugară să fie lăsate să se adreseze marelui profet. Fură lăsate să intre pentru că erau îmbrăcate în haine sărăcăcioase. Sarasvati şi Nichdali se prosternară la picioarele lui Krişna. Sarasvati strigă, vărsînd un torent de lacrimi: De cînd ne-ai părăsit, mi-am petrecut viaţa în greşeală şi păcat; dar, dacă vrei, Krişna, mă poţi salva! Nichdali adăugă: O! Krişna, în vremurile de demult ştiam că te voi iubi pentru totdeauna; acum, că te-am găsit în puterea gloriei tale, ştiu că tu eşti fiul lui Mahadeva. Şi amîndouă îi îmbrăţişară picioarele. Rajahii spuseră: De ce, sfinte rishi, le permiţi acestor femei simple să te insulte cu cuvintele lor nesocotite? Krişna răspunse: Lăsaţi-le să-şi descarce sufletul; ele sînt mai demne de respect decît voi. Una este însufleţită de credinţă, cealaltă de iubire. Sarasvati, păcătoasa, este salvată chiar din acest moment pentru că a crezut în mine, iar Nichdali, în tăcerea sa, a iubit adevărul mai mult decît voi prin toate strigătele voastre. Vă spun că mama mea cea sfîntă care trăieşte în soarele lui Mahadeva, o va învăţa misterele iubirii eterne, cînd voi toţi veţi fi încă înglodaţi în existenţele voastre inferioare“Nici sfîrşitul lui krişna nu este departe de o ,, mîntuire“ a oamenilor prin jertfa sa. El, deşi era foarte puternic şi invincibil în luptă, se lasă ucis de arcaşii unui rege malefic. Înainte de acest episod se îndreaptă către o sihăstrie de la poalele Munţilor Himalaya şi se roagă îndelung. El ştia că va fi străpuns de o săgeată şi aşa s-a şi întîmplat. Se spune că la moartea lui Krişna soarele a apus şi se porni o furtună foarte puternică de zăpadă care coborî din vîrful munţilor Himalaya. Trupul lui Krişna este ars pe rug de către discipoli. Legenda spune că datorită jertfei lui Krişna o mare parte a Indiei a adoptat cultul lui Vişnu ,, care reunea cultul solar şi pe cel lunar în religia lui Brahma“.

Canonul hindus

    Canonul hinduismului este definit de ceea ce fac oamenii, mai puţin de ceea ce gîndesc, în consecinţă la hinduşi există o mai mare uniformitate a comportamentului decît a credinţei, deşi puţine practici sau credinţe sînt împărtăşite de toţi. Cîteva obiceiuri sînt identice la aproape toţi hinduşii: plecăciunea înaintea lui Brahmans şi înaintea vacilor, considerate animale sfinte, abstinenţa de la carne, în special de la cea de vacă şi căsătoria între membrii castelor. Autoritatea supremă canonică pentru toţi hinduşii este Vedasul. Cel mai vechi din cele patru Vedasuri ( un fel de scripturi sanscrite ) este Rig-Veda scris într-o formă antică a limbii sanscrite. Textul a fost scris între 1300-1000 Î.Hr. şi conţine 1028 de imnuri dedicate mai multor zeităţi. Acest text a fost memorat în întregime şi păstrat pe cale orală pînă în ziua de astăzi. Rig-Vedaul a fost întărit de alte două Vedauri: Yajur-veda şi Sama-Veda. O a patra carte, Atharva-Veda ( o colecţie de vrăji ), a fost adăugată în jurul anului 900 î.Hr. Tot în această perioadă au fost scrise cărţi care explicau preoţia şi miturile din spatele ei. Începînd cu anul 600 Î.Hr. au fost scrise Upanishadele, acestea sînt meditaţii filosofico-mistice asupra sensului existenţei şi a naturii universului.

India, centrul oului cosmic

    Hinduşii cred că universul este o sferă închisă, un ou cosmic, în care se află numeroase raiuri, iaduri, oceane, continente concentrice iar India este în centrul tuturor. Ei cred că timpul este şi trecător-porneşte din epoca de aur ( Krita Yuga ), trece prin două perioade intermediare pînă în prezent ( Kali-Yuga ), ciclic. La sfîrşitul fiecărei Kali-yuga universul este distrus de incendii şi inundaţii, şi o nouă epocă de aur începe. Viaţa omenească este, de asemenea ciclică: după moarte, sufletul părăseşte corpul şi este renăscut în trupul altei persoane, animal, plantă sau minereu. Această stare de perpetuă moarte şi renaştere se numeşte samsara. Calitatea noii naşteri este determinată de meritul sau nemeritul rezultat din toate acţiunile ( karma ) pe care sufletul le-a făcut într-o viaţă anterioară. Toţi hinduşii cred că sînt influenţaţi de karma, dar cred că aceasta poate fi îmbunătăţită prin pedeapsa sau recompensa, sau prin obţinerea unei eliberări de samsara prin renunţarea la toate dorinţele lumeşti. Hinduşii se împart în două grupe: cei care caută recompensele acestei lumi ( bogăţie, sănătate, copii şi o renaştere bună ) şi cei care caută eliberarea din această lume.

Castele, familiile care nu se amestecă

    Limbile indiene folosesc două cuvinte privitoare la castă: ,, varna“ sau culoare şi ,, jati“ sau familie. Jati-urile sînt cele care constituie casta veritabilă. ,, Jati sînt familii în sensul larg al cuvîntului, sau grupuri de familii care au ceva în comun, fără a putea spune de altminteri întotdeauna că este vorba de aceeaşi origine, de aceeaşi meserie sau de altceva. Acest ceva în comun, care ţine de apartenenţa la un grup recunoscut, va fi apărat de ele cu încrîncenare închizîndu-se în ele însele şi excluzîndu-le pe celelalte, practicînd endogamia, adică căsătoria în interiorul grupului şi refuzînd să se compromită prin alianţe în exterior. Cea mai mare parte a indienilor nu cunosc castele din alte regiuni, analoage cu ale lor şi nu sînt familiarizaţi decît cu cele pe care le întînesc în satele lor sau în împrejurimi. Un sat tipic în India cuprinde familii ce aparţin mai multor caste- care nu se amestecă, dar sînt interdependente, fiindcă aceste caste au nevoie unele de celelalte pentru a trăi, a exista, pentru a fi reprezentate pe plan religios, administrativ, cultural etc“ ( Marile religii, ibid. ).

Tantrismul

    ,, Tantrismul este o doctrină ezoterică bazată pe o revelaţie în parte diferită de cea din Vede. Originile lui sînt obscure: asceţii şi cei ce renunţă au jucat un rol fundamental în dezvoltarea lui. Practici străvechi ale unor culte autohtone, poate dravidiene, s-au contopit, graţie hazardului viziunilor mistice, cu tradiţii extatice ale şamanilor centro-asiatici şi cu disciplinele Yoga, într-un creuzet de analogii, de sugestii, de ,, asonanţe“ religioase. Viziunea iniţiatică în formare şi-a găsit mai tîrziu corespondentul în unele concepte ezoterice din Vede. Şi e interesant de notat că centrele în care s-a dezvoltat tantrismul erau regiuni de graniţă, Kashmirul, Bengalul, Assamul, zone de schimburi culturale, unde pe deasupra influenţa brahmanică fusese mai slabă. Între sec. al VI-lea şi al VIII-lea, pare bine înrădăcinat în tradiţia indiană, dacă e răspîndit chiar şi în centrele de cultură şi de ştiinţă tradiţionale ale hinduismului, dovadă fiind înflorirea literaturii tantrice culte. Această literatură este extrem de vastă: la baza ei stau Sivagama din tradiţia sivaită şi Vaişnava Samhita vişnuite, texte considerate purtătoare ale unei revelaţii divine diferite şi mai profunde decît sruti vedică. Din acestea se inspiră Tantrele, lucrări cu caracter doctrinar şi ritual, scrise într-o îndelungată perioadă de timp…Dar dificultatea vine de asemenea din faptul că textele tantrice sînt obscure tocmai deoarece doctrina ezoterică e împărtăşită doar iniţiaţilor: viziunile şi învăţămintele tantrice necesită, aşadar, o cheie de lectură, transmisă în taină de la maestru la discipol. Motivul pentru care o asemenea mişcare misterică, pătimaşă şi neliniştitoare, s-a extins la un moment dat în întreaga Indie, influenţînd toate tradiţiile religioase, trebuie căutat în problema care sfîşia vechea soteriologie ( N.R- cunoaştere ), a unei mîntuiri bazate pe renunţare, care pentru omul trăitor în lume era pe cît de atrăgătoare, pe atît de imposibilă“ ( Manual de istorie a religiilor ibid. )

Yoga, periculoasă pentru cei neiniţiaţi

    Din tradiţia tantrică face parte şi această disciplină. Europenii şi nu numai ei înţeleg foarte greu că yoga nu se poate lua din contextul civilizaţiei indiene, şi implicit al religiei. Pentru că în yoga întînim principiul de kundalini care vine de la ,, Kundalini“- zeiţa care în jocul ei cosmic este prezentă pînă şi în om ca energie divină. Şi din nou ne întînim cu panteismul care este foarte greu accesibil mentalităţii europene. Kundalini este prezentă prin ,, prana“ respiraţia universului şi doarme încolăcită ca un şarpe în trupul uman. ,, Şi atunci toate formele lumii, care sînt manifestare a zeului, toate relaţiile lor, care sînt tensiuni ale absolutului, pot fi utilizate pentru a ajunge la eliberare în această viaţă“ ( ibid. ) Iar în yoga este vorba despre o astfel de eliberare care se face sub supravegherea strictă a unui guru sau maestru. ,, Iniţierea deschide adeptului un demers spiritual dificil, care se desfăşoară în faze succesive de cunoaştere tot mai rarefiată. Îi va sta alături maestrul său: în taină îi va dezvălui rînd pe rînd adevăruri tot mai profunde, adesea neliniştitoare, îndemnîndu-i mintea să înfrunte în meditaţie viziuni angoasante, stîrnite de bezna propriului său psihic, şi să învingă asaltul ameţitor al acestora“ ( ibid. ) Şi dacă nu-l învinge? Aceasta este întrebarea pe care trebuie să o ia în considerare orice individ străin de cultura hindusă înainte de a începe să exploreze acest fel de ,, eliberare“ cu maeştri mai mult sau mai puţin calificaţi, iar în numeroase cazuri ,, închipuiţi“. Disciplina fizică şi mentală utilizează la început tehnicile ,, hatha-yoga“ care combină poziţii ale corpului, controlul respiraţiei şi exerciţii de contemplaţie. Căile sînt: rostirea unor mantre, cuvinte şi sunete sacre, meditaţia asupra unor mandala-demersuri ale minţii în meditaţie; concentrarea în mudra, gesturi ale mîinilor şi poziţii ale trupului care simbolizează concepte metafizice. Prin Kundalini-yoga se urmăreşte trezirea ,, sakti“ care doarme în ,, chakra“ cea mai de jos şi mai întunecată din trup. Prin meditaţie adeptul stîrneşte din adîncul sinelui energia-şarpe sărind încet prin toate cele şase ,, chakre“ ( un fel de praguri ) ale lumii sale interioare , pînă la punctul în care se uneşte cu Siva, absolutul, în lumina chakrei cu o mie de petale din creier. Bhavana e starea de conştiinţă superioară, cînd mintea şi trupul adeptului se identifică pe deplin cu conştiinţa pură a zeului şi cu cosmosul. Tot prin aceste tehnici se pot dezvolta puteri ascunse care prin folosirea unor mantre speciale pot fascina, calma sau încătuşa mintea; pot crea duşmănii, îndepărta pe cineva sau chiar ucide. ,, …Maestrul impune adeptului să utilizeze şi practicile malefice şi transgresive, pentru a înţelege pe deplin caracterul lor relativ şi pentru a atinge acea dimensiune a mîntuirii care transcende orice dihotomie“ ( ibid. ). Există secte tantrice care se numesc ,, ale mîinii stîngi“ ce folosesc rituri cu carne, băuturi alcoolice şi împreunări sexuale. Nici chiar hinduşii nu se împacă în totalitate cu aceste practici; de altfel tantra reprezintă un conglomerat de idei şi experienţe mistice împrumutate de la popoarele cu care India se învecina: un sincretism între hinduism şi alte culturi. Practicarea acestor discipline yoga de către un creştin nu poate fi benefică, dimpotrivă. Există discipline asiatice ( Judo, Karate, box-thailandez ) care sînt practicate la scară largă în Europa dar care nu au nimic comun cu o anumită religie şi nu au cum să abată un practicant de la religia în care s-a născut pentru că scopul acestor discipline este cu totul altul. Însă prin Yoga practicantul începe treptat să intre fără să-şi dea seama în labirintul unui panteon pe care nu numai că nu-l cunoaşte; poate chiar să fie posedat de unele forţe de genul acelora pe care le izgonea Iisus. ( Ştefan Botoran )

Zeul Agni

 Q:  De când foloseşte omul focul? - by Andreea

Conform mitologiei Indiei, Agni reprezinta zeul focului si focul destinat sacrificiilor. Simbolizand in acelasi timp si Soarele si Fulgerul, Agni nu este o divinitate oarecare printre altele deoarece este mediatorul intre toti ceilalti zei, iar pentru oameni este ordonatorul ritualurilor, focul sacrificiilor. El este cel care apartine tuturor oamenilor, fiind numit Ogni la slavi, Ugnis la lituanieni si Atar la iranieni.

Agni este focul in toate formele sale: in cer este Soarele unde apare in toata splendoarea sa, in paduri unde izbucneste, in camine unde incalzeste atmosfera. De asemenea se manifesta si in fierbanteala maniei si in cea a digestiei. Orice flacara este Agni. Agni orbeste cu stralucirea sa si lumineaza tot ce-l inconjoara.

Fiind zeul focului si avand Soarele ca simbol

, el daruieste lumina tuturor, incalzind si binecuvantand cu razele sale. Este foarte batran, originile sale pierzandu-se in negura vremurilor si totodata este tanar fiindca are vigoarea si forta tineretii. Este zeul care nu imbatraneste, focul nascandu-se din foc. Flacarile formeaza podoaba sa capilara, iar aurul acopera maxilarul sau. Este nemuritor, invincibil si dominator. Este un intelept, dotat cu o inteligenta deosebita si cu clarviziune, fiind inspirat, atotstiutor si prudent. El suscita gandurile oamneilor si ii indreapta spre bine.

De-a lungul a mii de ani, cei care l-au slavit pe zeul Agni au aratat iubirea fata de acesta in nenumarate feluri. Fie ca au compus imnuri, fie ca i-au ridicat statui sau au realizat multe picturi, prezenta zeului in inimile indienilor este certa. Printre aceste scrieri se numara celebrele „Vede”, regasindu-se aici un imn dedicat merelui zeu: „Il invoc astfel pe Agni in calitatea mea de insarcinat al cultului, zeu al sacrificiului, oficiant, cel care ofera adevaratele comori. Agni este demn de a fi invocat de profetii antici ca si de cei de acum: sa convoace zeii aici! Gratie lui Agni, cel ce aduca sacrificiul sa se bucure de bogatii si de belsug zi de zi, bogatii si belsug onorabile, insotite de oameni de seama!”

Agni este reprezentat sub forma umana, dar cu trei capete barboase. Tine intr-o mana un rozariu, iar in cealalta un vas. Adesea este calare pe un berbec numit Vahana. Relatia sa cu apele este una stransa, plantele ce sa nasc din apa fiind salasul sau.

Este numit „taurul apelor” deoarece multumita lui ele sunt fecunde. Ofranada rezervata lui este tapul, simbol al fortei si a virilitatii. Din timpuri imemorabile, in fiecare dimineata si seara, hindusii indeplinesc ritualul focului sacrifical, in care este varsat in foc unt limpezit, pentru a-l mentine viu, in timp ce sunt rostite rugaciunile corespunzatoare.

Zeul Varuna

 Q:   Intreaba despre Zeul Varuna

Unul dintre cei mai importanti zei vedici, Varuna reprezinta zeul indian al cerului si implicit al paradisului. Suveran si magician, el domneste asupra lumii, a zeilor si a oamenilor. Varuna este in acelasi timp si zeul noptii si al oceanelor, pescarii temandu-se foarte mult de supararea sa care cauzeaza o periculoasa involburare a apelor.

El cuprinde ocupatiile tuturor, citeste cele mai secrete ganduri si supravegheaza toate activitatile. Toata aceasta suveranitate asupra lumii, Varuna o imparte impreuna cu Mithra care reprezint garantul intelegerilor, ei fiind cuplul de conducatori. Cei doi stapani sunt total diferiti unul de altul, dar in acelasi timp sunt complementari, reusind sa asigure o foarte buna stapanire asupra lumii. Mithra reprezinta bunavointa, aspectul favorabil al oame

nilor. Aflat la polul opus, Varuna simbolizeaza rigiditatea, forta care se impune. Este coleric, violent si rau, provoaca cutremure de pamant si trimite boli. El produce raul si il trimite in lume.

Dar daca produce raul, il poate si anihila, avand si o parte buna. Varuna poseda toate remediile si toate binefracerile, daruind pacea si prosperitatea, acordand iertarea si sanatatea.

Inca din secolul al XVIII-lea s-au pastrat multe picturi si statui care il simbolizeaza pe acest zeu. Una dintre acestea marturii o reprezinta guasa pe hartie a scolii indiene care il prezinta pe Varuna plin de felurite podoabe, tinand in mana o coarda, el fiind stapanul nodurilor, cel care leaga si desleaga. Este aflat calare si o testoasa mare, acesta fiind animalul sau preferat, animal care implica stabilitate si baze solide. Culoarea pielii sale este una foarte inchisa.

Negrul este culoarea sa, din acest motiv oferindu-i-se boabe de orz negru sau animale negre ca si ofrande. Domeniul sau il reprezinta noaptea si stelele. Rolul sau de stapan al cerului este acela de a vedea absolut tot ceea ce se petrece, de a observa faptele bune, dar mai ales faradelegile pe care le pedepseste in cel mai aspru mod cu putinta. Poate fi observator a tot ce se intampla datorita faptului ca ochii sai sunt stelele.

Insa asa cum stie sa pedepseasca orice incalcare a ordinii ritualice sau morale, tot asa stie sa fie si un zeu foarte bun. Este inzestrat cu multe puteri miraculoase, magice, cu ajutorul carora vindeca toate suferintele trupului si sufletului supusilor sai.

Varuna este cel care a conferit limitele Cerului si Pamantului, cel care a asezat aerul deasupra copacilor, a cizelat piscurile muntilor, a dat laptele vacilor, inteligenta inimilor, focul in ape, Soarele in Cer si cel care a pus Soma pe munte. El trimite ploaia si face ca apele sa se scurga in rauri. Fecunditatea si fertilitatea sunt responsabilitatile sale.

CHANDRA – Luna în astrologia vedică

de Rodica Purniche

Importanţă

Importanţa deosebită a Lunii este principala diferenţă dintre astrologia indiană (şi, de asemenea, cea nepaleză şi tibetană) şi astrologia occidentală. Pentru aceasta important este Soarele, simbol al valorilor patriarhale, al conştiinţei individuale şi al voinţei. În Orient, oamenii au acordat dintotdeauna o foarte mare importanţă Lunii. În imnurile din Vedanta, Luna, SOMA, şi Soarele, SURYA, sunt părţi ale aceluiaşi concept, lucru care se găseşte şi în Geneza biblică. Primele popoare erau nomade şi se identificau cu mobilitatea şi instabilitatea Lunii, asupra căreia s-a şi focalizat, de altfel, astrologia antică; astronomii antici observau cerul nu în funcţie de Soare, ci în funcţie de fazele Lunii.

„Luna absoarbe influxul solar vital şi îl transmite Pământului, favorizând naşterea regnurilor vegetal, animal şi uman. Ea este primul indicator al faptelor concrete, al schimbărilor materiale şi exterioare; sub influenţa ei se află stările personale, destinul şi bunăstarea materială. De aceea, aspectele dintre Lună şi planete au o influenţă mai mare asupra nativului decât cele dintre planete. Deoarece Luna reprezintă întregul nostru caracter, sentimentele, înclinaţiile şi conştiinţa personală, aspectele lunare arată direcţia în care se vor dezvolta interesele personale în viaţă. KARMA nativului, norocul şi schimbările prin care va trece sunt toate conţinute în informaţia lunară.” (Tiruvenkatacharya). Este posibil ca Luna şi nu Soarele să reprezinte, mai ales pentru femei, adevărata natură personală, cea pe care ar fi urmat-o dacă nu ar fi fost împiedicate sau constrânse să-şi canalizeze voinţa în altă direcţie.

Luna este natura spontană. De aceea, dacă nu ne cunoaştem caracterul înnăscut, care este acela al Semnului în care se află Luna la momentul naşterii, nu putem urmări cu exactitate ceea ce ne rezervă planetele în tranzit, pentru a evita posibilele comportamente negative, amplificându-le pe cele benefice. Este foarte important să ne cunoaştem acest caracter, dacă vrem să prosperăm în această lume din punct de vedere material şi spiritual. Tocmai de aceea astrologia orientală ne invită să acordăm importanţă mai întâi Lunii, naturii înnăscute, spontane, atât de reprimată şi proiectată asupra altcuiva, sub forma capacităţii de a simţi, de a fi receptiv. Această cerinţă are în vedere de a da Lunii aceeaşi valoare pe care o are şi Soarele, recompunând un dualism necesar, reunind în mod armonios YIN-ul şi YANG-ul ca părţi ale aceluiaşi psihic.

Menţionăm, fără a intra în detalii, că, în astrologia hindusă, Luna are (şi) calităţi masculine. Transpunând acest lucru în termeni psihologici, caracteristicile masculine ale Lunii sunt indicii marii forţe existente în natura primară, organică, spontană, în corpul care caută spontan ceea ce îi place, forţă care ne poate ajuta să avansăm, să modelăm, forţă ce poate avea o funcţie activă, precum voinţa şi alegerea conştientă datorată influxului astral al Soarelui.

Simbol

Reflectând impulsul de bază al centrului spiritual al Manifestării care este Soarele, Luna poate fi considerată drept Mama Cosmică, Uterul Universal, impregnat de energia solară pentru a concretiza focul spiritual în forme palpabile. Dificultatea principală în interpretarea alegoriilor şi simbolurilor lunare provine din faptul că planeta este aşezată pentru totdeauna la pieptul Soarelui, în timp ce ea este implicată continuu în materializarea Scânteii Divine. Aşadar, Luna este potirul în care se strânge revărsarea forţei cosmice creatoare a vieţii. De fapt, Luna este Natura însăşi în cel mai universal sens, paznicul tuturor forţelor subtile. Deopotrivă înţelepţi şi vrăjitori îi invocă prezenţa şi ajutorul în îndeplinirea dorinţelor lor.

Figura geometrică pentru Lună este mai uşor de înţeles decât alegoriile despre ea. Ea este universal reprezentată prin două linii concave, unite la extremităţi, descriind-o astfel în faza ei crescătoare. Dacă ne gândim puţin însă, comparaţia este doar parţială. Deoarece Luna îşi schimbă aspectul de la o zi la alta, aderarea la una dintre aceste forme pentru a o reprezenta devine greşită. De fapt, această reprezentare sugerează cel puţin trei aspecte:
1.Atât primele faze crescătoare cât şi ultimele faze descrescătoare ale Lunii
2.Starea Lunii în timpul fazei târzii a unei eclipse lunare
3.Indicarea simbolică a unor emoţii bruşte, totale, asemeni valurilor mării.
În toate acestea trei, Luna este practic intim legată de procesul psiho-fiziologic al evoluţiei umane. Mai mult, toate aceste trei posibile interpretări prezintă Luna intim legată de Soare. Este recunoscut că strălucirea Lunii şi inclusiv energia ei sunt primite de la el. Gradul de recepţie/primire depinde de anumite condiţii. În legătură cu această relaţie, desenul reprezintă condiţia interioară sau psiho-mentală a nativului. Inteligenţa unui om reflectă apropierea sa de nucleul central al fiinţei sale. Pe măsură ce ne apropiem de realizarea noastră spirituală, devenim din ce în ce mai pregătiţi pentru marea iluminare şi pentru o mai bună expresie a condiţiei divine latente din noi. Atunci când fiinţa umană este atrasă de lumea materială, ea, dimpotrivă, se depărtează de acest nucleu central şi devine tot mai ignorantă, pierzând Graţia de care iniţial s-a bucurat.

Considerată din punctul de vedere al unei eclipse, sau ca parte a unei eclipse, simbolul descrie această condiţie în mod mai explicit. Când Pământul se interpune între Soare şi Lună, umbra Pământului (materialismul) proiectată asupra Lunii (psihicul uman) obstrucţionează lumina (spirituală) de la Soare şi Luna (psihicul) devine întunecată. Această situaţie provine simbolic din influenţa RAHU care înghite Luna. Când forţele KARMA-ice adverse reprezentate de RAHU devin puternice, fiinţa umană se scufundă în întuneric şi ignoranţă. Când aceste forţe sunt dispersate, împrăştiate, nativul redevine liber să se întoarcă la natura lui pură iar Luna să strălucească la fel ca înainte.

Asemeni valurilor bruşte ale emoţiilor şi aspiraţiilor, desenul simbolic al Lunii indică scopul vieţii. Cele două linii curbe nu indică doar schimbările de moment, ci inclusiv direcţia pe termen lung a mişcării. Linia curbă mai mică indică o bucăţică din simbolul Soarelui. Aceasta devine periferia manifestării care este absorbită către centrul cercului. Procesul de expansiune poate fi indicat de către acelaşi simbol. De aceea, Luna reprezintă atât procesul de emanaţie/exteriorizare cât şi procesul de absorbţie/interiorizare. Ambele sunt funcţiile primare ale Soarelui care, în ordine ciclică, pulsează din centru către exterior de unde, odată atinsă limita reprezentată de circumferinţă, el revine către Sine. De aceea, deoarece periodic el se expansionează şi apoi se retrage, cu tot cu amplificarea constantă a potenţialului său interior, funcţia dintâi a Lunii este să susţină Soarele în dezvoltarea Luminii sale.

Se spune că Soarele asigură viaţa în întregul sistem solar, în vreme ce Luna aduce viaţa pe planeta noastră. Aceasta este diferenţa principală dintre cele două Luminarii.
Natura radiaţiei lunare şi a impactului său asupra vieţii terestre este exprimată în multe feluri. Blavatsky a spus odată că fiinţele umane, în sensul lor spiritual, au venit de pe Lună. Aceasta exprimă un mister întreit: astronomic, fiziologic şi psihic înainte de toate. El arată acţiunea simultană a Lunii la diverse niveluri ale existenţei umane. Ceea ce, de altfel, se reflectă într-o serie de poveşti legate de originea Lunii.

Mitologie

Cu peste 120 de imnuri în Rig Veda, CHANDRA, zeul Lunii, devine primul după AGNI şi INDRA ca importanţă. Natura influenţei sale este revelată de către numele ce i-au fost atribuite, fiecare având în jurul său o întreagă legendă:
SOMA – nectar
AUSHADPATHI – stăpânul ierburilor
KUMUDPATHI – stăpânul lotusului
NAKSHATRANATH – soţul constelaţiilor
SHWETAJAJI – tras de către cai albi.
Ele par a fi cele mai importante nume ale sale.

SOMA este numele vedic care i s-a dat acestei zeităţi„ca ea să fortifice viaţa noastră şi să-i cucerească pe cei care ni se opun”.Rig Veda îl priveşte pe Soma ca fiind inspiratorul tuturor acţiunilor benefice şi cel ce stabileşte toate calităţile dezirabile, întemeietorul vieţii pe Pământ şi sursa întregii înţelepciuni. Deoarece Luna se bucură de o putere subtilă specială asupra forţelor Naturii şi de un statut special în cadrul ierarhiei cereşti, Sama Veda laudă pe Soma în calitate de mare şi înţelept hierofant care susţine zeii şi dă naştere diferitelor organe de simţ şi puteri de percepţie. Soma îi conferă lui Indra puritate, putere şi inteligenţă. Luna este licoarea zeificată, deoarece el conţine nectarul ceresc care este băutura zeilor şi care se revarsă ca ploaie de ambrozie prin spărtura Cerului.

Influenţa Lunii este simţită pe deplin ca o hrănire fizică, emoţională şi mentală pentru fiinţa umană. Numele ei de AUSHADPATHI, Stăpânul ierburilor, indică marea influenţă pe care Luna o are asupra plantelor şi asupra potenţialului lor curativ şi vindecător. Acest fapt se referă la legătura dintre energia lunară şi seva lor care energizeazăşi vitalizază toate fiinţele vii de pe Terra – fie ele plante sau animale. Un mit vedic povesteşte că „CHANDRA a meditat timp de 100 de ani PADMA (un an PADMA înseamnă 10.000.000.000.000 de ani normali). La sfârşitul acestui TAPAS, BRAHMA l-a făcut stăpânul seminţelor, al ierburilor, al BRAHMINILOR şi al oceanelor. Cu această ocazie, CHANDRA a realizat sacrificiul regal RAJUSYA YAGYA, prin care a sărbătorit acest eveniment. Acestea toate i-au adus glorie, bunăstare şi respect”.

Numele de KUMUDPATHI se referă la impactul inspiraţional al energiei lunare. „KUMAD” este un cuvânt sanscrit care înseamnă „nufăr”. Acest nume al Lunii înseamnă „stăpânul lotusului” sau, şi mai corect, „stăpânul lotusului alb”. Impulsul lunar controlează şi ghidează creşterea şi hrănirea lotusului (existenţa lui = conştiinţă) din noroiul de pe fundul apei (aspectul fizic) prin apă (stările emoţionale) şi aer (stările mentale), care, în final, duce la înflorirea purităţii şi a libertăţii. Această legătură dintre Lună şi nufăr reprezintă răspunsul uman faţă de „ploaia de ambrozie celestă din spărtura Cerului” care alchimizează otrava şi conduce fiinţa uamnă către puritatea şi libertatea înţelepciunii divine.

Facem aici o menţiune referitoare la simbolul Lunii: cele două linii concave unite la extremităţi pe verticală şi nu pe orizontală pot avea şi această semnificaţie, a transmutării şi sublinmării energiilor pe care o realizează nufărul/lotusul. Transmutarea energiei grosiere de pe fundul apei în energii rafinate care vor genera şi susţine înflorirea, şi sublimarea lor din zona rădăcinii în zona corolei este un dar divin al Lunii şi, prin analogie, al femeii, care ăşi poate folosi forţa şi energia creatoare nu numai pentru a face copii, ci şi pentru a se desăvârşi spiritual.

NAKSHATRANATH sau „stăpânul constelaţiilor” se referă la un aspect foarte important al cosmogoniilor. DAKSHA PRAJAPATHI, un mare creator cosmic, a dăruit lui CHANDRA 27 dintre cele 60 de fiice ale sale, ca el să continue Creaţia. Aceste 27 de fiice au devenit cele 27 de NAKSHATRA-e sau asterisme (Case) pe care Luna le vizitează cu regularitate. Dintre toate aceste iubite-soţii, CHANDRA o iubeşte nebuneşte pe ROHINI (al 4-lea asterism) care are o foarte mare putere şi fertilitate. Această atenţie specială acordată lui ROHINI a atras gelozia din partea celorlalte, care s-au plâns tatălui. DAKSHA s-a mâniat foarte tare şi l-a condamnat pe CHANDRA la infertilitate şi moarte prin consumpţie. Ulterior însă, pedeapsa foarte aspră a fost ridicată prin pietatea soţiilor, care au intervenit pe lângă DAKSHA ca să-l ierte. Dar cum pedeapsa, odată pronunţată, nu mai putea fi anulată, DAKSHA a putut doar s-o modifice, astfel încât, periodic, CHANDRA să-şi piardă treptat puterea, ca apoi, tot treptat, el să şi-o redobândească.

Rig Veda îl elogiază pe CHANDRA drept sursă a înţelepciunii. Această caracteristică a Lunii este amplificată în mitologia puranică drept TARAKA RAHASYA sau ca Mister al seducţiei lui TARA. CHANDRA s-a îndrăgostit de TARA, soţia lui BRIHASPATHI (Jupiter), preotul zeilor angajat în realizarea ritualurilor religioase şi a legilor de conduită etică. TARA şi-a dorit foarte mult înţelepciunea superioară însă Jupiter nu a fost capabil să-i satisfacă dorinţa. Aceasta s-a concretizat în imposibilitatea lor de a avea copii.

Într-o zi, CHANDRA l-a convins pe BRIHASPATHI să înceapă ritualurile de dimineaţă. Între timp, el a fugit pe ascuns cu TARA, a sedus-o şi a lăsat-o însărcinată. După acest episod, n-a mai vrut s-o înapoieze pe TARA soţului ei, şi nici ea nu s-a mai arătat deloc dornică să se întoarcă la el. Acest lucru a generat un adevărat război în Cer. Zeii, împreună cu INDRA şi cu BRAHMA, i s-au alăturat lui BRIHASPATHI. ASURA-şii, DANAVA-şii, DAITYA-şii şi alţi duşmani ai zeilor i s-au alăturat lui CHANDRA. S-a declanşat o bătălie atât de cruntă, încât Pământul a fost cutremurat până în miezul lui (axa sa a început să se clatine, nesigură de ea). Nimeni nu voia să cedeze. Realizând iminenţa distrugerii lumii ca urmare a acestor fapte, BRAHMA a consimţit să intervină. El a oprit lupta. L-a implorat pe CHANDRA să i-o ducă pe TARA înapoi lui BRIHASPATHI. Mai târziu, când TARA a născut copilul, nu a vrut să spună cine este adevăratul tată. În cele din urmă, când a mărturisit că acel băiat este copilul lui SOMA, BRIHASPATHI nu l-a mai vrut. Dar, când copilul s-a dovedit a fi o fiinţă fermecătoare, el a cedat şi în cele din urmă l-a adoptat ca pe copilul său propriul. Copilul a primit numele de BUDHA, a devenit ulterior zeul planetei Mercur şi a dat startul la dinastia lunară a regilor.

Mitul (poate cel mai frumos şi cel mai bogat în semnificaţii dintre toate) accentuează faptul că impactul lunar este necesar pentru a produce înţelepciunea interioară, care nu poate fi realizată doar prin intermediul ritualurilor religioase regizate de către Jupiter. Luna are calitatea de a revela secretele ascunse ale naturii şi poate fi supusă numai de către puterea creatoare (BRAHMA). Nu numai că potenţialul divin (precum TARA) este atras către Lună, dar chiar şi USHANA (Venus), DAITYA-şii şi DANAVA-şii care reprezintă forţele asurice ale Naturii şi inamicii zeilor sunt dispuşi s-o susţină pentru a atinge finalul lor.

ALEGORIE

Reprezentarea simbolică şi referinţele alegorice ale planetei sunt în general slabe. Confuziile persistă inclusiv în ceea ce priveşte sexul ei. Este invocată ca zeitate masculină, dar funcţional, în aspectul ei cosmic, ea reprezintă principiul feminin generativ. Această descriere androgină a Lunii face extrem de complexă analiza diferitelor alegorii care o implică în mod central. Mai mult decât atât, rolul planetei în stagii diferite ale procesului creator cosmic este atât de diferit, încât este aproape foarte dificil să obţinem tabloul complet al acţiunilor ei.

Statutul relativ al Soarelui şi al Lunii este adesea descris asociind Soarele cu principiul înşeptit al sistemului nostru planetar, iar Luna cu principiul împătrit, care provine din setea de existenţă senzorială, TRISHNA. Este dorinţa de a experimenta înrădăcinată în organele de simţ şi în calităţile senzoriale care acţionează prin elementele produse de minte. Mitologia puranică referitoare la Luna care şade într-un car cu trei roţi şi tras de zece cai albi, cinci pe dreapta şi cinci pe stânga, este o astfel de alegorie, identică celei a carului solar cu trei falduri şi cinci spiţe.

Originea conştiinţei pe care Luna o reprezintă şi o energizează, este un fenomen complex. În ea, simţurile şi organele ei de percepţie acţionează împreună. Tot ceea ce înţelegem se reflectă în acţiunile noastre. Inteligenţa şi orice răspuns imediat faţă de orice stimul – interior sau exterior – este condiţionat de către atitudinea de bază a fiinţei. Această situaţie este reprezentată de către carul simbolic al Lunii.

Cei zece cai împărţiţi în două grupe de câte 5 şi cele 3 roţi ale carului indică importanţa celor 5 organe de simţ şi a celor 5 organe de acţiune. Toţi sunt lipsiţi de culoare şi gata să conducă pe SOMA, Conştiinţa, indiferent unde vrea ea să meargă. Cele trei atribute primare, SATTVA, RAJAS şi TAMAS fac ca sufletul să se angreneze în Manifestare la diferite stagii ale ciclului său evolutiv. Ele urmează direcţia dată de către organele motorii şi senzoriale. Câtă vreme aceste organe duc carul în diferite direcţii, în fiinţa umană vor exista dezechilibre şi tulburări. Când aceşti cai vor începe să fie coordonaţi şi să tragă la unison, mişcarea carului va fi plăcută şi clar direcţionată către un scop. Luna care şade în car este fiinţa umană (JIVA), încarnată ca să se implice în ciclul evolutiv în interiorul căruia trăieşte vieţi şi vieţi până obţine eliberarea finală. Atunci când mintea are percepţia clară a idealului spiritual, carul poate fi controlat iar caii direcţionaţi.

Direcţia călătoriei trebuie să vină însă dintr-o sursă mai înaltă decât Luna. Adică din Soare sau din SINE, din a căror energie Luna/mintea străluceşte. Cu alte cuvinte, trebuie să ne păzim de pasivitatea Lunii şi să avem un scop clar, bine concretizat, înainte de a ne începe pelerinajul spiritual prin viaţă. Nu trebuie să mai existe niciun fel de dorinţă de materialitate în conştiinţă. Pasivitatea Lunii este cel mai bine revelată atât psihologic cât şi astrologic în lumina pe care ea o reflectă de la Soare fără niciun fel de alterare, aşa cum se vede la zilele de Lună Plină.

Astrologie

Încă din cele mai vechi timpuri, toate marile tradiţii ale omenirii au dezvoltat cultul Marii Mame, al Marii Zeiţe Fertilizatoare, manifestată în diverse ipostaze care au revenit Lunii. Această Zeiţă arhaică are în grijă agricultura, vânătoarea, magia, plantele de leac, vegetaţia, căminul, naşterea, lactaţia – practic, tot ceea ce creşte, rodeşte, sporeşte şi exercită un farmec misterios, tot ceea ce trebuie hrănit pentru a exista.

Din punct de vedere spiritual, hrănirea cunoaşte 16 faze, manifestate în aspectul lor YIN (când Luna este în fază crescătoare) şi în aspectul lor YANG (când Luna este în fază descrescătoare). Femeile la care, la naştere, Luna este în fază crescătoare, pot aduce mai multă armonie în mediul în care trăiesc. Femeile la care, la naştere, Luna este în fază descrescătoare, sunt femei care generează sau provoacă transformări în mediul în care trăiesc. Aceste 16 faze lunare sunt foarte importante în filosofia şi astrologia hindusă, pentru că ele au o foarte mare influenţă, pentru fiecare femeie, asupra fertilităţii, a forţei ei creatoare şi a motivaţiei subconştiente de a se desăvârşi spiritual:

1. cea care dă naştere nectarului – deci cea care hrăneşte
2. cea care hrăneşte plantele medicinale – deci cea care vindecă
3. cea care produce ruşine – deci cea care ne determină să acţionăm aşa cum nu place familiei, societăţii, adică în conformitate cu natura noastră reală, adeseori reprimată
4. cea care aduce mulţumire – deci cea care ne susţine în devenirea noastră
5. cea care hrăneşte – deci cea care ne susţine viaţa
6. cea jucăuşă – deci cea capabilă să ofere plăceri erotice
7. cea credincioasă – deci cea care ne susţine în ipostaza de soţie
8. cea care conţine iepurele, numit şi „omul din Lună” – aluzie la o credinţă mai veche conform căreia unul dintre animalele importante după facerea Lumii, iepurele, s-a refugiat în Lună, el alcătuind ceea ce considerăm noi a fi petele lunare
9. cea care aduce bucurie – deci cea care ocroteşte copilăria
10. cea care produce raze – deci cea care susţine împlinirea noastră socială
11. cea care conferă prosperitate – deci cea care răspunde de buna noastră integrare socială prin profesie (este tot o energie din suita celor care asigură hrănirea)
12. cea dătătoare de iubire – deci cea care trezeşte în sufletele noastre primele iubiri
13. cea care purifică trupul – deci cea capabilă să susţină tratamente terapeutice complexe
14. cea completă – aluzie la feminitatea în întreaga ei splendoare
15. cea plină de nectar – aluzie la femeia capabilă de acum încolo să participe la împliniri spirituale autentice, profunde, sau, de asemenea, aluzie la desăvârşirea spirituală a femeii, etapă care îi permite ca, de acm încolo, ea chiar să se comporte ca o reală iniţiatoare.

Cele 15 faze încep şi se termină cu aspectele lunare referitoare la nectar: prima dă naştere nectarului, în vreme ce ultima este plină de nectar. Cu alte cuvinte, o femeie care asimilează, în mod armonios, energiile specifice tuturor fazelor Lunii, devine o femeie completă care, asemenea Lunii, are o parte „văzută” (comună, obişnuită) şi o parte „nevăzută” (împlinită, realizată, iniţiată).

16. TRIPURA SUNDARI. Această fază este una cu totul specială, considerată faza cea mai benefică a Lunii. Ea se suprapune cu ziua a 13-a, pentru că se manifestă, ca influenţă energetică, aproximativ cu 48 de ore înainte de Luna Plină. În „O mie şi una de nopţi”, comparativul cel mai frecvent pentru femei este „frumoasă ca Luna în a 14-a noapte”, deci noaptea imediat următoare acestei zilei. Astrologia hindusă numeşte această fază „ziua lui TRIPURA SUNDARI, cea care este cea mai frumoasă în toate cele trei Lumi”, caracterizată de energiile frumuseţii, armoniei, succesului, iubirii. În această zi se încep acţiuni şi au loc întâlniri importante, se iau decizii majore, se dau examene. Este o zi prin excelenţă benefică şi chiar indicată pentru a face dragoste, mai ales pentru cuplurile care practică în mod obişnuit continenţa sexuală (controlul asupra energiei sexuale).

Sinteză

Luna este sau reprezintă:
MINTEA – Luna reprezintă emoţiile de tot felul, este MANAS (mintea senzorială).
REGINA – regina în domeniul regal şi poziţie înaltă în viaţă, dacă Luna e puternică în temă.
Ca BUNĂSTARE: Fiind de natura unei fiinţe regale, Luna reprezintă abundenţa, şi majoritatea dintre combinaţiile abundenţei sunt construite pe baza unei Luni puternice în temă.
LUMINĂ – Luna este lumină, asemeni Soarelui, dar la o scară redusă.
VÂRSTELE MICI si, mai ales, pruncia.
PERLA, un rezultat al apei şi culoarea albă.
NOUTATEA când discutăm condiţia articolelor (de exemplu, hainele).
VAISHAYA, comercianţii, fiind intim legată de bunăstare şi de tranzacţii.
Ca FEMEIE – Fiind la modul plăcut rece şi un recipient frumos, şi schimbătoare (asemeni femeii la ciclu), Luna este considerată femeie (JATAKA PARIJATA).
Ca MAMĂ: O mamă adevărată îşi iubeşte copiii, de aceea ea nu are deloc duşmani. În astrologie, Luna nu este duşmanul niciunei planete. Aceasta îi conferă statutul de mamă şi, totodată, de benefic natural (NAISARGIKA).
Ca MIŞCARE RAPIDĂ: Luna acoperă o distanţă de 30º în 2 zile şi 6 ore, în medie. Aceeaşi distanţă este parcursă de către Saturn în 2 ani şi jumătate, în medie. Acest lucru arată cât de rapidă este Luna.
Este exaltată în starea de REALIZARE A SINELUI (Gradul de maximă exaltare siderală se calculează scăzând 24 de grade din zodiacul tropical, şi anume, atunci când Soarele se află la 27º în Semnul zodiacal Taur în zodiacul tropical (occidental – n.n.), el este, de fapt, la 3º în Semnul zodiacal Taur în zodiacul sideral (vedic)).

În astrologia vedică, Luna atinge starea sa de maximă exaltare siderală când ocupă gradul 3 în Semnul zodiacal Taur, grad care aparţine NAKSHATRA-ei KRITTIKA, al cărei lord este Soarele. Semnul zodiacal Taur este guvernat de către Venus, cea care are dorinţe, este frumoasă şi poate seduce pe oricine. Soarele fiind ATMAN sau SINELE, este limpede că Luna reprezintă mintea în cea mai înaltă condiţie a sa, când sufletul este realizat (când el este în BRAHMAKAR VRITI). Testul stării de exaltare este cel specific Taurului, semn aparţinând luxoasei Venus. Cu alte cuvinte, mintea în condiţia ei realizată (Luna în exaltare) nu mai este deloc tentată de către aspectele materiale efemere. Datorită competenţei ei de a realiza BRAHM, „spiritul suprem”, Luna este numită de către Vede „rege printre cei care Îl realizează pe Dumnezeu”.

Citiţi şi:
Luna ne influenţează viaţa, dar şi evoluţia spirituală
Purtăm în fiecare celulă un zodiac în miniatură

yogaesoteric
18 mai 2011

SHIVA-CHANDRASHEKHARA

SHIVA în ipostaza de Protector divin perfect al principiilor tainic complementare

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

În tradiţia vedică, CHANDRA este numele zeului antic al lunii numit şi luminosul. În reprezentările personificate CHANDRA este un tânăr cu un aspect foarte atrăgător care conduce un car tras de o antilopă, care în realitate este simbolul tradiţional al energiilor tainice vitalizante ale naturii. CHANDRA ţine în mâinile sale scoica, ce este simbolul prosperităţii şi al fluxurilor şi refluxurilor marine şi al perioadelor lunare menstruale ale femeii, precum şi al alternanţei dintre viaţă şi moarte.
SHIVA-CHANDRASHEKHARA este ipostaza în care SHIVA ni se înfăţişează purtând simbolul lunii în păr. La baza acestei ipostaze profund benefică a lui SHIVA se află următoarea povestire cu tâlc. Se spune că DAKSHA, fiul creatorului universului, BRAHMA, avea 27 de fiice care toate aveau  nişte înfăţişări de stele. Toate erau îndrăgostite de tânărul CHANDRA, cel luminos şi plin de o neasemuită frumuseţe. Ele s-au hotărât să se căsătorească toate cu CHANDRA. Cu toate acestea, CHANDRA era atras dintre toate soţiile sale, cu precădere, mai mult de ROHINI,  pe care o iubea cu mult mai mult decât pe toate celelalte. Atunci, celelalte soţii s-au plâns tatălui lor, DAKSHA, că nu sunt iubite în mod egal şi că nu sunt tratate corect de către soţul lor, CHANDRA. Atunci DAKSHA l-a pedepsit pe CHANDRA condamnându-l la o istovire gradată care avea să dureze cincisprezece zile, timp în care lumina lui va scădea pe zi ce trece. Imediat lumina lunii a început atunci să scadă în intensitate până când în cea de-a cincisprezecea zi a dispărut aproape de tot. De frică şi de ruşine, CHANDRA s-a ascuns atunci în ocean. Însă multe plante aveau nevoie de lumina, influenţa şi energia subtilă, vitalizantă a lunii pentru a creşte şi pentru a se dezvolta armonios. Fără influenţa benefică a lunii multe dintre ele ar fi fost vătămate, astfel că viaţa lor era deja în pericol. În întunericul creat odată cu absenţa luminii tainice a lunii, lumea a început atunci să sufere.
Pentru a rezolva în mod înţelept această problemă fiinţele celeste au sfătuit luna să caute imediat refugiu în fiinţa supremă a lui SHIVA. Rămânându-i doar puţin din ultima ei zi, KALA, luna (CHANDRA) l-a rugat pe SHIVA să-i ofere refugiu. Cu o neasemuită iubire şi plin de o nesfârşită graţie, atotputernicul SHIVA a pus atunci luna pe fruntea sa divină făcând-o imediat după aceea să-i crească strălucirea  în decursul următoarelor cincisprezece zile. Cu o adâncă recunoştinţă, CHANDRA l-a rugat apoi pe SHIVA ca de acum înainte, fiecare a 28-a noapte să-i fie consacrată în întregime lui SHIVA şi să se numească de atunci SHIVARATRI. Noaptea în care luna, CHANDRA, şi-a găsit refugiul divin în fiinţa lui SHIVA, a devenit de atunci o noapte sfântă. Ea este noaptea în care SHIVA le oferă fiinţelor care merită graţia de a-şi găsi un refugiu divin în fiinţa sa veşnică. De atunci CHANDRA a continuat să-şi mărească şi să-şi micşoreze luminozitatea ciclic. De atunci SHIVA-CHANDRASHEKHARA este acea ipostază a lui SHIVA de protector al fiinţelor pregătite şi pline de aspiraţie care meditează profund la el şi se roagă lui în noaptea de SHIVARATRI. Prin intermediul acestei ipostaze SHIVA se manifestă ca un susţinător divin al ritmurilor tainice ale naturii şi ca un protector al vieţii ciclice al oricărei plante sau fiinţe vii din natură.
SHIVA-CHANDRASHEKHARA este refugiul divin şi susţinătorul tuturor ciclurilor universale, a ritmurilor şi al interacţiunilor complementare armonioase. Tocmai de aceea luna, CHANDRA, reprezintă una dintre detaliile semnificative care apar frecvent în reprezentările iconografice ale lui SHIVA, simbolul lunii în creştere fiind mai mereu prezent în coroana de păr împletit în şuviţe a lui SHIVA. În general, tratatele iconografice, cum ar fi spre exemplu SILPA RATNA, alătură această ipostază a lui SHIVA, SHIVA-CHANDRASHEKHARA, cu ipostazele în care SHIVA se află în prezenţa iubitei sale, PARVATI, cum ar fi spre exemplu celebra ipostază UMA SAHITA sau UMA PATI în care SHIVA  este în ipostaza de suveran al iubirii, ori altfel spus de iubit al lui UMA sau PARVATI. Această asociere sugerează în plus faptul că SHIVA- CHANDRASHEKHARA este acea ipostază tainică a lui SHIVA de protector al energiei subtile feminine a cărei manifestare alături de fiinţa cosmică a lui SHIVA care reprezintă aspectul masculin, solar sau altfel spus polaritatea plus, dă naştere tuturor interacţiunilor polare generatoare de armonie şi de fericire în întregul macrocosmos.
În tratatul iconografic, UTARAKAMIKA, se precizează că SHIVA-CHANDRASHEKHARA este atunci reprezentat într-o stare de echilibru perfect,  fără nici o aplecare în vreo parte a trupului şi această atitudine specială este explicată ca fiind indiciul stării sale divine ce permite controlul perfect al oricăror stări de perturbare, stări în care predomină tendinţa RAJAS şi a tuturor momentelor de trecere de la un ciclu la altul. Starea de echilibru perfect este în realitate starea contemplativă a lui SHIVA-CHANDRASHEKHARA ce permite fiinţelor pregătite care îl apelează cu o mare fervoare şi iubire traversarea cu succes a oricărui moment de hiatus.
Detaliile ce sunt legate de obiectele care sunt purtate în mâini de către SHIVA-CHANDRASHEKHARA sunt descrise în tratatul UTARAKAMIKA. Toporul, TANKA, este ţinut de SHIVA în mâna sa dreaptă de sus şi antilopa în mâna sa stângă de sus. Cu mâinile din faţă el realizează atunci gestul cel secret al protecţiei, ABHAYA MUDRA şi cu mâna dreaptă din faţă el realizează gestul cel secret al oferirii darurilor, VARADA MUDRA. El are atunci o coroană de păr împletit, JATAMAKUTA, iar simbolul lunii în creştere îi este prins în păr. El are trei ochi, un veştmânt din piele de elefant şi podoabe în urechi. În plus, în textul tratatului SAKALA DIKARA se precizează că mâinile reprezentării lui SHIVA nu trebuie să se găsească deasupra nivelului umărului şi că partea de sus a toporului ori a antilopei nu trebuie să depăşească atunci linia părului. Chiar dacă pare a fi nesemnificativ acest detaliu iconografic ne indică faptul că SHIVA-CHANDRASHEKHARA este fără întrerupere refugiul divin al fiinţelor care sunt profund dăruite lui, chiar dacă el continuă să acţioneze în simultaneitate, prin intermediul oricăruia dintre celelalte ipostaze ale sale.
În acest mod luna, care este prinsă în părul său divin, este astfel protejată fără încetare de către SHIVA.
Citiţi şi:
Chipurile tainice ale lui Shiva
Shiva Umapati

yogaesoteric
octombrie 2008

DURGA

Durga (Maa Durga)

O statuie a zeiței Durga.

Zeița victoriei

Devanagari:

दुर्गा

Afiliație:

Devi

Arme:

Tridentul,Chakram,

Iataganul,

Șarpele,

Scoica,

Sceptrul,

Arcul,

Sabia,

Lotusul,

Fulgerul

Animal:

leul

 

În religia hindusăDurga (sanscrită दुर्गा, bengali দূর্গা) este o formă a lui Devizeița supremă. Ea este uneori identificată cu Parvati și personifică victoria. În ipostaza de zeiță mamă ea este numită frecvent Maa Durga și uneori este considerată mama zeilor Ganesh,Lakshmi și Saraswati (în unele tradiții ea este doar o încarnare a zeițelor Saraswati și Lakshmi.

Durga este înfățișată de obicei ca o luptătoare călare pe un tigru sau un leu, având mai multe brațe (în general opt) cu care ține diferite arme și făcând diverse mudra, adică gesturi simbolice cu mâna. Această formă a marii zeițe este o întruchipare a energiei feminine și creative (Shakti). Cuvantul “Durga” în sanskrita inseamna fort, cetate, un loc care este greu de cucerit sau atins. Altă semnificație a cuvântului Durga este “Durgatinashini” care în traducere literară înseamnă “cea care elimină suferința”. Hindușii cred că zeița Durga își protejează credincioșii de răul din această lume în egală masură în care elimină mizeria materială. În funcție de zonele din India și orientările din hinduism are multe denumiri, dincolo de acestea însă, există nouă denumiri universale ale zeiței, întâlnite pe tot teritoriul indian.Acestea sunt: Shailaputri, în traducere literară, “Fiica munților, fiica Domnului Munților”. Acest avatar al lui Durga corespunde cu Parvati sau Hemavati, fiica regelui Hemavana, regele munților Himalaya. În acest aspect, Durga este înfățișată călărind un taur, animal al fertilității și ține în cele două mâini drept “arme”, un trident (simbol al timpului, trecut-prezent-viitor, al triadei hinduse , al celor trei lumie, etc) și un lotus, simbol al deplinei cunoasteri pure, împărtășite.

Brahmacharni. Acest avatar înseamnă literar “cea care practică cu devoțiune castitatea-asceza”. Avatarul zeiței este înfățișat ca o femeie drapată în alb și care poartă în mâinile sale un sirag de perle, simbol al purei spiritualități și un vas cu apă sacră, simbol al purificării. Acest avatar care se aseamănă cu cel al zeitei Saraswati, este cel care acordă eliberarea spirituală, mântuirea.Chandraghanta, al treilea avatar al lui Durga, în ciuda înfățișării sale războinice este invocată pentru obținerea păcii, armoniei și prosperității în viață. Călărind un tigru, are pe creștet o jumătate de lună (Chandra) în forma unui clopot, zece mâini dintre care șapte au arme: buzduganul (forță brută împotriva raului), tridentul, săgeata (distruge răul îninte ca acesta să îi ajungă pe oameni), biciul (domină raul și desface nodul atașementelor, lotusul, vasul cu apa sacră, sabia (armă a nobleței). Interesant este în simbolistica acestui avatar poziția celor trei mâini “libere”: două din ele sunt orientate lateral în gestul binecuvântării hinduse, semnificând echilibrul și imparțialitatea divină. Cea-a de-a treia mână orinetată spre piept atinge ghirlanda sacră și semnifică investirea sacră, recunoasterea necondiționată a sa ca avatar divin. Aspectul Chandraghata al lui Durga este înfățișat în culoarea aurului (se scaldă în lumina aurie a lunii) și semnifică prosperitatea , valoarea fără de tăgăduit “în mijlocul nopții”. Kushmanda, este un avatar al zeiței în forma de Creatoare a universului. Construcția numelui înseamnă cea care cu pasiunea pentru viață a încălzit oul cosmic primoridal.Acest avatar este reprezentat cu opt sau zece brațe. Pe lângă armele întâlnite la avatarele precedente , Kushmada mai are în plus , discul , Chakras. Creatoare a universului, acest avatar are în iconografia sa un simbol al zeului Vishnu: roata, discul sunt simboluri ale împlinirii creației, al timpului ce începe să se învârtă și al legii morale Dharma, reprezentată figurativ tot sub formă de roată-disc. Skanda Mata, este următorul avatar al zeiței Durga, în forma de mamă a zeului Skanda-Kartikeya, ales de zei să comande armtele divine împotriva demonilor. Sub forma acestui avatar Durga este reprezentată pe un leu, cel mai adesea fără arme cu patru brațe și trei ochi. Cu o mână îl susține pe Kartikeya, arhietip al “copilului divin”, în alte două poartă câte un lotus în echilibru, iar ce-a patra mână acordă binecuvântarea. Interesant este în reprezentarea acestui avatar faptul că piciorul drept al zeiței atinge pâmântul, ca simbgol al susținerii divine acordate pâmântului și ca simbol al faptului că zeița este și “mama a pământului, pamântul însuși”. În cazul acestui avatar armele sunt transferate “copilului divin”, pregătit să își protejeze mama. Cu acest simbol, creația lumii nu doar este finlizată ci este capabililă să se regenereze și pregătită pentru creștere-evoluție. Katyayani, este următorul avatar al lui Durga. Potrivit mitologiei indiene, un mare sfânt Kata, prin aspre penitențe și sfințenie și-a dorit o fiică care să fie o zeiță.Durga i-a îndeplinit rugăciunile și asa s-a născut pe pământ Katyayani. Înfățișată pe un leu , Katyayani are patru brațe, în două mâini poartă o sabie și un lotus iar celelate acordă binecuvântarea. Semnificația acestui avatar este aceea că omenirea abia nascută poate prin sacrificii să aspire la sfințenie, poate să evolueze. Kaal Ratri sau Kalaratri, este cel de-al șaptelea avatar al lui Durga și unul dintre cele mai complexe avataruri hinduse.În acest aspect, zeița călărește un măgar, și este reprezentată într-o postură menită să provoace frica inamicilor săi. Kalaratri înseamnă literar “capătul nopții”, iar acest avatar alungă frica, temerile și acordă certitudinile cunoașterii sacre. Călărind un măgar, avatarul semnifică că zeița este cea care domină ignoranța. Avatarul are patru mâini, cele din dreapta în bunecuvântare orientate spre cer și pâmânt ca semn al echilibrului si uniunii, celelate două mâini poartă ca arme o seceră de fier și un pumnal. Zeița are culoarea norilor ploioși, albastru întunecat. În reprezenatarea iconogafică, zeița are în acest aspect părul în vânt, vâlvoi iar în jurul gâtului coliere luminoase, stralucitoare ca fulgerele, în timp ce respirația sa pârjolește. Kalaratri este simbolul cunoașterii, după noaptea indoielilor, zeița care “în zori”, atunci când e un echilibru între noapte și zi, ucide ignoranța și impuritatea. Un alt nume al acestui avatar este Shubhamkari- cea care face-acordă-dă-aduce binele.

Cel de-al optulea avatar al lui Durga este Maha Gauri (Gauri cea Mare). Soție a zeului Shiva, Gauri a săvârști potrivit mitologiei indiene aspre austerități în Himalaya, revenind la soțul ei cu o piele întunecată. Zeul Shiva a spălat-o pe zeiță cu apă din Gange, corpul său re-dobândind frumusețea și puritatea de nedescris a zeiței. Astfel Gauri a devenit Maha Gauri , în traducere literară cea extrem de albă. Semnificatia acestui avatar divin este acela că sub acest aspect zeița acordă eliberarea de toate păcatele din prezent trecut și viitor, îi purifică pe credincioși în toate aspectele vieții lor. Acest avatar călărește un taur are patru mâini, într-una tridentul ce poartă flutuând o flamură albă stilizată, o mână acordă binecuvântări.Una din mâinile stângi este orientată cu palma spre cer sub formă de susținere, iar mâna stângă inferioară strânge o mică tobă sub forma unei clepsidre. Semnificația acestui avatar ce eliberează de păcatele trecute, prezente și viitoare este cea a unui prezent perpetuu, obținut prin penitență, a transcederii spre o stare nouă de supremă conșiință, eliberată de întuneric, prin lumina pură a Spiritului (Atman-Shiva). Siddhidatri, este cel de-al nouălea avatar al lui Durga. Reprezentat cu patru brațe, acest avatar al lui Durga stă pe un lotus în inima universului sau în unele reprezentări iconografice își păstrează leul ca vechicol. Sub acest aspect, zeița este înfățișată în forma sa completă de Mamă a Universului, a zeilor și a oamenilor deopotrivă ce acordă toate puterile divine. În culegerea de texte religioase Devi Bhagvata Purana, se spune că acest avatar al lui Durga este cel care a acordat toate puterile zeului Shiva care a rugat-o să îl binecuvânteze. Sub aspectul de energie completă, omnipotentă și omniprezentă a Universului, Siddhidatri l-a binecuvântat pe Shiva care a obținut toate puterile sale divine, aspectul de androgin (corpul jumătate de femeie jumătate de bărbat) și s-a manifestat sub forma Ardhnarishvara (cel a carui jumătate este Zeița -Parvati-însăși)
Mithra

 Q:   Intreaba despre Mithra

Conform mitologiei Orienului Mijlociu, Mithra este zeul suveran, zeul luminii si al Soarelui, el impartind aceasta suveranitate cu zeul Varuna. are misiunea de a distribui recompensele si binefacerile. Este unul din zeii care se bucura de toata iubirea si slujirea supusilor. Toate acestea se datoreaza faptului ca Mithra este un zeu plin de serenitate, el reprezentand bunavointa, prietenia, lipsa de ostilitate, datorandu-i-se armonia in lume. Zeul Mithra personifica blandetea, caile naturale, cordialitatea, refectia, forta deliberanta, vizibilul, familiarul, luminosul, pe cand Varuna personifica actiunea violenta si brutala, pedeapsa, actiunea, forta activa, invizibilul, misteriosul, celestul, tenebrosul.

El vegheaza asupra contractelor si acordurilor, deschizand calea compromisurilor.

Diversele povesti, dar si picturi si sculpuri care au rezistat pana in ziua de azi, ni-l infatiseaza pe zeul Mithra ca pe un tanar frumos care nu s-a nascut ca orice muritor, ci care a iesit dintr-o piatra a unei grote, spre stupoarea ciobanilor de acolo.

Aprecierea supusilor sai se mai datoreaza si faptului ca acesta a scapat lumea de numeroase animale malefice si indeosebi de un taur din al carui sange varsat pe sol a rasarit o bogata recolta de cereale.

Tot legendele ii atribuie lui Mithra o infatisare cu mii de ochi si mii de urechi, toate acestea determinand ca el sa fie atatcunoscator, vazand si percepand absolut tot ce se intampla in lume. pe langa acestea insusiri fizice extraordinare, se mai fac precizari despre forta bratelor sale si a agilitatii picioarelor sale. Una din cele mai celebre statui ale sale il prezinta pe Mithra invincibil in momentul in care subjuga un taur. Taurul este tinut de zeu de bot, infigandu-i o sabie in corp, in timp ce un scorpion inteapa taurul in testicule, iar un sarpe si un caine beau sangele ce se scurge din rana fatala provocata de sabie.

Mithra mai este strans asociat cu Soarele, trezindu-se inaintea acestuia si urcandu-se in carul sau tras de cai albi. Este o divinitate cu mii de ochi si mii de urechi, privirea sa cuprinzand intregul univers. Uneori mai este reprezentat ca inviind mortii la sfarsitul lumii.

Mithraismul reprezinta o religie a salvarii. Mithra nu moare, unele imagini infatisandu-l in urma carului solar. Zeul se inalta spre cer pentru a implini Judecata de Apoi si invierea trupurilor. Aceasta religia a cunoscut o mare popularitate si in Imperiul Roman, fiind introdus aici de catre soldati, ajungand ulterior in cele mai inalte sfere romane. Cea mai mare raspandire a cunoscut-o in secolul al V-lea.

Aceasta religie este si o religie initiatica, cuprinzand mai multe niveluri pe care initiatii trebuie sa le parcurga. Nivelurile corespun celor sapte grade ierarhice ale credinciosilor : corbul, grifonul, soldatul, leul, persul, curierul si tatal. Pentru a accede la orice nivel, este nevoie a fi indeplinite unele teste ce presupun incercari si asceza.

Zeita Lakshmi

Este de obicei infatisata imprastiind aur,ceea ce simbilizeaza bogatia si prosperitatea pentru devotatii sai.Este mentionata in cartea Vedelor ca fiind sotia lui Varuna (soarele).Se spune ca Lakshmi s-a nascut plutind pe o frunza de lotus in ocean.Este reprezentata uneori ca avand 2 brate sau 4 brate,desi in realitate are 4 brate dar este reprezentata uneori cu 2 pentru a simboliza frumusetea feminina.Ea reprezinta sotia perfecta.Este loiala, respectuoasa,cinstita,iubitoare si sincera.Lakshmi viziteaza casele devotatilor sai noaptea avand ca modalitate de transport o bufnita,care zboara incet si delicat.
Lakshmi este zeita Prosperitatii,a Sanatatii si mama lui Kama.
Nasterea ei este reprezentata ca o “tasnitura” din apele oceanului,alba si frumoasa,cu o floare de lotus in mana.Mai este numita si Mama Lumii.(se observa asemanarea cu nasterea Afroditei (la greci) sau Venus (la romani).Ea apare in toate reincarnarile lui Vishu,reincarnandu-se si ea tot in iubita lui sotie.Daca el este reincarnat ca muritor ea este tot muritoare.Zeiţa Lakshmi reprezintă pentru hinduşi succesul şi prosperitatea. Cuvântul „Lakshmi” derivă din sanscritul „Laksya”, care înseamnă „scop”, „ţel”.Ea este zeiţa şansei şi a bogăţiei,atât materiale,cât şi spirituale. Lakshmi este zeiţa adorată de majoritatea familiilor hinduse,şi mai ales de către femei.Luna octombrie este în mod deosebit consacrată adorării ei.
Lakshmi este descrisă ca fiind o femeie foarte frumoasă,aşezată pe o floare de lotus. În mână are de asemenea un mugur de lotus,care simbolizează frumuseţea,puritatea şi fertilitatea.Cele patru braţe ale sale reprezintă cele patru tendinţe ale vieţii umane: dharma, sau corectitudinea, kama sau dorinţa, arta sau bogăţia (prosperitatea) şi moksha sau eliberarea.Cascade de monede de aur curg din palmele ei, sugerând că cei care o adoră vor dobândi prosperitatea.Întotdeauna poarta haine roşii brodate cu aur,roşul simbolizând activitatea,iar aurul – bogăţia.Este zeiţa prosperităţii, a bogăţiei, a purităţii şi generozităţii

Ramayana

Ramayana este, probabil, cel mai cunoscut poem epic in India. El nareaza povestea lui Rama (o reincarnare a lui Vishnu), print si mai tarziu rege al orasului Ayodhya, in Nordul Indiei. Mesajul Ramayanei este simplu; omenirea ar trebuie sa duca o viata virtuoasa care sa nu incalce nici o lege a naturii. Ramayana este o cale prin care se aplica Dharma (credinta) in viata, un mod de-a trai.
Zeul Rama este considerat ca fiin un aparator al credintei si al virtutii si este singura fiinta umana care poseda cele 16 mari virtuti din “Mahapurusha” (este un om luminat).

Se spune ca Dumnezeu si Mama Divina au coborat pe Pamant sub forme umane si si-au insusit suferintele cele mai adanci ale oamenilor. Au vrut sa salveze credinta si sa arate oamenilor nevoia de a se “sprijini” pe Dharma pentru a putea face fata tuturor calamnitatilor. Toti oamenii sunt copiii lui Dumnezeu si al Mamei Divine, reincarnati in Rama si Sita, iar menirea lor este de-a ne salva de la Pacat.

Povestea incepe cu nasterea lui Rama si-a celor trei frati, Lakshmana, Bharata, and Shatrughna, la curtea regelui Dasharatha in Ayodhya (orasul Uttar Pradesh de astazi, in Nordul Indiei).
In timpul nasterii lui Rama, mii si mii de credinciosi erau persecutati si chair omorati de catre tiranul Ravana, ce stapanea tinutul Lanka, din Sudul Indiei (Sri Lanka de astazi). In plus, omenirea traia in haos, virtutile erau “uitate” sau neglijate, iar lipsa de educatie si cultura era predominanta. Deci Domnul hotara sa se reincarneze in Rama, sa sfarseasca cu persecutiile credinciosilor si sa arate oamenilor calea spre o viata virtuoasa. Rama crescu si deveni un print mult iubit de popor. Farmecul sau, finetea, modestia si abilitatea de-a invata il facura drag tuturor. Rama ceru mana printesei Sita, fica regelui Janaka, unul dintre cei mai respectati regi ai acelui timp. Dupa casatoria lui Rama cu Sita, viata lor cunoscu o schimbare neasteptata. Regele Dasharatha cazu bolnav si fiind batran, decide sa lase puterea in mana lui Rama si sa-l proclame rege al orasului Ayodhya. Soarta? Mama sa vitrega,o minte diavoleasca incrimineaza pe Rama de fapte neinfaptuite si acesta fu alungat si trimis in pribegie pentru 14 ani. Rama parasi orasul natal, impreuna cu Sita si unul dintre fratii lui si pleca spre Sud. Regele Dasharatha, fara sperante ca sa-si mai revada fiul mult iubit, muri de durere.

Vechii hindusi mai spun si astazi, ca plecarea lui Rama catre Sud a fost doar uneltirea Domnului. Era prilejul ca Rama sa plece si sa-si indeplineasca menirea.

Rama, fratele sau Lakshmana Sita au petrecut 10 ani in Sudul Indiei, ducand o viata asceta si propovaduind iubirea si credinta fata de Dumnezeu. In acest timp, regele din Lanka, Ravana, deveni din ce in ce mai aprig si hotari sa ridice armata impotriva lui Rama. Batalia fu castigata de Rama, dar regele cel rau, vrajit de frumusetea Sitei si suparat pentru infrangerea suferita, jura sa se razbune. Si astfel, in absenta lui Rama, ii fura sotia, pe frumoasa si credincioasa Sita. Sita fu inchisa intr-o temnita si regele Ravana gandi sa-i intinda o cursa lui Rama. Zile trecura si Sita refuza sa manance sau sa bea apa si doar prin meditatie se ruga de sotul ei sa vina sa o salveze. Raul rege Ravana nu stia ca, Sita este una si aceeasi cu Mama Divina.

In zilele noastre, femeile hinduse venereaza pe Sita si o considera simbol de casatorie si credinta.

Auzind de rapirea sotiei lui, Rama, impreuna cu fratele sau plecara sa o caute. In drumul lor au intalnit un trib, iar 100 de razboinici din acest trib au hotarat sa-l insoteasca in razboiul pe care-l pregatea impotriva lui Ravana.
Mica armata a lui Rama fu decimata de armata din Lanka, dar dragostea fata de Sita si credinta in Domnul, i-au dat putere lui Rama sa invinga singur marea armata, sa ucida pe regele Ravana si sa-si elibereze sotia.
Astfel, preacredinciosii din Sudul Indiei fura eliberati de tiranicul Ravana , iar Rama si Sita au fost pusi la mare cinste. Dupa cei 14 ani de exil, Rama se intoarce in tinutul natal, Ayodhya si este incoronat rege. Ani si ani, Rama a condus cu intelepciune si dreptate tinutul din Nord si se spune ca acei ani au fost cei mai prosperi din istoria Indiei. Peste tot domnea pacea, crime nu se mai infaptuiau, oamenii traiau in credinta si dupa principii morale raspandite de Rama si Sita.

“Cheia” Ramayanei este Hanuman, seful tribului intalnit de Rama in padure si cel care l-a ajutat cu 100 de ostasi. De fapt Hanuman este Dumnezeu, care coboara pe pamant in ajutorul lui Rama si al Sitei. De fapt vointa si puterea insuflata de Hanuman au invins pe Ravana, eliberand credinciosii din Sud.

Astazi, Hanuman este pomenit si sarbatorit in temple, de catre toti credinciosii adepti ai credintei Ram

Zeul Skanda

Conform legendelor din India,Skanda este zeul razboiului.Considerat uneori un zeu suveran,ramas mereu la varsta adolescentei,Skanda este conducatorul ostirilor divine.
El este fiul lui Shiva si al lui Durga.
Dar Durga si Shiva au mai avut inca doi fii,pe Ganesha-conducatorul ostirilor celeste si Skanda-a carui menire este distrugerea demonului Taraka.Ei au venit pe lume prin metode artificiale.Povesete nasterii lui Skanda este urmatoarea: deoarece zeii se tem de puterea unui viitor fiu al lui Shiva,ii cer acestuia sa nu procreeze,iar Shiva intra intr-o perioada de abstinenta.Insa inainte de a intra in perioada de ascetism,ii cade in foc un strop de samanta.
Agni,Focul,depune embrionul astfel format in Ganga,insa acesta nu suporta ardoarea din pantecele sale si abandoneaza embrionul pe Muntele Meru.Pleiadele vin si-l hranesc pe Skanda,iar putin timp dupa, toti zeii vin si i se inchina,fiind inspaimantati de puterea sa.
Tanarul zeu este frumos,puternic si plin de ardoare.Reprezinta pacea,bunul mers al lucrurilor,guvernarea,fiind cel mai potrivit pentru a comanda ostile divine.Skanda este cinstit pe tot cuprinsul Indiei.
Spre deosebire de acesta,fratele sau,Ganesha este foarte urat,viclean, avand proportii uriase,el fiind zeul cu cap de elefant al scriitorilor, calatorilor,negustorilor si hotilor.Cei doi frati sunt diametral opusi,insa acest lucru este necesar pentru pastrarea echilibrului dintre bine si rau al lumii.
Datorita modului in care s-a nascut,in intregime gratie tatalui sau,este puternic antifeminist.In templele sale,femeile nu au acces.Zeul nu le iubeste si le haituieste cu furia sa,amenintandu-le cu febra puerperala pana in cea de-a sasea zi dupa nastere.
Este totodata rapitor de copii,desi cei care vor sa aiba copii ii adreseaza rugaciuni in aceste sens.Pleiadele,mamele sale adoptive,il ajuta in aceasta activitate rauvoitoare.De aceea exista ritualuri menite sa le imblanzeasca si sa le impiedice rautatile.

Zeul Agni

Conform mitologiei Indiei,Agni reprezinta zeul focului si focul destinat sacrificiilor.Simbolizand in acelasi timp si Soarele si Fulgerul,Agni nu este o divinitate oarecare printre altele deoarece este mediatorul intre toti ceilalti zei,iar pentru oameni este ordonatorul ritualurilor,focul sacrificiilor. El este cel care apartine tuturor oamenilor,fiind numit Ogni la slavi,Ugnis la lituanieni si Atar la iranieni.
Agni este focul in toate formele sale:in cer este Soarele unde apare in toata splendoarea sa,in paduri unde izbucneste,in camine unde incalzeste atmosfera.De asemenea se manifesta si in fierbanteala maniei si in cea a digestiei.Orice flacara este Agni.Agni orbeste cu stralucirea sa si lumineaza tot ce-l inconjoara.
Fiind zeul focului si avand Soarele ca simbol,el daruieste lumina tuturor, incalzind si binecuvantand cu razele sale.Este foarte batran,originile sale pierzandu-se in negura vremurilor si totodata este tanar fiindca are vigoarea si forta tineretii.Este zeul care nu imbatraneste,focul nascandu-se din foc.Flacarile formeaza podoaba sa capilara,iar aurul acopera maxilarul sau.Este nemuritor,invincibil si dominator.Este un intelept,dotat cu o inteligenta deosebita si cu clarviziune,fiind inspirat, atotstiutor si prudent.El suscita gandurile oamneilor si ii indreapta spre bine.
De-a lungul a mii de ani,cei care l-au slavit pe zeul Agni au aratat iubirea fata de acesta in nenumarate feluri.Fie ca au compus imnuri,fie ca i-au ridicat statui sau au realizat multe picturi,prezenta zeului in inimile indienilor este certa.Printre aceste scrieri se numara celebrele „Vede”, regasindu-se aici un imn dedicat merelui zeu:„Il invoc astfel pe Agni in calitatea mea de insarcinat al cultului,zeu al sacrificiului,oficiant,cel care ofera adevaratele comori.Agni este demn de a fi invocat de profetii antici ca si de cei de acum :sa convoace zeii aici! Gratie lui Agni,cel ce aduca sacrificiul sa se bucure de bogatii si de belsug zi de zi,bogatii si belsug onorabile, insotite de oameni de seama!”
Agni este reprezentat sub forma umana, dar cu trei capete barboase. Tine intr-o mana un rozariu,iar in cealalta un vas.Adesea este calare pe un berbec numit Vahana.Relatia sa cu apele este una stransa,plantele ce sa nasc din apa fiind salasul sau.
Ofranada rezervata lui este tapul,simbol al fortei si a virilitatii.Din timpuri imemorabile,in fiecare dimineata si seara,hindusii indeplinesc ritualul focului sacrifical,in care este varsat in foc unt limpezit,pentru a-l mentine viu,in timp ce sunt rostite rugaciunile

Zeul Yama

Conform mitologiei indienilor,Yama este regele mortilor.Yama este cel dintai om, cel dintai muritor.Originile sale sunt pe cat se poate de divine, avandu-l ca tata pe Vivasvant,Soarele.Zeul nu este numit numai Yama,el purtand mai multe denumiri in functie de regiunea in care este venerat. Astfel,este numit Ymir in Europa de Nord si Yima sau Manu in Iran.

Yama are si o sora,Yami, cu care s-a unit pentru a crea omenirea,fiind considerati cuplul creator.In India,in a cincizecea zi a Sarabatorii Lampilor,fetele isi invita fratii la masa,le pregatesc o baie calda si ii venereaza.Acesta este modul in care este comemorat primul cuplu uman.

Inainte de a deveni o zeitate in marea pleiada a zeilor indieni,Yama a fost de natura umana.Nu numai ca a avut natura umana,dar Yama a fost si cel dintai om,cel dintai care a cunoscut moartea,devenind prin urmare liderul celor raposati.El insusi sau unul dintre servitorii sai,vine pentru a-i lua pe cei care si-au terminat firul vietii.Nimic nu trebuie sa-l distraga de la aceasta sarcina.Si totusi,intr-o zi este absorbit de indeplinirea ritualurilor sacrificale si uita sa mai ia vreun muritor.Astfel omenirea se inmulteste peste masura,oamenii ajungand sa-i concureze pe zei.Situatia revine la normal dupa incheierea ritualurilor respective.

Adorarea acestui zeu comporta mai multe forme,de-a lungul a sute de ani acestuia fiindu-i ridicate sculpturi,pictate tablouri,dar si ridicate numeroase versuri.Printre aceste scrieri se numara celebrele opere indiene „Vedele”.

Zeul vedic Yama este zeul mortii.El tine în mâna stângã un lat cu care prinde sufletul celui mort si îl duce în împãrãþia mortilor.Gãsim în limba românã cuvântul „iama”,explicat de DEX drept „a da nãvalã”, „a se repezi” sau „a distruge”.Cuvântul românesc „iama” este asociat cu moartea pânã în zilele noastre,în expresii de genul „lupul a dat iama în oi” sau „ai nostri au dat iama în dusmani” etc. Acest cuvânt este strãvechi si îl foloseau si strãmosii nostri arieni-carpatini.Nu existã nici o altã limbã europeanã, în afara limbii române,care sã continã cuvântul „iama”.

Zeita Aditi

Aditi reprezinta zeita creatoare conform mitologiei Indiei.Ea este zeita-mama a oamenilor,dar si a zeilor.Este slavita si ca fauritoare a tuturor plantelor si animalelor,ca mama a tuturor fiintelor.Este o creatura fabuloasa ce nu poate fi inclusa in nicio categorie.Aditi este cea nelegata, cea libera.Este o zeita primordiala,atributele sale fiind nedeterminate, astfel incat lasa loc unui fel de panteism.In timp ce fiii ei,zeii suverani, detin o functie in societatea divina sau in Univers, Aditi este totul: este suma,inceputul,sfarsitul si in acelasi timp contrariile.
Fiind mama prin excelenta,este cea care a creat zeii.Initial,aceasta a dat nastere unor serpi care,dupa ce si-au lepadat pielea,s-au transformat in zei si astfel au dobandit nemurirea.Printre fii zeitei Aditi se numara zeii Mithra – garantul intelegerilor, Varuna – organizatorul lumii, Aryaman – protectorul arienilor, dar si Bhaga, cel care distribuie bunurile.
Exista numeroase scrieri in care zeita Aditi este slavita,texte care reliefeaza latura ei supra-divina,latura sa de fiinta primordiala care pune in miscare procesul evolutiv al lumii.Printre aceste scrieri se afla mult faimoasele „Vede” in care se regasesc urmatoarele fragmente care fac referire la Aditi:
„Aditi este cerul,Aditi este atmosfera.Aditi este mama,este tatal si fiul. Aditi este ansamblul zeilor,al celor cinci rase.Aditi este ceea ce s-a nascut.Aditi este ceea ce trebuie sa se nasca”.
Zeita este de multe ori reprezentata fie dand nastere,fie ca insasi imaginea Rotii Samsarei,reprezentare a ciclitatii eterne – nastere, moarte si renastere.
Aditi reprezinta divinitatea nediferentiata,vastitatea,expansiunea,libertatea.In cadrul sacrificiilor,ea nu este tratata la fel ca restul zeilor fiindca este exterioara lumii divine. Ea primeste cea dintai si cea din urma ofranda.Aditi este zeita care permite dezvoltarea,ea elibereaza de orice constrangeri,ea face sa dispara orice urma de pacat,de impuritate,de suferinta,de boala.
Printre supusii care o iubesc si o venereaza cel mai mult se numara femeile,in special cele insarcinate care poarta mereu la gat amuleta pe care zeita Aditi o purta de fiecare data cand dorea sa aiba un copil.

Zeul Parasurama

Parasurama este a sasea reincarnare al lui Vishnu.Combinand puritatea religioasa cu impuritatea razboinicului,Parasurama este un luptator Brahman.Insusi numele zeului inseamna „Rama cu toporul”
Exista numeroase legende care atesta eroismul si puterea lui Parasurama.

Una dintre acestea este cea care il are ca personaj si pe Kartavirya. Acesta este un rege puternic care are mii de brate si un car celest. El isi impune puterea in fata zeilor si a tuturor fiintelor.Crede ca totul ii este permis si merge pana acolo incat tulbuna intimitatea lui Indra si a consoartei sale.

Vishnu si Indra se sfatuiesc pentru a pune capat acestei situatii si creeaza un erou pentru a-i distruge pe impertinenti precum Kartavirya. Satyavati prepara astfel doua boluri cu orez,unul pentru sotia lui si
unul pentru soacra,astfel incat prima sa aduca pe lume un Brahman,iar cea de-a doua un kshatriya. Din greseala insa bolurile sunt inversate si fiul lui Satyavati,sotia brahmanului capata forta unui kshatriya,iar celalalt copil,fiul unui kshatriya dobandeste calitatile unui brahman.
Satyavati este inspaimantata si cere ca blestemul sa cada mai degraba asupra nepotului ei.Jamadagni,fiul ei devine deci un brahman pur si se casatoreste cu Renuka si va avea de la ea 4 brahmani puri si un al cincilea fiu pe Rama sau Parasurama,care brahman fiind,are trasaturile unui kshatriya.Banuind ca sotia sa l-a inselat,tatal ii cere lui Parasurama sa-si decapiteze mama.Acesta indeplineste porunca,iar ca rasplata devine brahman,cerandu-i tatalui sau sa-i invie mama.

Zeita Sarawati

Sarawati este zeita Cunoasterii,sotia lui Brahma.Ea detine puterea cuvantului,a intelepciunii si a invataturii.
Este imbracata in alb,simbol al puritatii si calareste pe o gasca.
Are partu brate ce reprezinta cele patru aspecte ale personalitatii umane,in cunoastere: mintea,vigilenta,intelectul si ego.In doua maini tine statuete sacre si o floare de lotus,simbol al cunoasterii,iar cu celelalte doua canta muzica dragostei si a vietii.

Relatiile dintre zeii si zeitele principale sint ilustrate in numeroase legende,din care aflam ca Stapinul a tot ceea ce este viu,Brahma,sotul minunatei Saraswati avea de foarte multe ori relatii incestuale cu fiica sa, care a patruns in mitologie sub diverse nume,cum ar fi Vatch,Brahmani,Savitri si chiar Saraswati.
Saraswati,nefiind multumita din punct de vedere sexual de catre propriul sot,a creat-o dintr-o jumatate a corpului sau minunat pe zeita Gayatri (care de asemenea era cunoscuta sub mai multe nume),de care Brahma s-a simtit imediat atras si,pentru a nu o pierde din vedere nici macar pentru o secunda,si-a creat patru fete (a inceput sa fie numit Cel cu patru fete).
Sarawati,cea mai buna dintre mame,cea care ii ajuta pe cintareti sa isi creeze imnurile,era si zeita fluviilor,care (potrivit unei alte legende) a intrat sub pamint pentru a nu vedea decaderea obiceiurilor divine si pamintesti,iar in zilele noastre se varsa in fluviul Gange,acolo unde acesta se uneste cu Jamuna.

Durga Puja

Festivalul de Durga Puja incepe cu Mahalaya, prima fază a lunii in Aswin epilare cu ceara. Oamenii fac rugaciuni pentru stramosii lor la malurile raului orasului, un ritual numit Tarpan. Inaugurarea idolului Zeita incepe din Mahashasthi. Festivalul Puja tine trei zile  Mahasaptami, Mahaastami, Mahanavami. Ritualurile Puja sunt lungi si foarte detaliate si complicate. In aceste trei zile de Mantre, Shlokas si Arati este nevoie de un preot expert pentru a face acest tip de Puja.
* Mahashashthi
In această zi Zeita Durga ajunge in lumea muritorilor, insotita de copiii ei. Ea este primita cu multa fanfara. Dezvelirea fatei idolului este ritualul principal in aceasta zi. Kalaparambho – ritual efectuat inainte de inceperea festivalului Puja
* Mahasaptami
Saptami este prima zi de Durga Puja. Kola Bow sau Nabapatrika este baia facuta in zori. Acesta este un vechi ritual de inchinare. Ei sunt impreuna si venereaza idolul zeitei.
* Mahaastami
A doua zi incepe cu un recital de imnuri in sanscrita pandals puja comunitate cu mii de adepti care fac daruri zeitei. Kumari Puja, zeita mama a fost o parte speciala de ritualuri observate la un numar de pujas traditionale si de uz casnic. Sandhi Puja, marcheaza inter-conectarea dintre Ashtami si Navami Maha Maha.
* Mahanavami
Aceasta este ziua de incheiere a Durga Puja. Principalele puja Navami incep dupa sfarsitul de Sandhi Puja. Bhog Navami este oferita zeitei.
* Dashami
Dupa trei zile de Puja, in Dashami, in ultima zi, oamenii isi iau ramas bun de la Zeita. Cea mai mare parte a comunitatii pujas amana acest moment dar in cele din urma statuia Zeitei este cufundata intr-un rau din apropiere sau lac. Vijaya Dashami este un eveniment sarbatorit in toata tara.

Scris la data:04.03.2011 de admin


Dussehra

In lunile de Ashwin si Kartik, hindusii celebreaza o ceremonie de 10 zile cu ritualuri, sarbatori, pentru a o venera pe Zeita mama si triumful Lui Rama peste Demonul Ravana. Dussehra simbolizeaza, de asemenea, triumful zeitei Durga peste demon bivol, Mahishasura. Astfel, aceasta este o celebrare a victoriei binelui asupra raului.
Aceasta sarbatoare incepe de la Navratri si se termina cu festivalul din a zecea zi “Dussehra”. Navratri si Dussehra sunt sarbatori in toata tara, cu ritualuri diferite, dar cu mare entuziasm si energie, deoarece marcheaza sfarsitul verii toride si inceputul sezonului de iarna.
A zecea zi de Navratri este numita Dussehra, unde targurile sunt organizate in tot nordul Indiei, iar in mijlocul acestora arzand efigii ale lui Ravana. Mai este numit, de asemenea si “Vijayadashmi”. In aceasta zi s-a marcat victoria Lui Rama peste Ravana. VijayaDashami este considerata a fi o zi de bun augur pentru gospodarii indiani, care, protejeaza si pastreaza “Shakti” (putere).  Conform Scripturii, prin venerarea “Shakti” pe aceste noua zile gospodarii ating, de trei ori puterea fizica, mentala si spirituala, care ii ajuta sa progreseze in viata fara nici o dificultate.
“Ramlila” – o adoptarea de viata a Zeului Rama, are loc in timpul celor noua zile inainte de Dussehra. In ziua a zecea se sarbatoreste Dussehra sau Vijay Dasami. Acest ritual avand loc in toata tara, este sarbatorit putin diferit dar oriunde s-ar afla oameni participa cu entuziasm.
Prin arderea efigiilor, oamenii sunt rugati sa arda rau din ei, si, astfel, sa urmeze calea adevarului si bunatatii.

Scris la data:03.03.2011 de admin


Bhai Dooj – Festivalul legaturii sacre dintre frate si sora

In India, Legendele sunt considerate ca fiind coloana vertebrala a festivalurilor. Ele au ca scop indrumarea in viata a tinerei generatii. Exista multe legende interesante legate de festivalul Bhai Dooj, care au ca si rol principal semnificatia relatiilor sacre dintre frate si sora. Acest festival se celebreaza in mai multe zile:
* Prima zi: Dhanteras
Prima zi se numeste Chemat Dhantryaodashi Dhanteras de aur, care se incadreaza in a treisprezecea zi a lunii de Ashwin. Cuvantul “Dhan” inseamna avere. In acesta zi se fac slavi lui Yama care aduce prosperitate si bunastare. Acesta zi este considerata de aur deoarece femeile trebuie sa primeasca cu ocazia acestui festival foarte mult aur. Barbatii cumpara aur pentru a avea noroc.
* A doua zi: Chaturdasi Narak
Narak Chaturdashi aussi est cunoscut sub numele de Deepawali Chota. Krishna este venerat ca la ucis pe demonul Narkasur in aceasta zi. Se crede ca aceasta zi deschide calea spre ceruri. Se obisnuieste ca oamenii sa se trezesc dimineata devreme, sa faca un masaj cu un amestec de ulei, faina si haldi (tumericul) inainte de baia de zi cu zi.
* Ziua a treia: Diwali
In aceasta zi, la toate casele hinduse sunt aprinse lampile de lut si sunt facute urari de bun venit pentru Lakshmi, consoarta lui Vishnu
* Ziua a patra: 
Ziua de Anul Nou sau Goverdhan Pooja este numita Padwa aur VarshaPratipada care marcheaza incoronarea regelui Vikramaditya si a lui Vikaram-Samvat

Scris la data:03.03.2011 de admin


Navratri

Navratri, Navaratri, sau Navarathri este un festival hindus de cult si de dans. Cuvantul Navaratri literalmente inseamna noua nopti in sanscrita, sensul Nava noua. In timpul acestor noua nopti si zece zile, noua forme de Shakti / Devi sunt venerate. La inceputul primaverii si inceputul toamnei sunt doua intersectii foarte importante de influenta climatice si solare. Aceste doua perioade sunt luate ca oportunitati de cult sacru pentru  Mama Divina. Datele festivalului sunt determinate in functie de calendarul lunar. Fiind cea mai veche religie din lume, hinduismul dispune de sisteme de convingeri numeroase. In hinduism aderenti cred intr-o singura Divinitate omniprezenta, dar poate cult ea / el in oricare dintre manifestarile numeroase, care sunt predominante peste tot India. Navaratri reprezinta celebrarea Zeitei Durga, manifestare ale lui Dumnezeu in forma de Shakti. Dasahara, ceea ce inseamn de zece zile, devine Dussehra in limbajul popular. Festivalul Navaratri sau noua zile de festival devine zece zile ale festivalului cu adaos de ultima zi, Vijayadashami care este punctul culminant. Navaratri este sarbatorita de patru ori pe an. Ele sunt Vasanta Navaratri, Ashadha Navaratri, Navaratri Sharada, si Poushya / Magha Navaratri. Dintre acestea, Navaratri Sharada din luna Puratashi si Navaratri Vasanta a Kala Vasanta sunt foarte importante.
*** Vasanta Navaratri – Basanta Navrathri, de asemenea este cunoscuta sub numele de Vasant Navratras, este festivalul de noua zile dedicate noii forme de Shakti (Mama Zeita) in sezonul de primavara (martie – aprilie). De asemenea, este cunoscut sub numele de Chaitra Navratra. Cele noua zile de festival este de asemenea cunoscut ca Raama Navratri.
*** Gupta Navaratri – Gupta Navratri, de asemenea, sunt menţionate Ashadha sau Gayatri sau Shakambhari Navratri, este a noua zi dedicata noii forme de Shakti (Mama Zeita), in luna Ashadha (iunie – iulie).
*** Sharana Navaratri – Aceasta este cea mai importanta zi de Navratris, si este numita simplu Maha Navratri (Navratri Mare) este sarbatorita in luna Ashvina. De asemenea, este cunoscuta sub numele de Sharad Navaratri, asa cum este celebrata in timpul lui Sharad (inceputul iernii, septembrie-octombrie).
*** Poushya Navaratri – Poushya Navratri, este a noua zi dedicata noii forme de Shakti (Mama Zeita), in luna Pousha (decembrie-ianuarie). Poushya Navaratri este observata in timpul Shukla Pousha Paksha.
*** Magha Navaratri – Magha Navratri, de asemenea sunt menţionate Gupta Navratri, este a noua zi dedicata noii forme de Shakti (Mama Zeita), in luna Magha (ianuarie-februarie). Magha Navaratri este observata in timpul Shukla Magha Paksha.
Navratri este sarbatorita intr-un numar mare de comunitati indiene. Zeita mama se spune ca apare in 9 forme, si fiecare este venerat pentru o zi.
* Durga
* Bhadrakali
* Amba sau Jagadamba, Maica a universului
* Annapurna, cel care confera boabe in belsug
* Sarvamangala, cel care da bucurie
* Bhairavi
* Chandika sau Chandi
* Lalita
* Bhavani
* Mookambika
Navratri este impartit in seturi de trei zile pentru a adora pe trei aspecte diferite ale zeitei supreme.
*** Primele trei zile – Zeita este separata ca o forta spirituala numita Durga, de asemenea, este cunoscut scopul de a distruge toate impuritatile noastre.
*** Al 2-lea set de trei zile – Este adorat ca un datator de bogatie spirituala, Lakshmi, care este considerat a avea puterea  bogatiei caci ea este zeita bogatiei.
*** Ultimele trei zile – Sunt inchinate zeitei intelepciunii, Saraswati. Pentru a avea toate succes in viata. Credinciosi cauta binecuvantările toate cele trei aspecte ale feminitatii divine, prin urmare, noua nopti de cult.

Scris la data:19.03.2010 de admin


Onam

Onam este cel mai mare festival din statul indian Kerala. Se incadreaza in cursul lunii Malayalee de Chingam (august-septembrie) si marcheaza Homecoming a legendarului rege Mahabali. Festivalul dureaza timp de zece zile si este legata de mai multe elemente ale culturii Kerala si traditie. Complicate coroane de flori, alimente, Snake curse de barci si dans Kaikottikali toate joaca un rol in festival. Pentru acest festival, oamenii poarta haine noi: barbati o camasa si mundu, o fusta-cum ar fi partea de jos si un top de aur, o nariathu. Fetele purta o fusta numit Pavada, şi o bluză. Onam este festivalul recoltei in Kerala. Conform legendei, Kerala a cunoscut epoca de aur in timpul domniei regelui Mahabali. Toat  lumea in stat a fost fericita si prospera si regele a fost apreciat de supusii sai. In afara de toate virtutile sale, Mahabali a avut un neajuns. El a fost egoist. Este festivalul in care oamenii ii arata egelui lor cat de fericiti si multumiti sunt. Partea cea mai impresionanta din celebrare Onam este sarbatoarea Grand numita Onasadya, intocmite de Thiruonam. Este o masa incarcata cu 11 – 13 feluri de mancare esentiale. Onasadya se serveste pe frunze de banane si oamenii stau pe o rogojina stabilite pe podea pentru a avea masa. O alta caracteristica feerica de Onam este Vallamkali, are loc pe raul Pampa.

Scris la data:05.03.2010 de admin


Raksh Bandan – Sarbatoarea fratilor (Luna plina din august)

aksha Bandhan (obligatiuni de protectie in hindi, punjabi, Oriya, Gujurati, si multe alte limbi indiene) este un festival hindus, care celebreaza relatia dintre frati si surori. Este sarbatorita in luna plina din luna Shraavana (Shravan Poornima). Festivalul este marcat de legatura rakhi sau firul sfant pe care sora il leaga la incheietura mainii fratelui sau, fratele in schimb ofera uncadou si promit sa aiba grija de sora sa. In mod traditional fratii isi sau reciproc dulciuri sa manance. Nu este necesar ca persoanele sa fie frati de sange bratara rakhi se da oricarui barbat asa devin frati. Istoria Indiei ste plina de femei care ofera bratara rakhi barbatilor solicitand astfel protectie din partea lor.
Povestea dintre Rani Karnavati de Chittor si Mughal imparatului Humayun este dovada cea mai semnificativa in istorie. In timpul erei medievale, in jurul secolul 15, au existat multe razboaie intre Rajputs, Mughals si sultani. Rakhi la acel moment a insemnat o spirit cu caracter obligatoriu si de protectie a surori a fost cel mai important. Cand Rani Karnavati regina vaduva a regelui Chittor si-a dat seama ca ea nu ar putea, in nici un fel sa apere invazia sultanului din Gujarat, Bahadur Shah, ea a trimis un rakhi imparatului Humayun. Imparatul a fost atat de atins de gest, incat a trimis oase  sa o salveze.
Rakhi poate fi, de asemenea, legat si de alte ocazii speciale, pentru a arata solidaritate si rudenie (nu neapărat numai intre frati si surori), asa cum sa intamplat in timpul independentei indiene.

Scris la data:05.03.2010 de admin


15 august – ziua Independentei (Proclamarea Independentei)

Ziua Independentei in India este sarbatorita la 15 august, pentru a comemora independenta fata de regula britanica ai a nasterii sale ca o natiune suverana in acea zi dinn 1947. Principalul eveniment are loc la New Delhi, in care primul-ministru Tali da drapelul national de la Fort Rosu si spune un discurs televizat la nivel national de pe metereze sale. In discursul sau, el scoate in evidenta realizarile guvernului sau in cursul anului, ridica probleme importante si da un apel pentru dezvoltarea ulterioara. Primul-ministru, de asemenea, aduce un omagiu celor care au luptat pentru libertate. La data de 3 iunie 1947, Vicontele Lordul Mountbatten din Birmania, ultimul britanic Guvernator General al Indiei, a anuntat impartirea Imperiului Britanic indian in India si Pakistan, in conformitate cu dispozitiile din Actul de Independenta indian 1947.
La miezul noptii, cand lumea doarme, India se va trezi la viata si libertate. Un moment vine, care vine, dar foarte rar in istorie, cand vom iesi de la vechi la nou, atunci cand o varsta se termina, si cand sufletul unei natiuni, lung suprimate, constata astazi, sfarsitul unei perioade.
In orasele din tara drapelul national este arborat de catre politicieni, in teritoriile lor. In diferite organizatii private de ridicare de pavilion este efectuata de catre un inalt functionar al acestei organizatii. Scolile si colegii din intreaga tara organizeaza ceremonii de ridicare a pavilionului si  diverse evenimente culturale. Familiile si prietenii se strang impreuna pentru a lua pranzul sau cina, sau pentru o excursie pentru a sarbatori Ziua Independentei.

Scris la data:05.03.2010 de admin


26 ianuarie – Ziua republicii (Adoptarea constituiei indiene)

India celebreaza ziua republicii pe data de 26 ianuarie. Este una dintre cele trei sarbatori nationale ale Indiei. Desi India a obtinut independenta la 15 august 1947, acesta nu a avut inca o constitutie permanenta; in schimb, legile sale s-au bazat pe colonzare. La 29 august 1947, comitetul de redactare a fost numit pentru a elabora o constitutie permanenta, cu Bhimrao Ramji Ambedkar in calitate de presedinte. Un proiect de Constitutie a fost pregatit de catre comisie si prezentate la Adunarea din 4 noiembrie 1947. Adunarea a fost publica, de 166 zile, repartizate pe o perioadă de 2 ani, 11 luni si 18 zile înainte de adoptarea Constitutiei. Doua zile mai tarziu, Constitutia din India a devenit lege a tuturor terenurilor indiene. Constitutia din India a intrat in vigoare doar pe 26 ianuarie 1950. In urma alegerilor in 21 ianuarie 1950, Rajendra Prasad a fost ales ca presedinte al Indiei. Cea mai mare parte a dispozitiilor constitutionale din India sunt fie direct, au ajuns la promovarea in scopul de revolutie sociala sau incercarea de a promova aceasta revolutie, prin stabilirea conditiilor necesare pentru realizarea acestuia. 26 ianuarie 1950 este unul dintre cele mai importante zile din istoria indiana cum a fost in aceasta zi Constitutia din India a intrat in vigoare si India a devenit o tara cu adevarat suveran. In aceasta zi India a devenit o unitate complet republicana. Sa realizat visul lui Mahatma Gandhi, care a luptat si si-a sacrificat viata pentru independenaa tarii. Deci, 26 ianuarie a fost decretat o sarbatoare nationala si a fost recunoscuta si sarbatorit ca Ziua Republicii India. Astazi, Ziua Republicii este sarbatorita cu mult entuziasm in toata tara si, in special in capitala New Delhi.

Scris la data:05.03.2010 de admin


Basant Panchami cinci zile dupa; luna noua luna nagra din ianuarie

Basant Panchami este un festival care este celebrat de oameni din toate comunitatile – hindusi, musulmani, sikhsi si crestini. Sensul literal de “Basant” este primavara. In conformitate cu calendarul hindus, acesta cade in a cincea zi dupa luna neagra si mai este numit si “luna Magh”.
Festivalul Basant este cea mai mare sarbatoare dinn India de Nord. Campurile frumos colorate in galben auriu au culturi de mustar coapte. Oamenii gatesc orez galben si purta haine galbene. Culoarea galben este considerat de bun augur si este importanta in aceasta zi. Exista un sentiment de multime si, astfel, veselie si atmosfera.
Acesta este, in esenta, o zi de festival, in sezonul de primavara, după luni de iarna rece. In aceasta zi de bun augur, copiii sunt invatati cuvinte, institutiile de invatamant ofera rugăciuni Zeitelor si Brahminsiloe (preotii Hindu). In aceasta zi se inalta catre cer zmee viu colorat si chiar se fac diferite jocuri si intreceri cu acestea.
Musulmanii numesc acest festivalJashan-e Baharaan. In Pakistan, de asemenea, acest festival este celebrat intr-un mod similar.
India are cu siguranta, un festival pentru orice ocazie!

Scris la data:10.11.2009 de admin


Makar Sankranti – Jumatatea luminoasa a anului (solstitiul capricornului)

In conformitate cu calendarul lunar, atunci cand soarele se muta de la Tropicul Cancerului la Tropicul Capricornului sau de la Dakshinayana la Uttarayana, la mijlocul lunii ianuarie, se comemoreaza la inceputul sezonului de recoltare si incetarea musonului de nord-est in Europa si Sudul Indiei. Miscarea de pamant de la un semn zodiacal la altul se numeste Sankranti si cand Soarele se muta in zodia Capricorn este cunoscut sub numele de Makar in hindi, cu aceasta ocazie este numit intr-utotul Makar Sankranti in contextul indian. Este unul din putinele festivaluri Hindu indiene, care sunt celebrate la o dată fixa de exemplu, 14 ianuarie in fiecare an.
Makar Sankranti, in afara de un festival de recolta este, de asemenea, considerat ca fiind inceputul unei faze de bun augur in cultura indiana. Se spune ca faza de “sfanta de tranzitie”. Acesta marcheaza sfarsitul unei faze de rau augur care, in conformitate cu calendarul hindus incepe in jurul mijlocul lunii decembrie. Se crede ca orice ritual de bun augur si sacru poate fi sfintit in orice familie hindusa, incepand cu aceasta zi. Din punct de vedere stiintific, această zi marcheaza inceputul zilelor mai calde si mai lungi in comparatie cu noptile. Cu alte cuvinte, Sankranti marcheaza incheierea sezonului de iarna si inceputul unei noi recolte sau sezon de primavara.
In toată tara, Makar Sankranti se sarbatoreste cu fanfara mare. Cu toate acestea, este sarbatorita cu nume distincte si ritualuri in diferite parti ale tarii. In statele din nordul Indiei si de vest, festivalul este sarbatorita ca ziua Sankranti cu zel special. Importanta acestei zile a fost semnificata din povestirile vechi cum ar fi, de asemenea, Mahabharata. Asa ca, in afara de o importanta socio-geografice, această zi, are o semnificatie istorica si religioasa.

Holi – Sarbatoarea culorilor

Holi sau Festivalul Culorilor din India este o sarbatoare care are loc primavara si este celebrata in India, Nepal si Bangladesh, dar si in multe alte tari. In fiecare din aceste tari, aceasta sarbatoare care prevesteste primavara, are o alta denumire.
Aceasta sarbatoare este de origine hindu si presupune ca fiecare persoana care participa se imbraca in haine cat mai viu colorate si cine doreste, se poate picta si pe fata. Sarbatoarea dureaza aproape 16 zile si fiecare zi poarta cate o denumire specifica.
Localnicii tin aceasta sarbatoare pentru a inlatura demonii, spiritele rele si tot ce este rau.
Participantii isi pot picta fata cu pudra colorata, dar pot colora si apele din zona, considerand astfel ca vor fi feriti de boli daca se vor spala cu apa colorata.
In zilele noastre, sarbatoarea Holi este o scuza pentru indieni de a-si uita inhibitiile si diferentele dintre caste, de a celebra venirea primaverii si de a se distra. Tinerii isi petrec ziua flirtand pe strazi, iar adultii isi intind mana in semn de pace, toata lumea este intr-o frenezie aruncand praf viu colorat numit <gulal> si turnand apa. Preambulul festivalului are loc in prima noapte cu luna plina, anul acesta incepand pe 10 martie, intreaga sarbatoare durand 2-3 zile. In aceasta seara, pe strazi vor fi aprinse artificii care vor lumina toate colturile intunecate. Acestea au efectul de a alunga spiritele rele si energia negativa, dar si de a simboliza distrugerea personajului mitologic negativ Holika, dupa care festivalul a fost denumit. In dimineata urmatoare, strazile vor fi pline de oameni care alearga, tipa, sunt veseli si se stropesc cu apa si culori. Este chiar acceptat consumul de marijuana pentru a crea atmosfera lipsita de inhibitii. in anul 2010, Holi va avea loc pe 1 martie.
Culorile sunt cea mai vesela parte a sarbatorii Holi. Ele adauga vitalitate festivalului, facandu-l cel mai vibrant si emotionant dintre toate. Cu toate acestea, culorile capata semnificatii:
verde – vitalitate
albastru- calm, seninatate
galben – pietate, smerenie
rosu – puritate
Dintr-o data, pe la ora pranzului, nebunia ia sfarsit. Toata lumea se indreapta catre rauri sau cazile pline cu apa, unde se vor relaxa. Seara si linistea se lasa apoi asupra acestei tari.
Happy Holi !
Scris la data:26.10.2009 de admin


Diwali – simbolul victoriei luminii asupra întunericului

Diwali sau Dipawali sau Deepavali este cea mai mare si mai importanta sarbatoare din India, celebrata in luna octombrie sau noiembrie a fiecarui an, marcand ultima recolta inainte de sosirea iernii. Festivalul si-a extras numele de la cuvintele <rand, sir> (avali) si lampi de lut (deepa) – acele lampi de exterior pe care indienii le aseaza in fata caselor  simbolizand astfel lumina interioara care protejeaza familia de fortele spirituale ale intunericului. Festivalul are aceeasi importanta pentru hindusi la fel cum are Craciunul pentru Crestini.
India a fost o societate agricola iar oamenii cautau mereu binecuvantarea zeitei bogatiei Lakshmi, ocazie cu care, de Diwali,  inchideau cartile contabile si incepeau sa se roage pentru succes si un inceput bun pentru noul an financiar. Astazi, aceasta practica se extinde si in afaceri, se celebreaza nu numai in India, iar a doua zi dupa Diwali marcheaza prima zi a noului an financiar.
Indienii sarbatoresc Diwali prin petreceri de familie, cu lampi sclipitoare de lut, focuri de artificii, siruri de lumini electrice, focuri de tabara, flori, impart dulciuri in cinstea zeitei  Lakshmi. Unii cred că Lakshmi rataceste in aceasta zi pe Pamant cautand case in care va fi binevenita. Oamenii isi deschid portile, ferestrele si lampile de lumina pentru a o invita in casa pe Lakshmi.
De-a lungul secolelor, Diwali a devenit un festival national, apreciat de majoritatea indienilor, indiferent de credinta: hindusi, jainisti, budisti si sikh.
* In nordul Indiei se sarbatoreste intoarcerea regelui Rama de la Ayodhya dupa ce l-a invins pe Ravana prin randuri de lampi luminoase de lut.
* In sudul  Indiei se sarbatoreste ziua in care Krishna l-a invins pe demonul Narakasura.
* In vestul Indiei festivalul marchează ziua in care Vishnu, Salvatorul (unul din principalii zei ai  Sfintei Treimi hinduse) l-a trimis pe regele demon Bali sa conduca lumea subterana.
In toate interpretările festivalului exista un inel comun: marcheaza victoria binelui asupra raului!
Comunitatile non-hinduse au alte motive de a celebra sarbatoarea Diwali:
* In Jainism marchează Nirvana sau trezirea spirituala a lui Mahavira in 15 octombrie, 527 i.Hr.
* In Sikhism marcheaza ziua in care Guru Hargobind Ji, al saselea  Guru Sikh a fost eliberat din inchisoare.
Cinci zile de Diwali
In prima zi de Diwali, gospodinele considera ca este de bun augur sa curate casele pentru primavara si cumpara aur sau ustensile de bucatarie.
In a doua zi, oamenii isi decorează casele cu lampi de lut sau diyas si creaza diverse modele  pe podele – numite rangoli – cu ajutorul pudrelor colorate sau nisip.
Aceasta este ziua principala a festivalului, familiile se aduna impreuna pentru a o celebra pe Lakshmi Puja, fac o rugaciune speciala pentru zeita Lakshmi, urmata de mancare imbelsugata si spectacol de artificii.
Diwali marcheaza prima zi a noului an, prietenii si rudele vin in vizita cu cadouri si rostesc cele mai bune urari pentru noul sezon.
In ultima zi a Diwali, fratii viziteaza surorile lor casatorite, le ureaza prosperitate, dragoste si mese generoase.
<Happy Diwali> pentru indieni sau <Tihar> pentru hindusi!

model pentru un calendar hindus:

1 Mai,
Sri Narasimha-caturdasi: Apariţia Domnului Sri Narasimha. Post complet până la apusul soarelui, după aceea prasasadam fără cereale (anukalpa).

, 2 Mai,
Purnima (lună plină).
Sri Krsna Phula-dola şi Salila-vihara (jocuri în apă).
Dispariţia lui Srila Paramesvari Dasa Thakura.
Ziua apariţiei lui Sri Sri Radha-Ramana.
Ziua apariţiei lui Srila Madhavendra Puri.
Ziua apariţiei lui Srila Srinivasa Acarya
Buddha Purnima: Ziua apariţiei lui Buddha.

Luna TRIVIKRAMA

7 Mai,
Ziua Dispariţiei lui Srila Raya Ramananda.

11 Mai,
Sfârşitul lui Candana-yatra.

, 13 Mai,
Krishna-ekadasi.
Apara-Ekadasi (post).

14 Mai,
Krishna-dvadasi.
Parana în jur de 09:22 a.m.
Întreruperea postului intre răsăritul soarelui şi 9:22 a.m.
Ziua apariţiei lui Srila Vrndavana Dasa Thakura.
Sfârşeşte Tulasi-Salagrama Jala-dana.

Începe luna suplimentară PURUSOTTAMA

27 Mai,
Padmini Ekadasi (post).

28 Mai,
Gaura-dvadasi.
Parana în jur de 09:21 a.m.
Întreruperea postului intre răsăritul soarelui şi 9:21 a.m.

Aprilie 2,
Purnima
Rasa-yatra of Sri Balarama.
Krsna Vasanta Rasa.
Apariţia lui Srila Vamsivadana Thakura and
Apariţia lui Srila Syamananda Pandita.

Luna lui Madhusudhana

8 Aprilie
Ziua dispariţiei lui
Only registered users can see links on this forum!
Register or Login on forum!

, 10 Aprilie
Ziua dispariţiei lui
Only registered users can see links on this forum!
Register or Login on forum!

13ap,
Ziua dispariţiei lui Vrndavana Dasa Thakura
14 Aprilie
Krsna-ekadasi.
Varuthini Ekadasi. (zi de post).
Începutul lui Tulasi-Salagrama Jala-dana.

15 Aprilie
Krsna-dvadasi.
Parana la 09:31 a.m.
Întreruperea postului între răsăritul soarelui şi 09:31 a.m.

17 Aprilie
Ziua apariţiei lui Srila Gadadhara Pandita.

20 Aprilie
Începe Candana-yatra (timp de 21 de zile)
Akşaya-tritiya

23 Aprilie
Jahnu-saptami
Şri Jahnavi Puja (Şri Ganga puja)

25 aprilie
Apariţia lui Jahnava Devi (consoarta Domnului Nityananda)
Apariţia lui Sita Devi (consoarta Domnului Rama)
Ziua dispariţiei lui Şri Madhu Pandit.

27 Aprilie
Gaura ekadaşi
Molini ekadaşi (zi de post) pentru Europa

28 aprilie
Gaura ekadaşi
Molini ekadaşi (zi de post)

29 aprilie
Parana 09:28 a.m.
Rukmini Dvadasi vrata.
Întreruperea postului între răsăritul soarelui şi 09:28 a.m

Varuthini Ekadasi

Yudhişthir Maharaj spuse:
„O Vasudev, Îţi ofer plecăciunile mele pline de respect. Te-aş ruga să descrii acum partea întunecată a lunii Vaişak [aprilie-mai] inclusiv meritele şi influenţa ei specifică.”
Domnul Şri Krişna spuse:
“O rege, în lumea aceasta şi în următoare cel mai auspicios şi mărinimos Ekadaşi este Varuthini Ekadaşi, care are loc în timpul fazei întunecate a lunii Vaişak.
Cel ce urmeză postul total de această zi sfântă, distruge reacţiunile faptelor sale negative (păcătoase), obţine continuu fericire şi norocul îl urmează.
Postind de Varuthini Ekadaşi face chiar şi o femeie nefericiă să atingă fericirea.
Cel ce urmează regulile acestui Ekadaşi atinge realizarea plăcerilor materiale în această viaţă, după care atinge mokşa (eliberarea din prizonieratul lumii materiale).
Varuthini Ekadaşi distruge păcatele tuturor celor ce-l urmează şi salvează oamenii de la mizeriile renaşterii.

Urmând în mod corespunzător acest Ekadaşi, regele Mandhata s-a eliberat din lumea materială. Mulţi alti regi au beneficiat în urma respectării acestui Ekadaşi, ca Maharaja Dhundhumara, din dinastia lui Ikşvaku, care astfel a scăpat de lepra pe care o primise ca pedeapsă în urma blestemului Domnului Şiva.
Orice merite care se pot obţine prin executarea diferitelor austerităţi şi penitenţe timp de zeci de mii de ani pot fi obţinute de cel ce urmează Varuthini Ekadaşi.
Meritele pe care le atinge cel ce donează o mare cantitate de aur în timpul unei eclipse solare în locul sfânt Kuru-kşetra, le atinge cel ce urmează Varuthini Ekadaşi.
Cu adevărat cel urmează acest Ekadaşi cu iubire şi devoţiune cu siguranţă îşi va atinge toate ţelurile în această viaţă şi în următoarea.
Pe scurt, acest Ekadaşi este pur foarte elevant şi distrugătorul tuturor păcatelor.

“Mai bine decăt să donezi cai, e să donezi elefanţi iar
mai bine decât să donezi elefanţi, e să donezi pământ.
mai bine decât să donezi pământ , e să donezi sămânţe de sesam, iar
mai bine decât asta e să donezi aur.

Încă mai bine decât să donezi aur, e să donezi grâne, pentru că toţi strămoşii, semizeii, şi fiinţele umane sunt satifăcute mâncând grâne.
De aceea nu există o activitate caritabilă mai bună decât aceasta în trecut, prezent sau viitor.
Totuşi cei învăţaţi au declarat că a dărui o fată tânără în căsătorie unei persoane calificate, este egală cu dăruirea grânelor de mâncare.
Şri Krişna spuse că donarea vacilor este de asemenea egală cu donarea grânelor de mâncare.
Totuşi mai bună decât toate aceste acte de caritate este răspândirea cunoaşterii transcendentale printre ignoranţi.
Totuşi toate aceste merite pot fi atinse de cel ce urmeză postul de Varuthini Ekadaşi.

Cel ce se hrăneşte din dota fetei va fi chinuit pe planetele infernului până la inundarea universului, o Bharata. De aceea fiecare trebuie să fie foarte atent să nu risipească dota fetelor.
O cel mai bun dintre regi, orice familist, care-şi însuşeşte dota fetei datorită lăcomiei, care încearcă să-şi vândă fata, sau care ia bani de la cel căruia i-a dat fata în căsătorie, devine o pisică ordinară în viaţa următoare. De aceea se spune că cel care, sub form unui act sacru caritabil oferă o tânără fată în căsăstorie, decorată cu tot felul de ornamente, şi însoţită de dotă, obţine merite care nu pot fi descrise nici de către Citragupta, secretarul şef al lui Yama-raja (Semizeul Disciplinei – care domneşte peste cei morţi – pedepsindu-i pentru activităţile păcătoase şi pregătindu-i pentru următoarea destinaţie materială).
Aceleaşi merite pot fi obţinute de cei ce postesc de Varuthini Ekadaşi.

În ziua dinaintea postului de Ekadaşi –dasami- trebuie să respecţi următoarele reguli : să nu mănânci
– din vase de aramă
– nici un fel de urad dal, sau linte roşie
– năut
– kondo
– spanac
– miere
– în casa altei persoane
– mai mult decât o dată
– să te reţii de la activităţi sexuale.

De ziua de Ekadaşi trebuie să te reţii de la următoarele activităţi:
– jocuri de noroc
– sport
– dormit în timpul zilei
– să mănânci nuci sau frunze de betel
– să te speli pe dinţi
– să răspândeşti zvonuri
– să vezi greşeli la alţii
– să vorbeşti cu cei care sunt ignoranţi dpdv spiritual
– să te mânii
– să minţi.

În ziua de după Ekadaşi – evadasi- trebuie să te reţii de la următoarele activităţi: să nu mănânci
– din vase de aramă
– nici un fel de urad dal, sau linte roşie
– miere
– în casa altei persoane
– mai mult decât o dată
– să te reţii de la activităţi sexuale
– să nu te bărbiereşti
– să nu minţi
– să nu execuţi o muncă sau activitate obositoare
– să nu-ţi ungi corpul cu ulei.

Domnul Krişna continuă:
Cel ce urmează Varuthini Ekadaşi în acest fel se eliberează de orice reacţiuni păcătoase şi ajunge în lumea spirituală. Cel care-L venerează pe Domnul Janardana în această zi de Ekadaşi, stând treaz toată noaptea, se eliberează de asemenea de toate reacţiunile păcătoase şi ajunge în lumea spiritual. De aceea o rege, celui căruia îi este teamă de păcatele sale şi reacţinile acestora asupra sa, şi astfel se teme de moarte, trebuie să urmeze Varuthini Ekadaşi postind foarte strict. În cele din urmă, o nobile Yudhişthir, cel care aude sau citeşte glorificarea acestei zile sacre Varuthini Ekadaşi, obţine meritul ce rezultă din donarea a o mie de vaci şi va atinge în cele din urmă lăcaşul spiritual al Domnului Vişnu.

Tratatele sacre ale înţelepciunii: Vede, Upanishade, Vedanta

de Dan Bozaru

Cele patru Vede hinduse constituie scrierile fundamentale, cu un profund suport spiritual, ale poporului Indiei şi ale filozofiei sale despre lume şi viaţă. În mare, cuvântul Veda semnifică “cunoaşterea universală” şi provine de la rădăcina “vid”, care înseamnă “cunoaştere”. Cele patru Vede sunt:
1) Rig-Veda, care conţine imnuri dedicate divinităţii, mantra-e şi diferite alte ritualuri şi procedee.
2) Yajur-Veda, care oferă cunoaşterea comportamentului corect în societate.
3) Sama-Veda, care constituie practic o sinteză a primelor două Vede sub forma cânturilor şi a muzicii.
4) Atharva-Veda, care oferă ştiinţa magiei şi a diferitelor altor tehnici spirituale, în scopul de a-l scăpa pe om de suferinţă şi de a-l face fericit.
Esenţa cunoştinţelor şi învăţăturilor prezentate în Vede este cuprinsă în cele 108 Upanishade, care au fost păstrate până în zilele noastre. Sistemul filozofic de ansamblu, pe care se sprijină aceste Upanishade – un fel de rezumat sau sinteză a celor patru Vede – se numeşte Vedanta; literal, acest cuvânt înseamnă “sfârşitul sau concluzia Vedelor”.

“Neti…Neti…”

Structura atomică a materiei a fost gândită şi propusă în antichitate, se spune, de filozoful grec Democrit din Abdera. La această concepţie, ştiinţa modernă a mai adăugat un extrem de complicat joc al electronilor, protonilor, neuronilor şi al altor particule subatomice de diferite tipuri, al forţelor şi câmpurilor de forţă care toate, împreună, constituie un adevărat univers la scară miniaturală, structurat ca o replică fidelă a macrocosmosului exterior.
Din perspectiva spirituală, marii înţelepţi care au scris Upanishadele au realizat Adevărul Ultim printr-o contemplaţie profundă asupra naturii esenţiale ce caracterizează fiinţa umană şi, în general, întreaga manifestare. Atunci când au reuşit să facă total abstracţie de orice influenţă sau tendinţă a personalităţii lor, cufundându-se în acea stare plină de pace şi fericire infinită, ce exprimă cauza şi totodată suportul tuturor lucrurilor şi fiinţelor din Creaţie, ei au înţeles în mod perfect misterul ce reprezintă fundamentul oricărei manifestări; la nivel de conştiinţă, expansionaţi astfel în nemărginire, ei au realizat unitatea indisolubilă cu orice tip de manifestare în Creaţie, fie că aceasta se referă la un atom, la o particulă, galaxie, acţiune, fenomen, lucru sau fiinţă.
S-a constatat însă că o astfel de stare de conştiinţă extrem de elevată este practic imposibil de descris cu acurateţe. Căutând totuşi să o exprime, marii înţelepţi au apelat în mod repetat la negaţii şi au arătat, prin aceasta, că starea respectivă nu reprezintă nici pământul, nici floarea, nici apa, nici muntele, nici casa, nici corpul, nici stelele, nici mintea, adică nu se aseamănă cu absolut nimic din întreaga creaţia manifestată; totuşi, în mod paradoxal, Creaţia are ca fundament tocmai această Realitate Ultimă Indescriptibilă. Tehnica negaţiei utilizată de înţelepţii Upanishadelor este exprimată în limba sanscrită prin cuvintele “Neti…Neti…”, care înseamnă “nu este nici asta, nici asta, nici asta…”, răspuns ce jalonează în fapt introspecţia fiinţei umane în sensul următoarei întrebări: “Cine sunt eu (cu adevărat)?”

Paradoxul afirmaţiei “Acesta este Acela” din Upanishade

Când se ajunge însă la etapa descrierii identităţii dintre Sinele individual sau Atman, adevărata şi suprema natură divină a omului, cu Sinele Universal sau Paramatman (Dumnezeu), vocabularul concis al tehnicii de mai sus se dovedeşte chiar şi el cu totul insuficient. De aceea, înţelepţii s-au văzut nevoiţi să exprime acest lucru în felul următor: “Acesta este Acela”.
Pentru laici, o asemenea propoziţie pare lipsită de orice înţeles; chiar şi pentru cel ajuns la un anumit nivel spiritual, deşi îi oferă anumite indicaţii, ea se dovedeşte a fi încă greu de pătruns. Astfel, deşi majoritatea lumii înţelege acum vocabularul şi ideile exprimate de Democrit, frazele şi exprimările din Upanishade continuă să pară precum un mister insondabil.
Dacă marii înţelepţi au spus că “Acesta este Acela”, atunci înseamnă că “Dumnezeu eşti tu; iar tu eşti Dumnezeu”, aspect regăsit şi în enigmatica afirmaţie din Biblie: “Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa”.
În doctrina Vedelor, Brahma este Creatorul, adică cel care a dat naştere întregului Univers; şi, întrucât l-a creat, el a fost privit în mod implicit ca fiind însuşi acest Univers. Această noţiune şi credinţă poartă numele de panteism şi ea relevă faptul că există o singură Natură care cuprinde şi dă naştere la tot. de aceea, Dumnezeu a putut fi văzut, exprimat şi adorat în apusul şi răsăritul soarelui, în flori sau în orice altceva din jur. Înţelepţii care au scris Upanishadele au preluat cuvântul “Brahma”, dar i-au conferit un cu totul alt înţeles. Astfel, ei au argumentat că – într-o ultimă analiză- dacă nu există nici o deosebire între Sinele Real şi restul Creaţiei, atunci Tu (ca scânteie divină) eşti însăşi această Creaţie. Cu alte cuvinte, Tu eşti Brahma (Acela): “Tat tvam Asi”. În acest fel, s-a eliminat orice posibilitate de dualitate, de existenţă separată a lui Dumnezeu şi a Naturii, a omului şi a lui Brahma etc. Nu există decât o singură realitate aflată la începutul, cât şi la sfârşitul a orice: TU.

Citiţi şi:
Esenţa învăţăturii din Katha Upanishad

ianuarie 2007

yogaesoteric

Zodia Lotus in Zodiacul Hindus

Succese pe plan sentimental si in cariera. Un tip demn si credincios. Tine mult la onoare si nu este dispus sa o intineze.

Mereu deschis si optimist, incalzeste atmosfera si castiga cu usurinta increderea celor din jur. Intelegator si generos, cauta mereu sa ii ajute pe cei aflati la necaz. Increderea si exuberanta sa atrage increderea altora in el: primeste la randul sau sprijin si favoruri, pentru care nu uita sa isi exprime multumirea. Nevoia sa cea mai mare este aceea de incredere si de libertate. Doreste sa poata lua si urma deciziile pe care le crede de cuviinta, atat in plan profesional, cat si personal. Pentru libertatea totala pe care o cere, poate fi socotit un partener dificil. Totusi, este responsabil si fidel.

Zodia Arcas in Zodiacul Hindus

Un visator fara pereche. Cand este coplesit de visare, uita cu totul de lume. Arcasul are o pasiune puternica pentru problemele oculte. Totodata, dispune si de o vointa foarte puternica.

Prefera lumea sa interioara, unde poate sa se bucure de imaginatia sa debordanta, lumii reale, plina de greutati, norme si responsabilitati. Uraste zgomotul cetatii si tanjeste dupa lumea sa interioara. Poate trece prin perioade de adanca melancolie. Avand inclinatii practice reduse, prefera ocupatiile ce ii solicita din plin fantezia si talentele sale artistice. Este sensibil si milos; ii vine greu sa creada ca destui incearca sa abuzeze de bunele sale intentii. Visator si sentimental, are nevoie de un partener tandru sii intelegator, dispus insa sa rezove si probleme practice ale vietii de zi cu zi.

Zodia Vultur in Zodiacul Hindus

Vulturul este, din toate punctele de vedere, un individ superior. Are forta in actiune, nivel intelectual de exceptie, tarie de caracter, constiinta clara a propriei valori. Nobletea sa nu poate fi pusa niciodata la indoiala.

Este o persoana puternica si perseverenta, ce are nevoie sa isi dovedeasca siesi ce si cat poate. Independent si mandru, interiorizat, prefera sa tina distanta fata de ceilalti, decat sa fie dator cuiva ori sa i se scotoceasca prin ungherele sufletului sau. Totusi, este sociabil si se poate impune prin puterea exemplului sau; cauta mereu calea dreapta, dar nu ii blameaza pe cei ce nu pot la fel de mult ca el. In dragoste este idealist si sentimental; totusi, cineva trebuie sa treaca multe teste pana sa ii castige increderea. Prefera sa isi demonstreze dragostea prin fapte si sacriificii.

Zodia Caleasca in Zodiacul Hindus

Omul aflat sub acest semn zodiacal va fi pasionat de necunoscut, de experiente noi. Intotdeauna, interesele sale sunt cu un pas inaintea celorlalti. Gandirea sa lucida il ajuta in tot ce face.

Alert, se gaseste mereu in actiune, in cautare de lucruri, experiente si solutii noi. Profesional, nu ii place sa mearga pe “poteci batatorite”; cauta mereu sa inoveze, sa inventeze, sa gaseasca “exceptia castigatoare”. Activ in plan social, se intelege cu oricine, indiferent de rangul sau, cata vreme acesta nu are un comportament necivilizat si inuman.Nu suporta minciuna si prefacatoria. Este un prieten de nadejde, ce isi ofera ofera ajutorul fara ezitare. Este un familist convins, capabil de multe sacrificii pentru ai sai. Considera ca eventualele sale escapade nu ii pot abate dragostea pentru partener.

Zodia Apa in Zodiacul Hindus

Nativului din semnul Apei ii place sa fie ascultat si sa nu i se iasa din cuvant. Are o fire mandra si curajoasa.

Nu cunoaste frica, nici cuvantul “imposibil”, atitudinea sa contrariindu-i pe ceilalti. Este insa ingenios si optimist si deseori vede solutii acolo unde nu i se da vreo sansa. Isi ia mereu colegii si apropiatii prin surprindere prin deciziile sale bruste, pe care le pune imediat in aplicare. Cand este ingrijorat sau stresat, devine ca un torent si nu este bine sa i se puna cineva in cale. Ii place sa isi petreaca timp cu prietenii; crede ca este cu atat mai bogat cu cat are mai multi prieteni buni. Isi iubeste cu tarie familia, insa acasa se comporta ca un mic dictator, neacceptand nesupunerea.

Zodia Perla in Zodiacul Hindus

In viata, cel nascut sub semnul Perlei va avea nevoie de sentimente calde, de prietenie si de intelegere. El insusi este un om bogat sufleteste, un sentimental incurabil.

Este foarte sensibil si se teme sa nu fie ranit. De aceea isi creeaza o aparenta de om puternic, chiar dur, plin de incredere in sine. Totusi, este atent si delicat cu oamenii si cu lucrurile din jurul sau. Prietenii ii apreciaza blandetea, capacitatea de ascultare si de intelegere. Profesional, este constiincios si perfectionist. Nu ii place sa fie in situatia de a lua decizii importante, radicale. Pe de alta parte, nu ii place sa fie criticat, nici nu accepta sfaturi de la cei mai putin priceputi decat el. In dragoste se arata romantic, sensibil, tandru, oricand gata sa isi ajute si incurajeze partenerul.

Zodia Corabia in Zodiacul Hindus

Barbatul nascut in aceasta zodie va avea mult succes la femei. La randul sau, femeia nascuta sub acest semn zodiacal va rupe inimile multor barbati. Cel ce poarta semnul zodiei Corabiei va fi un om de lume si se va bucura de viata.

Se remarca prin statura sa impunatoare si aerul misterios. Nu vrea sa ajunga sa fie cunoscut de nimeni, deoarece crede ca astfel poate surprinde pe toata lumea cu schimbarile sale de planuri. Considera ca trebuie sa fie practic in viata, ca sentimentele pot dauna intereselor sale. Poate fi de aceea cel care speculeaza orice inexactitate sau slabiciune a altora, fie ei colegi, patroni sau clienti. Atractiv si fermecator, isi gaseste multi admiratori; nu isi va preda insa vreodata inima cuiva. Teatral, poate face multe jocuri pentru a fi cel ce domina intr-o relatie sentimentala, si nu numai.

Zodia Yoghin in Zodiacul Hindus

Un om aflat departe de lume prin intreaga sa existenta materiala si spirituala. Cei din jurul sau spun ca nu stie ce vrea de la viata. Va fi un insingurat si nu va deranja pe nimeni.

Idealist si contemplativ, ii dispretuieste pe cei care pun accent pe partea materiala a vietii. Este interesat de evolutia spirituala proprie, realizata mai ales in singuratate; de aceea nu este prea sociabil, legand prietenii mai ales pe baze intelectuale si spirituale. Profesional, este atent si constiincios; nu vrea sa i se poata reprosa ceva. Nu este interesat de functii sau onoruri, doar de o pozitie in care sa isi poata pune in valoare imaginatia si talentele artistice. In dragoste, este usor de ranit; in mod ciudat, insa, socoteste binevenita suferinta, un leac pentru sufletul sau.

Zodia Toporisca in Zodiacul Hindus

Omul nascut in aceasta perioada va fi un maestru la vorba, va sti sa dea replica, dar va fi si sfatos. Desi muncitor, va fi greu de facut pace cu el pentru ca o va tine mereu pe a lui. Altfel, este un om iubitor.

Alert, increzator in sine insusi, are nevoie sa isi afirme personalitatea. Activ pe plan social, inconjurat de prieteni, cauta mereu sa isi promoveze si sa isi impuna ideile si parerile. Deseori este opac la argumentele celorlalti, considerand chiar un afront contrazicerea sa. Ii desconsidera pe cei care i se par moi, fara personalitate; greseste, neincearcand sa ii cunoasca mai mult. In relatia de cuplu da adevarata masura a afectivitatii sale; deschis, face multe pentru a-si vedea partenerul fericit. Indragostit, reuseste sa fie mai atent si la punctele de vedere si doleantele altora.

Zodia Cal in Zodiacul Hindus

Un tip care nu se consuma pentru orice. Mereu jovial, mereu degajat, Calul molipseste cu optimismul sau. Adesea e incapabil sa se adune, sa se concentreze si sa ia o decizie, oricare ar fi ea.

Glumet, inventiv si spiritual, este mereu o atractie pentru anturajul sau. Electrizeaza atmosfera si ridica spiritele, este apreciat pentru optimismul pe care il inspira. Este independent, se bazeaza pe propria ratiune, interesandu-l prea putin daca ceilalti il judeca ori nu il inteleg. In abordarea unei probleme cauta o rezolvare proprie, neapeland la caile clasice, lucru ce uneori se intoarce impotriva sa. Bazat mai ales pe logica sa, fara sa apeleze la sentimente, reuseste rareori sa ii convinga pe ceilalti sa ii recunoasca valoarea si meritele. Are nevoie sa isi dezvolte increderea in sine si disciplina personala.

Zodia Birjar in Zodiacul Hindus

Iubitor de familie si de prieteni, se misca bine prin aceasta lume. Nu este constant in gandurile si in faptele sale. Poate ajunge sef.

Fire activa, curioasa, neobosita, este interesat de toate lucrurile, dar ii vine greu sa isi mentina atentia mult timp asupra unuia. De aceea, are tendinta sa nu duca la capat chiar ceea ce incepe plin de entuziasm. Gasind mereu noutati, isi schimba des atitudinile si opiniile, fiind socotit inconsecvent si fara spirit practic. Cauta sa observe erori si greseli, mai ales la ceilalti; i-ar fi de folos sa si le recunoasca si sa le accepte mai intai pe ale sale. Totusi, in relatiile cu ceilalti, este atent si sincer. Este devotat, loial si statornic fiintei iubite; familia se poate baza pe el.

Zodia Foc in Zodiacul Hindus

Acest om are firea si comportamentul focului. Este frumos, armonios si spiritual. El pretuieste mult dragostea.

Este intens si traieste viata cu pasiune. Doreste sa termine primul in orice competitie se angajeaza si sa realizeze tot ce isi pune in gand. Doreste armonie si intelegere; daca este nevoie, preia conducerea si face regulile pe care trebuie sa le respecte toata lumea. Este sensibil, cu inclinatii artistice si are un rafinat simt al umorului, ceea ce il face placut tuturor. Prin increderea si deschiderea aratate isi face prieteni cu usurinta. Fire sentimentala, crede in fidelitate si in puterea dragostei. Se dovedeste un partener de incredere, tandru, atent si delicat.

Zodia Foc in Zodiacul Hindus

Acest om are firea si comportamentul focului. Este frumos, armonios si spiritual. El pretuieste mult dragostea.

Este intens si traieste viata cu pasiune. Doreste sa termine primul in orice competitie se angajeaza si sa realizeze tot ce isi pune in gand. Doreste armonie si intelegere; daca este nevoie, preia conducerea si face regulile pe care trebuie sa le respecte toata lumea. Este sensibil, cu inclinatii artistice si are un rafinat simt al umorului, ceea ce il face placut tuturor. Prin increderea si deschiderea aratate isi face prieteni cu usurinta. Fire sentimentala, crede in fidelitate si in puterea dragostei. Se dovedeste un partener de incredere, tandru, atent si delicat.

Zodia Capra in Zodiacul Hindus

Nativul din Capra are o nerabdare permanenta. Pentru el nu exista prioritati, vrea sa faca totul dintr-o data. Va avea noroc in viata sentimentala si in casnicie.

Energic si optimist, are incredere totala in fortele proprii. Gata mereu de actiune, nu sta prea mult pe ganduri inainte de a incepe ceva. De multe ori insa, nu reuseste sa duca la capat actiunile in care este implicat. Acorda mult interes profesiei sale; se impune prin cunostintele sale si prin spiritul practic. Isi planifica atent pasii, nepermitandu-si riscuri si ratari. Dragostea ii marcheaza viata: fire sentimentala, visatoare, asteapta oricat pana isi intalneste partenerul ideal. Ofera stabilitate si fidelitate.

Zodia Elefant in Zodiacul Hindus

Un om tenace, cu multa putere de munca si cu mari resurse de rabdare. In cariera, poate avea succes si va avea parte de o viata de familie linistita.

Este un exemplu de liniste si rabdare; asteapta cu incredere si construieste pas cu pas drumul spre realizarea scopurilor sale. Pare naiv, insa doar ii testeaza pe ceilalti. Pentru ca se dedica in intregime profesiei sale, vrea sa faca ceva ce ii place. Nu tine la functie, doar sa stie ca iese ceva frumos si folositor din mainile sale. In dragoste, este atasat valorilor clasice: isi doreste un camin linistit, sa isi creasca pruncii alaturi de un partener stabil, cu care sa imparta responsabilitatile si sa se ajute reciproc.

Zodia Fir in Zodiacul Hindus

Responsabil in tot ceea ce face, nativul din Fir va avea succes si va fi pretuit pe parcursul vietii sale. Este un orator priceput. In societate, omul nascut sub acest semn zodiacal lasa o impresie buna.

Are un farmec natural si o simplitate cu care ii atrage pe ceilalti. Foarte abil in folosirea cuvintelor, capteaza atenti si reuseste sa ii convinga pe ceilalti de justetea punctului sau de vedere. Constiincios si de incredere, doreste sa fie apreciat pentru meritele si calitatile sale profesionale. Fragilitatea sa este doar o aparenta: este deosebit de rezistent fizic si psihic. Mai mult responsabil decat sentimental, doreste intelegere si liniste in familia sa. Este loial si de incredere prietenilor si apropiatilor sai.

Zodia Pheonix in Zodiacul Hindus

Acest om are mult suflet si va avea succes in acte caritabile. Simpatizat de catre toti cei cu care intra in contact mediat sau nemediat, va putea fi un redutabil om politic. In orice imprejurare, dovedeste multa stapanire de sine.

Este franc si independent, dar reuseste sa se faca agreabil prin atentia pe care o acorda problemelor celorlalti. Uneori se crede superior celorlalti si da impresia ca lasa de la el pentru a se intelege cu toata lumea. Se dedica profesiei sale; sincer si direct, pune indeplinirea sarcinilor sale mai presus de dulcegariile de zi cu zi, incat unii ajung sa il considere egoist sau nepasator. In dragoste, nu intelege ascunzisurile si ezitarile; isi doreste o relatie sincera, cu un partener tandru si atent.

Zodia Diamant in Zodiacul Hindus

Diamantul este un om tare si, se pare ca, nimic nu-i poate clatina faptele si convingerile. De aceea, poate fi condiderat un individ dificil. Nici in dragoste nu e mai usor de vietuit cu el.

Este inteligent si stralucitor si cauta sa obtina atentia si admiratia tuturor. Pare a fi sigur pe sine, insa pentru ca este orgolios si superficial, poate fi manipulat sau dominat daca i se adreseaza laude si complimente, chiar si nereale. Aspectul fizic remarcabil il face foarte cautat de sexul opus. Totusi, este pretentios si egoist: paraseste cu usurinta un partener ce nu il admira indeajuns. Ar putea fi fericit daca ar intelege sa fie mai putin egocentric si sa depinda mai putin de admiratia celorlalti.

Zodia Vier in Zodiacul Hindus

Ocrotit de astrii, Vierul va demonstra celor din jur rafinament si spirit aristocratic. Nu-i va placea sa se intrebuinteze pentru a fi de folos lui si societatii.

Rafinat, iubeste frumusetea si arta, indiferent de forma de exprimare. Este inteligent, dar prea lenes, apeleaza la intuitie pentru a intelege si a comunica. Este ambitios, insa prefera sa fie cel care conduce, decat cel ce executa sau realizeaza; are talentul de a-i face pe altii sa il asculte si urmeze. Prin manierele sale, dar si ajutat de fizicul sau, starneste cu usurinta interesul celorlalti. In dragoste, are nevoie ca partenerul sa il adore si sa nu ii puna la indoiala parerile si hotararile.

Zodia Sarpe in Zodiacul Hindus

Nativii nascuti sub acest semn zodiacal nu vor invata nimic de la viata. Sarpele va trai momentul si nimic mai mult. Pentru el nu exista viitor, exista numai prezent. Sarpele este iute la manie si inconstant in ceea ce face.

Atrage si chiar hipnotizeaza prin farmecul si tinuta sa. Actioneaza rapid si imprevizibil, baza doar pe vointa si elan. Urmareste rezultatul de moment, fara sa ii pese de consecinte. Reuseste astfel sa dezamageasca ori sa conduca spre pierdere un partener imprudent. Viclean, poate apela la orice mijloace de seducere si convingere. Increzator si convingator, poate obtine victorii si castiguri rapide, dar le poate risipi cu aceeasi repeziciune. Pentru o aventura poate fi incantator, dar nu este potrivit pentru o relatie.

Zodia Broasca in Zodiacul Hindus

Omul nascut sub acest semn se va apara, pe tot parcursul vietii sale, asemenea broastei testoase. Va purta cu el o carapace imaginara. Este prudent iar, intotdeauna, colacul sau de salvare este familia sau prietenii.

Fire sensibila si nesigura, se retrage din fata oricarui pericol. Accepta sa fie dependent de o persoana ce ii ofera protectie financiara. Este usor de ranit si are nevoie de mult timp pana sa acorde incredere cuiva. Cand se simte in siguranta, poate sa isi dovedeasca talentele si inclinatiile artistice. Atunci se poate dedica muncii sale, convingandu-i pe ceilalti de valoarea sa. Este loial partenerului sau; visator si sentimental, reuseste sa mentina o atmosfera romantica si plina de caldura. Familia reprezinta foarte mult pentru el, aratand un devotament iesit din comun.

Zodia Caine in Zodiacul Hindus

Curajul este trasatura definitorie pentru acest om. Ii place sa fie pretuit si evidentiat.

Este deschis, curajos, onest si acorda incredere de la inceput tuturor, ceea ce il face admirat si respectat. Constient ca doi pot realiza mai mult decat unul, cauta sa intre in asocieri si parteneriate, unde manifesta corectitudine si loialitate. Intuieste insa cu usurinta cand cineva doreste doar sa profite de atitudinea sa; mahnit, devine cel mai aprig dusman. Are talente multiple si simt estetic remarcabil. Nu ia decizii imediat, ci cantareste cu atentie consecintele. In dragoste, are nevoie de un partener rafinat si manierat, alaturi de care sa imbatraneasca linistit si fericit.

Zodia Vanator in Zodiacul Hindus

Om priceput in afaceri si bun comerciant. Este un adevarat luptator si catarator pe piramida sociala. De asemenea, este tenace si va ajunge sef.

Este o persoana activa, dinamica, plina de incredere in fortele proprii. Se face imediat remarcat in grupul sau prin curajul si autoritatea sa. In relatiile cu ceilalti, este abil si descurcaret; cauta pozitii de conducere si de influenta. Perseverent, nu se lasa pana nu realizeaza ceea ce isi propune, atat pentru el, cat si pentru ceilalti. In dragoste, are nevoie ca partenerul sa-i fie in primul rand un bun tovaras, sincer si altruist. Tandru si devotat, ia conducerea isi asuma responsabilitati financiare si de securitatea cuplului si familiei. Familia sa este cea mai mare mandrie a lui.

Zodia Urs in Zodiacul Hindus

Ursul este un darnic, ba chiar nu se simte bine daca nu face daruri. Este pofticios si ar vrea pentru el cam tot ceea ce ii place. In mod obisnuit, daca nu intervine vreun accident, Ursul va avea o sanatate de fier.

Se simte in largul sau alaturi de prieteni. Este generos si altruist, nu cauta doar castiguri personale, ci este capabil sa imparta tot ce are cu tovarasii sai. Ii este scarba insa de cei care incearca sa profite de el. Este curios, original si inventiv, cauta mereu noi modalitati de rezolvare a problemelor. Nu tine neaparat sa se impuna, insa isi doreste faima si recunoasterea meritelor sale. Pune mult suflet in profesia sa si nu lasa nici o sarcina nerezolvata. Pentru el lucrurile sunt mai complicate in dragoste, pentru ca ii vine greu sa isi exprime sentimentele si nu intelege dramele. Este loial persoanei iubite.

Zodia Fecioara in Zodiacul Hindus

Cel nascut sub acest semn zodiacal al Fecioarei va fi destept, ii va place sa invete si se va dovedi un intelept. Fecioara este tipul de om harnic care cauta sa se intreaca pe sine.

Are mari exigente, atat fata de el cat si de ceilalti si nu este linistit cand acestea nu sunt atinse. Nevoia de puritate poate mai mult sa il inhibe decat sa ii stimuleze creativitatea si ii poate aduce crize depresive. Ar fi bine sa isi dezvolte toleranta si intelegerea. In viata, se bazeaza mai mult pe logica decat pe sentimente; astfel, ajunge greu in inimile celorlalti. Lipsit de tact, reuseste rar sa isi faca aliati sau sprijinitori, lucru ce insa nu il deranjeaza. In dragoste nu manifesta initiativa, ci prefera sa fie admirat si cucerit. Este posesiv si gelos, fapt ce place uneori partenerului.

Zodia Pana in Zodiacul Hindus

In viata sa, acest om se va putea afirma in multe domenii. Va vorbi cu mestesug si va scrie cu talent.Va avea noroc in meserii artistice.

Este o fire intelectuala, ce are o mare usurinta de exprimare verbala, cu talent oratoric si putere de convingere. Functie de alegerea sa, poate avea succes deosebit ca scriitor, reporter si chiar ca politician, folosindu-si deosebita capacitate de convingere. Doreste foarte mult sa se realizeze intr-un domeniu, sa devina “cineva”. Deseori insa se preocupa doar de chestiuni secundare, fara a aborda miezul lucrurilor si problemelor, lucru ce nu este in favoarea sa. Pune sentimentele pe plan secundar, astfel ca in dragoste este mai putin inflacarat; are nevoie de un partener intelegator, care sa il admire.

Zodia Randunica in Zodiacul Hindus

Este iubitoare de armonie si de ordine. Pofta de viata a nativului aflat sub semnul acestei pasari ii va bucura si molipsi si pe cei din jurul sau.

Este o persoana linistita, serioasa, foarte atasata de ordine si de curatenie, atat exterioara, cat si sufleteasca. Cel mai mult isi doreste o viata tihnita, lipsita de surprize si extravagante, alaturi de cei dragi. Metodic si tipicar, perfectionist, poate fi angajatul cel mai disciplinat, care isi termina sarcinile la timp si cu exactitate. Ii plac sarcinile de rutina, ce necesita indemanare si precizie. Nu il intereseaza functiile ce implica luarea deciziilor importante. Este foarte fericit in familia sa, unde se dovedeste tandru si afectuos; simtul responsabilitatii il face capabil de mari sacrificii pentru ai sai

Zodia Balanta in Zodiacul Hindus

Nativul din Balanta este patruns de ideea libertatii. Om chibzuit, organizat, are grija ca toate actiunile sale sa fie bine calculate si verificate.

Este o persoana introvertita, meditativa, foarte preocupata de relatiile cu cei din jur. De aceea, isi cenzureaza comportamentul, alegand formule de adresare politicoase, amabile, studiindu-si gesturile, pentru a evita orice amanunt ofensator. Pe de alta parte, respinge hotarat orice amenintare si atitudine violenta, impotriva bunului simt, din partea celorlalti. Sensibil si serios, isi alege cu multa grija prietenii, carora le este devotat. In dragoste, este exigent: partenerul lui trebuie sa fie manierat, de caracter, cu talente artistice si gusturi alese, alaturi de care sa fie fericit toata viata.

Zodia Uliu in Zodiacul Hindus

Privind din inalturi, Uliul vede lucrurile in toata complexitatea lor. In viata, il ajuta gandirea sa clara. Este insetat de izbanda.

Calm, stapan pe sine, cauta sa fie obiectiv si sa inteleaga lucrurile in ansamblu. Isi cunoaste foarte bine interesele, astfel ca isi alege drept parteneri si apropiati doar persoane ce ii pot fi de folos. Acestora le raspunde insa cu corectitudine si loialitate. Este pragmatic si calculat; rareori recunoaste ca a gresit, surprinzand prin tupeul sau. Este foarte interesat de confortul material al vietii sale; mai tarziu insa, se intereseaza de aspectele spirituale ale vietii. Desi face o alegere din interes, isi iubeste si respecta partenerul si face toate eforturile ca sa fie fericiti impreuna.

Zodia Maimuta in Zodiacul Hindus

De felul sau, omul nascut in aceasta zodie este putin cam secretos. Este destept si poate reusi foarte bine in afaceri.

Este o persoana inteligenta si spontana, cu un remarcabil simt al umorului. Iese in evidenta prin capacitatea de a gasi solutii la aproape toate problemele. De fapt, este foarte atent la tot ce se intampla in jurul sau si are o privire de ansamblu asupra lucrurilor. Este ambitios si are talentul de a fi aproape de oportunitati si de a anticipa desfasurarea evenimentelor. De aceea, se orienteaza spre activitati speculative (bursa, pariuri, investitii pe termen scurt) ori care necesita decizii rapide. Sentimental, nu prea stie ce sa ceara si sa astepte de la partener; instabilitate in prima parte a vietii.

Zodia Delfin in Zodiacul Hindus

Un tip dintr-o bucata. Nu-l sperie nici dificultatile, nici riscul. Este un om de actiune. In dragoste, este nesatios. Si mai este si mana sparta.

Pentru el, cel mai mult conteaza intensitatea sentimentelor si senzatiilor; de aceea, este atras de activitati aventuroase, riscante. Cautand mereu doar senzatii tari, nu vede lucrurile in ansamblul lor si nu apreciaza corect sansele sale si urmarile actiunilor lui. Ca urmare, reuseste sa duca la bun sfarsit doar proiecte de mica anvergura, celelalte surprinzandu-l prin complexitate. Latura sa pasionala poate sa ii joace feste mai ales in viata sentimentala. Orbit de dragoste, poate face sacrificii costisitoare pentru persoana care se afla in centrul dorintelor sale la un moment dat.

Zodia Turn in Zodiacul Hindus

Un prieten de nadejde. Fire de artist, cu un simt artistic peste medie. In relatiile cu semenii, este bland si politicos.

Stapana pe sine si ancorata in principiile sale, este o persoana linistita, politicoasa. Cu meticulozitate si perseverenta, duce la capat tot ceea ce isi propune, indiferent de obstacole. Nu renunta la principiile sale de dragul cuiva, dar simplitatea si blandetea sa il fac foarte apreciat de cei din jur. Are un simt estetic dezvoltat, insotit de o imaginatie bogata. Cand se indragosteste, ia lucrurile foarte in serios; are nevoie de o persoana care sa ii inteleaga si sa ii aprobe intensitatea emotionala, chiar si gelozia si posesivitatea. In cuplu si in famile, ofera din plin caldura si siguranta.

Zodia Leu in Zodiacul Hindus

Omul nascut sub acest semn zodiacal are, fara indoiala, ceva din firea Leului. Este un bun luptator si nu-i place sa piarda in lupta. Leul este un tip mai dificil, cu o imaginatie bogata.

Este o persoana inteligenta, profunda in observatiile si convingerile sale. Inventiv si iscoditor, are inclinatie spre cercetare fizica si intelectuala; nu i se potrivesc ocupatiile ce nu il solicita din plin. Doreste sa stie “cum sta”, astfel ca mereu cauta sa isi masoare fortele si cunostintele cu cineva; atunci reuseste chiar sa irite prin ironiile sale, neconstientizand efectele vorbelor si atitudinilor sale. In dragoste, este sentimental si profund in atasamentele sale. Firea sa exigenta il impiedica insa sa isi gaseasca prea usor jumatatea; cand o gaseste, ramane cu ea pana la capat.

Zodia Pustnic in Zodiacul Hindus

Nativul din aceasta zodie este un om superior, din toate punctele de vedere. Asemenea oameni pot lasa semne in istorie. Au caractere puternice si firi furtunoase.

Este o personalitate puternica, ce nu simte nevoia sa se amestece cu ceilalti. Inteligent, doritor de cunoastere, se dedica profesiei sale, putand deveni un specialist reputat. Cauta mereu sa depaseasca limitele cunoasterii, se implica in cercetari avansate si laborioase; poate fi un deschizator de drumuri, pionier in domeniul sau de activitate. Fericit de rezultatele cercetarilor sale, le pune generos in slujba celorlalti. Este mai putin interesat de viata de familie; interesele profesionale si intelectuale comune cu ale partenerului ar putea sa-i intareasca relatia.

Zodia Scoica in Zodiacul Hindus

Un om original, desi nu intotdeauna agreabil pentru cei din jur. Ii place singuratatea. Da dovada de intelepciune fata de intamplarile vietii. Poate fi acuzat de egoism.

Persoana retrasa, fara sa fie timida, pune pe primul plan dobandirea intelepciunii. Linistit, placut, empatic, asculta si cauta sa inteleaga pe toata lumea si sa invete si din greselile altora, fara sa ii judece. Poate sa fie omul la care toti ceilalti vin sa caute un sfat si o vorba buna. Ii face pe ceilalti sa i deschida cu usurinta, insa nu ii place sa se dezvaluie celorlalti. Marcat de experientele sale, cauta sa se lecuiasca fara vreun ajutor din afara. In plan familial, este conservator, puternic atasat traditiilor; isi asuma bucuros responsabilitatile, fara sa arate o dragoste exuberanta, calduroasa.

Zodia Metal in Zodiacul Hindus

Acest om seamana cu metalul: este dur si rece. Stie sa-si ascunda adevarata fata si adevaratele intentii. Este un om care stie sa convinga.

Stapan pe sine si exigent, nu este niciodata pregatit sa renunte la principiile si punctele sale de vedere, insa are abilitatea de a nu starni antipatii. In disputele sale, gaseste mereu argumente clare, greu de combatut. Ceilalti se bazeaza pe el, pentru ca isi finalizeaza la cele mai inalte standarde de calitate proiectele in care se angajeaza. Pot sa nu il iubeasca, insa nu au cum sa nu il respecte. Dur si neclintit in viata profesionala, numai in mijlocul familiei si al celor apropiati isi arata si partea sensibila, omeneasca. Fidel si responsabil, isi alege cu mare atentie partenerul, caruia i se daruieste total.

Zodia Funia in Zodiacul Hindus

Nativul din aceasta zodie va fi simpatizat de ceilalti deoarece ii ajuta in tot si in toate. Nu-si precupeteste nici un efort in a-i sprijini pe ceilalti, dar isi va cunoaste intotdeauna interesele.

Fire puternica, optimista si generoasa, este un bun prieten si coleg. Nu isi pierde cumpatul, are o privire de ansamblu asupra situatiilor, astfel incat gaseste cu usurinta solutii la majoritatea problemelor. Accepta greselile si esecurile, inspirandu-se din ele pentru succesele viitoare. Deschis si binevoitor, ajuta si incurajeaza pe oricine sa isi rezolve problemele; nu sufera insa lenea si minciuna. In cuplu, este statornic si responsabil; tine sa aiba ultimul cuvant in probleme importante. Este foarte fericit cand este inconjurat de membrii familiei sale, oricat de multi.

Zodia Lotus (21 – 10 ianuarie)

Zodia Arcas (11 – 20 ianuarie)

Zodia Vultur (21 – 30 ianuarie)


Zodia Caleasca
 (31 ianuarie – 9 februarie)

Zodia Apa (10 – 19 februarie)

Zodia Perla (20 februarie – 1 martie)

Zodia Corabia (2 – 10 martie)

Zodia Yoghin (11 – 20 martie)

Zodia Toporisca (21 – 31 martie)

Zodia Cal (1 – 10 aprile)

Zodia Birjar (11 – 20 aprilie)

Zodia Foc (21 – 30 aprilie)

Zodia Capra (1 – 10 mai)

Zodia Elefant (11 – 20 mai)

Zodia Fir (21 – 31 mai)

Zodia Pheonix (1 -10 iunie)

Zodia Diamant (11 – 20 iunie)

Zodia Vier (21 – 30 iunie

Zodia Sarpe (1 – 10 iulie)

Zodia Broasca (11 – 21 iulie)

Zodia Caine (22 iulie – 1 august)

Zodia Vanator (2 – 12 august)

Zodia Urs (13 – 23 august)

Zodia Fecioara (24 august – 2 septembrie)

Zodia Pana (3 – 12 septembrie)

Zodia Randunica (13 -23 septembrie)

Zodia Balanta (24 septembrie – 3 octombrie)


Zodia Uliu
 (4 – 13 octombrie)

Zodia Maimuta (14 – 23 octombrie)

Zodia Delfin (24 octombrie – 2 noiembrie)

Zodia Turn (3 – 12 noiembrie)

Zodia Leu (13 – 22 noiembrie)

Zodia Pustnic (23 noiembrie – 2 decembrie)


Zodi Zodia Metal (13 – 21 decembrie)

a Scoica (3 – 12 decembrie)

Zodia Funia (22 – 31 decembrie)

Vreau sa dau un citat din Mundaka Upanisad.
“Acela care il cunoaste pe supremul Brahman, acela devine Brahman insusi […]” fragment din Mundaka Upanisad, III.2.9.Este un fragment in care se vorbeste , indirect , si despre necesitatea ca subiectul cunoscator sa aiba atribute ale obiectului pentru a cunoaste obiectul.Pentru a cunoaste ceva , orice ,este nevoie ca aceasta conditie sa fie indeplinita , de fapt cunoasterea fara acest lucru este imposibila.La fel , pentru ca o constiinta sa cunoasca ce primeste de la o alta cunostiinta , acestea doua trebuie sa se afle la un nivel apropiat de puritate (adica mintea in care se reflecta Sinele fiecaruia trebuie sa fie la fel de purificata).Nu este vorba despre o identitate dintre Atman si Paramatman , deci sa nu vine cineva sa spuna ca este vorba de vreo interpretare impersonalista.

Diferendele lui Ramanuja cu Shankara

Adi Shankara a susţinut că toate calităţile sau manifestări care pot fi percepute sunt ireale şi temporare. Ramanuja sustine ca acestea sunt reale şi permanente şi sub controlul lui Brahman. Dumnezeu poate fi una în ciuda existentei atributelor, deoarece ele nu pot exista singure, acestea nu sunt entităţi independente. Ele sunt Prakaras sau moduri, Sesha sau accesorii, precum şi Niyama sau aspectele controlate, ale lui Brahman unicul.

În sistemul Ramanuja de filozofie, Domnul (Narayana) are două Prakaras inseparabile sau moduri, şi anume, lumea şi sufletele. Acestea sunt legate de El, ca un organism care este legat de suflet. Eie nu au nici o existenţă în afară de El. Ele exista în El ca atribute într-o substanţă. Materia şi suflete constituie corpul Domnului. Domnul este locatarul lor. El este realitatea care controleaza. Sufletele sunt elementele subordonate. Acestea sunt denumite Viseshanas, atribute. Dumnezeu este Viseshya sau ceea ce este calificat.

Ramanuja sustine ca poziţia Advaitinilor (moniştilor) e gresita, si anume că înţelegerea Upanishadelor se face fără cunoasterea şi practicarea Dharma-ei poate duce la cunoaşterea lui Brahman. Cunoasterea lui Brahman, care termină ignoranţa spirituală este meditativa nu verbala.

În contrast cu Shankara, Ramanuja susţine că nu există nicio sursă de cunoaştere în sprijinul teoriei ca Brahman este nediferentiat. Toate sursele de cunoştinţe dezvăluie obiectele ca fiind deosebite de alte obiecte. Toate experienţa arată un obiect cunoscut într-un fel sau altul dincolo de simpla lui existenţă.

Mărturia depinde de funcţionarea distincta a partilor unei propozitii (cuvinte cu sensuri diferite). Astfel, afirmaţia că mărturia face cunoscut faptul că realitatea este nediferentiata este contrazisă de însăşi natura mărturiei ca un mijloc de cunoastere.
Chiar şi cea mai simpla cunoastere perceptuala dezvăluie ceva ca fiind calificată de altceva .
Inferenţa depinde de percepţie şi face aceleaşi lucruri distincte ca si percepţia.

El susţine, de asemenea, că argumentul Advaitin despre absenţele apriori in lipsa constiintei este greşită. În mod similar înţelegerea Advaitina a a-Vidya(ne-cunoastere), care este lipsa de cunoastere spirituala, este incorectă. În cazul în care distincţia între cunoaşterea spirituală şi ignoranţă spirituală este ireala, atunci ignoranta si Sinele sunt unul si acelasi lucru.

Cele 7 obiecţii ale lui Ramanuja la Advaita lui Shankara

Ramanuja preia în ceea ce vede el ca fiind şapte greseli fundamentale în filosofia Advaita si le revizuieşte. El susţine:

I. natura iluziei ,non-cunoastereii – Avidya.
Avidya trebuie să fie fie reala sau ireala, nu există altă posibilitate.
Dar nici una dintre acestea nu este posibil.
Dacă Avidya este reala, non-dualismul se prăbuşeşte în dualism.
Dacă este ireala, suntem in contradicţie de sine sau regres infinit.

II. Incomprehensibilitatea iluziei -Avidya.
Advaitins susţin că Avidya nu este nici reala, nici ireala, ci de neînţeles. Toata cunoasterea (inclusiv cea spirituală)este fie reala fie ireala: propunerile Advaitine cad în faţa experienţei, şi acceptarea acestor concluzii ar repune în discuţie toate cunoaşterea şi ar face-o nesigura.

III. Motive de cunoaştere a Avidya-ei.
Nici o evidenţă (Pramana) nu poate stabili Avidya în sensul Advaitin cerut. Filosofia Advaita prezintă Avidya nu ca o simpla lipsa de cunoştinţe, ca pe ceva pur negativ, ci ca un strat care acoperă pe Brahman şi este eliminat prin adevărata Brahma-Vidya (cunoaştere despre Brahman).
Avidya este neştiinţa pozitiva nu doar ignoranţa.
Ramanuja susţine că neştiinţă pozitiva nu este stabilita nici de percepţie, nici de inferenţă, nici prin mărturii scripturale. Dimpotrivă, Ramanuja susţine, toate cunoasterea este data de real.

IV. Locul iluziei Avidya.
Unde este Avidya care dă naştere la impresiile (false) ale realitatii lumii percepute? Există două posibilităţi;
ar putea fi Avidya lui Brahman sau cea a sinelui individual.
Nici una nu este posibila.
Brahman este cunoastere; Avidya nu poate co-exista ca un atribut cu o natură cu totul incompatibila cu aceasta.
Nici sinele individual nu poate fi locul activ al iluziei Avidya:
ar însemna că existenta sinelui individual ar fi datorata Avidya-ei; acest lucru ar duce la un cerc vicios.

V. Avidya ca întunecare a naturii lui Brahman.
Sankara ne-ar face sa credem că adevărata natură a lui Brahman este oarecum acoperita de de Avidya. Ramanuja priveşte acest lucru ca o absurditate: dat fiind faptul că Advaita susţine că Brahman este conştiinţa pură auto-luminoasa, opacizarea trebuie să însemne prevenirea originarii acestei lumini (imposibil, deoarece Brahman este veşnic) sau distrugerea de el – la fel de absurd.

VI. Îndepărtarea Avidya-ei de catre Brahma-Vidya.
Advaita susţine că Avidya nu are nici început, dar este indepartata de către Brahma-Vidya, intuitia ca realitatea lui Brahman este constiinta pura, nediferenţiata. Dar Ramanuja neagă existenţa nediferenţiată(nirguna) a lui Brahman, argumentând că orice există are atribute: Brahman are atribute infinite si calitati pozitive.
Eliberarea este o chestiune de har dumnezeiesc: nici o cantitate de învăţare sau înţelepciune nu ne va scapa de iluzie.

VII. Îndepărtarea Avidya-ei.
Pentru Advaitin, robia în care trăim, înainte de realizarea eliberarii (Mokşa) este cauzată de Maya (iluzie) si Avidya (neştiinţă);
cunoaşterea realităţii (Brahma-Vidya) ne elibereaza.
Ramanuja, cu toate acestea, afirmă că atasamentul este real.
Nici un fel de cunoaştere nu poate elimina ceea ce este real.
Dimpotrivă, cunoştinţele dezvăluie realul; nu-l distruge.
Şi mai exact care este cunoaşterea de care ne eliberează de robia Maya-ei?
Dacă aceasta este adevărat, atunci non-dualitatea se prăbuşeşte în dualitate; daca este ireal, atunci ne confruntăm cu o absurditate totală.

Vibraţia transcendentală stabilită prin cântarea Hare Kṛṣṇa, Hare Kṛṣṇa, Kṛṣṇa Kṛṣṇa, Hare Hare/ Hare Rāma, Hare Rāma, Rāma Rāma, Hare Hare este metoda sublimă a reînvierii conştiinţei noastre de Kṛṣṇa. Ca şi suflete spirituale vii, noi toţi suntem la origine entităţi conştiente de Kṛṣṇa, dar datorită asocierii noastre cu materia din timpuri imemoriale, conştiinţa noastră este acum poluată de către atmosfera materială. Atmosfera materială în care trăim acum, este numită māyā sau iluzie. Şi ce este această iluzie? Iluzia este că toţi încercăm să fim stăpânii naturii materiale, în timp ce noi suntem sub comanda legilor ei severe.

Această incantare este direct emisă din platforma spirituală, şi astfel vibraţia sonoră trece de toate straturile inferioare ale conştiinţei – şi anume cel senzorial, cel mental şi cel intelectual. De aceea nu este nevoie să înţelegem limbajul mantrei şi nici nu e nevoie de speculaţie mentală sau de ajustare intelectuală pentru incântarea acestei maha-mantre. Ea izvorăşte automat din platforma spirituală, şi ca urmare, fiecare poate să participe la incantare fără nici o calificare prealabilă.

Iată frumuseţea mişcării pentru conştiinţa de Kṛṣṇa! Ea nu este menită pentru o anumită vârstă, pentru o anumită ţară sau pentru o anumită clasă socială. Hare Kṛṣṇa poate fi cântată de orice om, în orice poziţie socială, în orice ţară, în orice perioadă istorică, pentru că Kṛṣṇa este Domnul Suprem al tuturor oamenilor în orice poziţie s-ar afla, din orice ţară şi din orice perioadă istorică.

Una dintre regulile cântării Hare Kṛṣṇa este cântarea cu atenţie a numelor sfinte. Se recomandă auzirea clară a cuvintelor care compun mantra. În acest fel, cineva poate atinge stadiul experimentării întregii potenţe conferite mantrei.

Descriere

Cele mai vechi scripturi ale Indiei şi cele mai importante sunt Vedele. Toţi hinduşii ortodocşi recunosc în ele originea credinţei lor şi autoritatea scrisă cea mai înaltă.

Vedele sunt patru la număr: Rik, Sama, Yajur şi Athar-va. Fiecare dintre acestea este împărţită în două părţi: Practica şi Cunoaşterea. Prima este alcătuită în principal din imnuri, instrucţiuni referitoare la rituri şi ceremonii şi reguli de conduită. Cea de a doua se ocupă de cunoaşterea lui Dumnezeu, aspectul superior al adevărului religios şi poartă numele de Upanişade.

Înţelesul literal al upanişadei, “a sta alături cu devotament”, aduce în mod pitoresc în minte imaginea unui discipol serios care învaţă de la maestrul său. Cuvântul mai înseamnă şi “învăţătură secretă” – secretă, desigur, întrucât o învăţătură se acordă numai acelora care sunt pregătiţi spiritual să o primească şi să profite de pe urma ei. O altă interpretare este iniţiată de marele comentator din secolul al VH-lea, Shankara: cunoaşterea lui Dumnezeu – cunoaşterea lui Brahman, “cunoaşterea care distruge legăturile ignoranţei şi conduce către supremul scop al eliberării”.

Din cele o sută opt Upanişade existente, şaisprezece au fost recunoscute de Shankara ca fiind autentice şi demne de încredere. La zece dintre acestea el a scris comentarii elaborate, care includeau citate din celelalte şase; şi acestea zece au ajuns să fie considerate drept Upanişadele principale. Numele lor sunt următoarele: Isha, Kena, Katha, Prasna, Mundaka, Mandukya. Taittiriya, Aitareya, Chandogya, Brihadaranyaka. Ele constituie împreună, şi probabil că vor constitui mereu, obiectul primordial de atenţie al tuturor celor interesaţi de religia hindusă. Una din caracteristicile Upanişadelor o constituie omogenitatea lor. Pot fi găsite în ele concepţii aparent diferite, dar acestea se află în fiecare dintre ele şi nu distribuite, una într-o Upanişadă, alta în altă Upanişadă. Este adevărat că o Upanişadă poate sublinia anumite idei sau o anumită viziune într-o măsură mai mare decât celelalte sau poate fi specializată pe un anumit subiect, dar astfel de deosebiri par adeseori întâmplătoare şi nu sunt niciodată importante. Delimitările dintre Upanişade ar putea ca atare să fie complet eliminate, în scopuri practice, şi toate cele o sută opt să fie reduse la una singură.

O altă caracteristică, mai importantă, decurge din faptul că Upanişadele sunt rodul muncii sfinţilor şi vizionarilor. Autorii s-au preocupat să redea inspiraţii care le veneau în gândire sau prin viziuni şi nu să facă aceste inspiraţii coerente în mod superficial. Ei nu erau făuritori de sisteme, ci consemnau o experienţă. Trebuie să fim pregătiţi, ca atare, la o inconsecvenţă aparentă, la neglijarea unei concepţii printr-o temporară absorbţie în alta. Nu trebuie să ne aşteptăm să găsim în vreun loc întregul adevăr adunat laolaltă o dată pentru totdeauna în formulări uşoare, triumfătoare şi conştiente.

O altă caracteristică a Upanişadelor o reprezintă forma lor. Niciodată nu au fost ideile expuse (aşa ar putea spune un comentator) cu o mai mică consideraţie pentru accesibilitate. Nu există nicăieri un început logic şi nicăieri un sfârşit logic. Ba mai mult, atenţia nu se concentrează asupra părţilor recunoscute cu claritate ca fiind părţi, ci asupra întregului – asupra unor afirmaţii scurte, comprehensive şi neanalizate, sau asupra unor elemente speciale de comple-tare, atunci când sunt luate împreună, formând o concepţie momentană.

În studiul Vedelor, conform unei lungi tradiţii, şi chiar conform Vedelor înseşi, este nevoie de un maestru sau guru: “Abordează un învăţător” citim noi în Rik, “cu umilinţă şi cu dorinţa de a sluji”; iar în Upanişade; “Nu le este dat multora să audă despre ACESTA” – însemnând Dumnezeu – “care sălăşluieşte în eternitate. Deşi aud despre el, mulţi nu-l înţeleg. Minunat este acela care vorbeşte despre el. Inteligent este acela care află despre el. Binecuvântat este acela care, învăţat de un guru, este capabil să îl înţeleagă”..

Funcţia unui învăţător bun, după cum o concepe hinduismul, este dublă. El, desigur, explică scripturile, în spirit şi în literă; dar, ceea ce este mai important, el învaţă prin intermediul vieţii lui – prin acţiunile sale zilnice, prin cuvintele sale cele mai întâmplătoare, uneori chiar şi prin tăcerea sa. Numai să te afli în apropierea lui, numai să-l slujeşti şi să i te supui cu umilinţă şi veneraţie, înseamnă să îţi accelerezi evoluţia spirituală; iar scopul studiului scripturilor nu este doar – sau în primul rând – de a informa intelectul, ci de a purifica şi a îmbogăţi sufletul.

SAMADHI în Upanishade

1. Eliberată de triada meditaţie – subiect care meditează – obiect asupra căruia se  meditează, SAMADHI este starea de supremă de conştiinţă, de preafericire extatică. Este starea în care JIVATMAN devine una cu PARAMATMAN.
2. Conştiinţa care este neclintită precum flacăra unei lumânări într-un loc fără vânt, care a renunţat la ideea de subiect ce meditează şi la cea de meditaţie şi care, în mod constant, îşi află liniştea în BRAHMAN, este în SAMADHI.
3. Mintea, eliberată de gânduri, dorinţe şi acţiuni, se contopeşte cu supremul BRAHMAN. Această stare este SAMADHI.
4. Când, prin cunoaşterea Sinelui ce-şi are sălaşul în inimă, adeptul atinge deplina realizare, când ideea de corp este complet îndepărtată şi starea de linişte dobândită – în această stare fluctuaţiile mentale, mintea şi intelectul sunt transcense. Această stare de transcendere a minţii este SAMADHI.
5. Controlând PRANA şi APANA în timpul retenţiei suflului, cu privirea fixată în vârful nasului, realizând SHANMUKI MUDRA cu degetele de la cele două mâini, mintea devine una cu PRANAVA, sunetul subtil.
6. Când nectarul extazului picură, precum laptele din ugerul unei vaci, atunci simţurile se liniştesc, retrăgându-se complet în interior, şi apare transcenderea minţii. Aceasta este SAMADHI YOGA.
7. Când cele cinci organe ale cunoaşterii îşi opresc activitatea, împreună cu mintea, şi când intelectul nu mai funcţionează sau devine pe deplin liniştit – aceasta este cea mai înaltă stare.
8. Când toate dorinţele minţii se liniştesc, când mintea nici nu e trează, nici nu doarme, când apare nemişcarea şi calmul deplin al unei stânci, atunci este dobândită cea mai înaltă stare de SAMADHI.
9. Când PRANA acţionează în mijloc (intră pe SUSHUMNA NADI), mintea devine neclintită. Calmul deplin al minţii este starea de SAMADHI.
10. Când mintea este pe deplin eliberată de dorinţe, când gândirea este transcensă, apare o stare beatifică de pace, asemănătoare cu somnul profund fără vise, chiar şi atunci când yoghinul este treaz.
11. Acea stare nu este nici de veghe, nici de somn şi se manifestă în absenţa dorinţelor. Nu este nici  somn profund fără vise pentru că nu există inerţie.
12. SAMADHI nu indică o stare de inerţie sau o simplă tăcere, ci înseamnă cunoaşterea lui SATTVA sau BRAHMAN, care e ca focul ce mistuie iarba.
13. Stoparea deplină a fluctuaţiilor mentale în timpul meditaţiei profunde asupra lui BRAHMAN se numeşte SAMADHI.
14. Când atât ataşamentul cât şi repulsia sunt slăbite prin înţelegerea că BRAHMAN nu este nici unul dintre obiectele simţurilor, neclintirea în credinţa în DUMNEZEU este întărită prin cunoaştere şi detaşare, iar această stare este numită SAMADHI.
15. „Eu sunt SUPREMUL BRAHMAN” – când doar acest gând rămâne, în vreme ce  toate celelalte sunt îndepărtate – aceasta este SAMADHI.
16. Înţelegerea că ATMAN şi PARAMATMAN sunt unul şi acelaşi, precum şi deplina aprofundare a meditaţiei se numeşte SAMADHI.
17. O, înţeleptule! Fiinţele desăvârşite înţeleg SAMADHI ca pe o stare de supremă inteligenţă, de pură conştiinţă dobândită prin stăpânirea şi purificarea minţii astfel încât ea să arate calea către cunoaşterea lui BRAHMAN.
18. Starea în care mintea este eliberată de gândurile mereu schimbătoare, de egoism şi nu urmează cursul dualităţilor (al perechilor de contrarii) este SAMADHI. Poziţia dreaptă şi nemişcată a coloanei vertebrale este de asemenea indicată pentru a facilita SAMADHI.
19. Starea de neclintire a minţii, eliberată de toate bucuriile senzoriale, de dorinţe, de ideile de acumulare şi renunţare – această stare de plenitudine a minţii este numită SAMADHI.
20. Resorbţia minţii în ATMAN, precum sarea în apă, este numită SAMADHI.
21. Distrugerea tuturor dorinţelor, precum şi înţelegerea că JIVA şi BRAHMAN sunt unul şi acelaşi este SAMADHI.
22. Absenţa fluctuaţiilor mentale, a minţii şi a intelectului, a separării, a schimbării – este SAMADHI.
23. Curgerea liniştită a meditaţiei asupra lui BRAHMAN, transcenderea ego-ului care susţine: „Eu sunt acest corp. Eu sunt această minte.” – este numită SAMPRAJNATA SAMADHI.
24. Starea de SAMADHI în care sunt distruse toate tendinţele şi fluctuaţiile mentale şi care oglindeşte bucuria preafericirii supreme este numită ASAMPRAJNATA SAMADHI – extazul atât de drag yoghinilor.
25. Lăsând deoparte toate obiectele, constând din nume şi forme, prin directa realizare a SINELUI SUPREM ATMAN, mintea se linişteşte precum o flacără într-un loc fără vânt. Aceasta este NIRVIKALPA SAMADHI.
26. Lumina conştiinţei aprinsă de fixarea fermă a minţii asupra lui ATMAN este starea de SAMADHI atinsă de înţelepţi, în care toate dorinţele se sting de la sine.
27. SAMADHI este acea stare de directă realizare a Sinelui Suprem, binefăcătoare, deplină, atotcuprinzătoare, ce umple pe deplin spaţiile de deasupra, de dedesubt şi cele intermediare.
Acestea au fost versetele cu privire la starea de SAMADHI.

Fragment preluat din lucrarea „SAMADHI YOGA” de Swami Sivananda, apărută la editura Firul Ariadnei.

Citiţi şi:
Swami Sivananda
SAMADHI – Starea supraconştientă de extaz divin

 

yogaesoteric
18 ianuarie 2012

Gândind tot mereu „aceasta este a mea”, „eu”, ne prindem noi înşine ca o pasăre în laţ.

în Upanishade

Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte cucernice.

în Upanishade

Gîndirea este creatoare : prin ea au fost făcute cele trei lumi, ea le susţine, ea le va dizolva, şi totuşi dizolvată va fi, la rîndu-i şi ea.
Spiritele încorporate în planul terestru în trupuri omeneşti, sânt prizoniere datorită sentimentelor de bucurie şi tristeţe care le afectează viaţa în această lume. Pentru a se putea elibera de magia iluziei în care trăiesc experienţa corporalităţii, trebuie să obţină cunoaşterea realităţii ascunse simţurilor corporale, datorită căreia fiecare poate fi ferit de boală, bătrîneţe şi moarte, putând chiar scăpa din lanţul karmic al reîncorporărilor (renaşterilor) în planul terestru.
Cunoaşterea poate fi dobândită pe multe şi diferite căi, în esenţă fiind una singură, cea care scoate la iveală în mod progresiv adevărul.
Unii oameni aleg o cale practică rituală, dar pe majoritatea lor ignoranţa îi face să cadă în capcana ritualismului. Nimeni nu poate descrie realitatea ascunsă simţurilor, inexprimabilă, şi să o explice în mod explicit altuia, pe înţelesul său. Nici chiar cărţile sfinte nu pot îndeplini această sarcină deosebit de dificilă. Formele supreme ale cunoaşterii sunt inexprimabile în limbajul comun, deoarece acesta nu conţine termeni adecvaţi experienţelor de natură pur spirituală.
Textele, de orice fel, trebuiesc privite ca ceva orientativ, ca o simplă îndrumare, ca ceva ce nu poate suplini experienţa directă şi efortul personal.
Realităţile spirituale nu pot fi experimentate prin intermediul cărţilor, a trăirilor altora. Rolul cărţilor este însă incontestabil, deoarece ele pot oferi o înţelegere raţională a motivelor şi cauzelor datorită cărora diferite căi conduc la anumite experienţe de viaţă cu tematică spirituală.
Spiritul încorporat, prizonier în corporalitatea materială, îşi poate regăsi adevărata sa natură spirituală, doar când se eliberează de limitările impuse de învelişurile sale corporale : percepţia limitată, ignoranţa, şi trăirile emoţionale confuzorii.
Cunoaşterea, singură, lipsită de aplicabilitatea practică, nu poate determina eliberarea spiritului de limitări, şi nici practica singură, lipsită de fundamentul cunoaşterii, nu poate conduce la eliberare. Omul care doreşte eliberarea, trebuie să fie conştient de acest lucru, şi să se străduiască să dobândească cunoaşterea, în acelaşi timp cu punerea în practică (experimentarea) a cunoştinţelor dobândite, conştient de faptul că ignoranţa reprezintă cauza nefericirii sale.
Cunoaşterea reprezintă o condiţie a eliberării, pe care o îndeplineşti exersându-ţi mereu raţionamentul logic, deoarece prin el analizezi ceea ce trebuie să fie cunoscut, obiectul cunoaşterii.
Centrele, chakrele : primul este cel de Bază, al doilea, cel al Fundamentului. Între ele se află Yonişthana care are forma Dorinţei. Muladhara are în mijloc un lotus cu patru petale : aici se află Yonişthana. În mijlocul său se află falusul înclinat către înapoi. Despicat în partea superioară se aseamănă cu o bijuterie. Asemenea aurului topit, Centrul de la Bază Străluceşte ca lumina fulgerului. Cvadrangular, el este situat deasupra Focului dar dedesubtul sexului; graţie sunetului emis de el însuşi suflul îl poate pătrunde, găsindu-şi aici punctul de sprijin.
În ce priveşte Svadhişthana se spune că este însuşi sexul : suflul trece prin el aşa cum firul trece prin perlă.
În regiunea buricului, este situat Centrul Bijuteriei; mai sus se află Anahata, asemenea unei roţi de 12 raze. Sufletul, împiedicat de virtuţi şi defecte, se învîrte haotic, şi cât timp rătăceşte astfel, el nu va putea afla adevărul.
Deasupra sexului, sub buric, se află un bulb în formă de ou, de unde se răspîndesc toate canalele, 72 de mii la număr. Din toate numai 72 prezintă interes. Cele mai importante sînt zece, prin care circulă suflurile, anume: Ida şi Pingala unite cu Suşumna; Gandhari, Hastijihva, Pusa, Yasasvini, Alambuşa şi Kuhu, şi Sankhini.
Astfel este constituită Roata celor zece canale. Cele trei canale principale prin care circulă suflurile au Luna, Soarele şi Focul ca Divinităţi. Ele se numesc: Ida, Pingala, Suşumna. În stînga se află Ida, în dreapta Pingala, avînd la mijloc pe Suşumna. Acestea sînt cele trei căi prin care trec cele cinci sufluri: Prana, Apana, Udana, Vyana şi Samana, numite şi “Cele Cinci Vînturi”: Naga, Kurma, KrKaraka, Devadatta şi Dhanamjaya. Ele circulă prin canale luînd forma sufletului individual, care, depinzînd de Prana şi Apana, suflă ca vîntul, în sus şi-n jos, la stînga, la dreapta, dar nu poate fi văzut datorită vitezei mişcării continue.
Prana trage înainte sprijinindu-se pe Apana, iar Apana trage înapoi sprijinindu-se pe Prana. Aşa cum pasărea trage de firul cu care este legată, sufletul trage înainte, dar este adus înapoi cu acelaşi fir. Prana iese însoţit de sunetul “HAM !” Apana intră însoţit de “SA !” Aşa se întîmplă cu sufletul individual care repetă fără încetare formula sacră: “HAMSA ! HAMSA !” Sufletul spune şi repetă, cu voce joasă, de 21 de mii şase sute ori această formulă ce poate fi măsurată chiar dacă pare neclară. Prin ea, adepţii se eliberează: este de ajuns să o conştientizeze pentru a se elibera de orice păcat. Nu a existat şi nu va exista vreodată, o ştiinţă asemenea ei, o formulă asemenea ei, o sfinţenie asemenea ei. Pe drumul care duce pînă la paradisul lui Brahman, Calea este barată de capul Zeiţei adormite (Kundalini), trezită de Unificarea care uneşte focul cu spiritul şi cu aerul. Ea se ridică prin Suşumna antrenîndu-şi corpul de şarpe aşa cum acul trage după el aţa. Prin Kundalini, faci să se deschidă, pentru tine, poarta Eliberării.
Trei sînt lumile, trei Vedele, trei împreunările rituale, trei tonurile; trei sînt Focurile sacrificiului, trei calităţile naturale; şi toate aceste triade au ca fundament cele trei foneme ale silabei OM. Cine cunoaşte această triadă, la care trebuie adăugată rezonanţa nazală, îl cunoaşte pe Acela pe care universul întreg este ţesut, Acela care este Adevărul şi Realitatea Supremă.
Lotusul se află în inimă, înclinat în jos, îşi înalţă tulpina, şi are la bază un însemn: în mijlocul său, spiritul odihneşte. Cînd, spunînd “OM”, pronunţi vocala A, lotusul se ridică, şi este străpuns cînd pronunţi U. Cu nazala M, OM este completă, prelungită de rezonanţa în formă de semilună.
Sub aparenţa Verbului pur este acolo brahman, indivizibil, prin care răul este distrus. Sufletul astfel “înhămat” la Yoga îţi atinge scopul suprem.

Există două cauze care fac ca spiritul să funcţioneze sau să nu funcţioneze :
1. ansamblul amintirilor moştenite,
2. aerul pe care îl inspiri şi expiri în mod inconştient.
Când una din aceste cauze dispare, amîndouă devin în mod automat, inoperante.
Trebuie deci să veghezi la buna funcţionare a amîndurora, dar mai ales să îţi stăpîneşti şi controlezi respiraţia. Vei realiza aceasta în trei etape :
1. Dieta – trebuie să te abţii de la consumul condimentelor, piper, sare, muştar, şi, în general, de la hrana grea, acră, astringentă sau acidă. Evită să mănînci multe legume, diminuează frecvenţa actelor sexuale, nu călători, nu fă baie dimineaţa, nu posti, şi nu efectua nimic din ceea ce ar putea produce excreţii corporale abundente. O dietă cu lapte şi unt este recomandată, şi cereale fierte, bob sau orez.
2. Poziţiile / posturile (asanele) -sânt două poziţii importante : Poziţia Lotusului şi Poziţia Trăsnetului. Dacă te aşezi în “Tăietor”, picioarele fiind sprijinite de coapse cu tălpile în aer, piciorul drept pe coapsa stîngă şi piciorul sting pe coapsa dreaptă, vei realiza Poziţia Lotusului, care vindecă orice boală. Dacă te aşezi ţinînd corpul drept, inclusiv ceafa şi capul, apăsînd călcîiul stîng chiar sub buric, şi plasînd călcîiul drept deasupra celui stîng, vei realiza Poziţia Trăsnetului.
3. Trezirea Puterii – Puterea ce trebuie trezită este Energia încolăcită. O vei face să se desfăşoare şi să urce de la bază pînă în punctul dintre sprîncene, aceasta fiind trezirea Puterii. Pentru a reuşi aceasta trebuie să întăreşti Sarasvati, prin care va urca Energia încolăcită, şi să exersezi reţinerea suflului.

CELE 6 ETAPE ALE PRACTICII UNIFICĂRII sunt :
1.Poziţiile, 2. Reţinerea Suflului, 3. Retragerea simţurilor, 4. Atenţia concentrată, 5.Meditaţia şi 5. Enstaza – finală.
1.POZIŢIILE / Posturile (Asanele)- sînt foarte numeroase, dar cele mai importante sînt patru : Poziţia Perfectă, Poziţia Generoasă, Leul şi Lotusul.
Despre Peceţi: Contracţia Maiestoasă : aşează-ţi piciorul stîng sub sex ţinîndu-ţi piciorul drept cu ambele mîini, înclinînd capul pînă ce bărbia atinge pieptul;
inspiră şi reţine-ţi suflul cît poţi de mult, apoi expiră. Reia totul de la-nceput, inversînd poziţia: de fiecare dată piciorul ţinut cu ambele mîini va fi pus pe coapsa opusă.
Marea Perforare- este o variantă a Contracţiei Maiestoase, constând în blocarea cu bărbia la piept a aerului aspirat, prin Gestul Purtătorului de Laţuri, cu scopul de a umple pe de-a-ntregul cele două canale Ida şi Pingala.
Pecetea Păsării- constă în a întoarce extremitatea limbii spre înapoi, pînă cînd ea se va situa în fundul gîtului, în spatele glotei. Se practică fixînd atenţia asupra punctului situat între cele două sprîncene.
Contracţia Zburătorului- datorită ei suflul urcă prin Suşumna, pînă în creştetul capului. Contracţia Matricei – datorită ei Apana este împins în sus, prin contracţia regiunii genitale realizată cu ajutorul călcîielor.
Contracţia Bazei -prin care cele 2 sufluri se identifică cu vocala O şi cu nazalizarea ei (M), scopul suprem al practicii Yoga.
Poziţia inversă – fereşte de anumite boli ale corpului şi spiritului. Practicată în fiecare zi, Focul digestiei va arde mai bine şi va trebui consumată mai multă hrană decît de obicei, în lipsa ei focul digestiei consuma corpul. Cu capul în jos şi picioarele în aer, rămîi aşa, cu trupul drept, timp de un minut, în prima zi, două minute în a doua zi, şi tot aşa, mărind progresiv durata exerciţiului. În trei luni ridurile şi părul cărunt vor dispare, şi dacă vei practica Poziţia inversă, trei ore pe zi, nu vei mai muri niciodată.
Pecetea Trăsnetului: cine o practică capătă toate puterile şi realizarea supremă se află într-un fel, la îndemîna lui, cunoscând trecutul şi viitorul, iar beneficiile obţinute
de cel ce practică Pecetea Păsării şi el le va dobîndi, fâră îndoială.

2. REŢINEREA SUFLULUI – stând în poziţia Lotusului, ţinînd corpul drept, cu buricele degetelor de la mîini împreunate, şi palmele apropiate de piept, respiră amplu şi profund, concentrându-ţi atenţia asupra respiraţiei, câteva minute. Apoi, cu degetul cel mare al mîinii drepte, blochează-ţi nara dreaptă, orificiul canalului Pingala, şi trage uşor aer pe nara stîngă – orificiul canalului Ida. Reţine suflul cît poţi mai mult, eliberând apoi aerul treptat şi uşor, pe nara dreaptă. Inspiră din nou, amplu şi profund, pe nara stîngă, şi reţine respiraţia cât mai mult timp posibil, eliminându-l apoi pe nara dreaptă, încet. Fiecare inspiraţie trebuie să dureze şaisprezece măsuri, reţinerea şaizeci şi patru de măsuri, şi expiraţia treizeci şi două de măsuri.
Repetă procesul, inspirînd pe o nară şi expirînd pe cealaltă, reţinîndu-şi aerul cît poţi mai mult. Exerciţiul trebuie repetat de patru ori pe zi, dimineaţa, la prînz, seara, şi la miezul nopţii, reţinând respiraţia de cel puţin optzeci de ori la o şedinţă.
După 3 luni, cele două canale, Ida şi Pingala, vor fi pe deplin purificate, efectele fizice
resimţindu-se asupra metabolismului, putându-se manifesta o pierdere în greutatea corporală.
Urmînd aceste reguli şi ţinând dieta, vei reuşi să-ţi reţii respiraţia cât vei voi, atingând ceea ce este denumit Reţinerea Perfectă. Inspiraţia şi expiraţia vor fi ca şi înlăturate, iar stăpînirea acestei tehnici îţi va conferi capacităţi deosebite.
În timpul exerciţiilor trupul va transpira puternic, iar după o perioadă de antrenament va începe să tremure, în postura Lotusului, după care va începe să zvâcnească, executând salturi ca o broască. Ulterior salturile vor înceta, dar corpul se va ridica în aer (în poziţia Lotus) şi se va deplasa levitând. Se vor manifesta şi alte fenomene supranormale, de care va trebui să nu faci mare caz şi publicitate. Somnul ţii va fi mai scurt, excreţiile corporale vor fi mai reduse, vei fi scutit de hemoragii, salivări, sudori abundente, mirosuri neplăcute, etc.
Cele cinci elemente sînt : Pămîntul, Apa, Focul, Aerul, şi Eterul. Partea dintre talpa piciorului şi genunchi este asociată elementului Pămînt; Pămîntul este pătrat, şi de culoare galbenă, fiind simbolizat prin silaba LAM. Vei face să intre suflul în partea din corp care ţine de Pămînt, în asociere cu silaba LAM, reţinîndu-ţi suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Prin acest procedeu vei stăpîni elementul Pămînt şi te vei proteja de moarte pe pămînt.
Partea cuprinsă între genunchi şi anus este asociată elementului Apă; Apa are forma unei semiluni, şi este de culoare albă; simbolul său este silaba VAM. Vei face să intre suflul, în asociere cu sunetul VAM, în timp ce-ţi vei reţine suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Astfel vei fi spălat de păcatele tale. Apa nu va mai prezenta pentru tine un pericol, şi vei fi protejat de moarte în apă.
Partea cuprinsă între anus şi inimă este asociată elementului Foc. Focul are formă de triunghi, culoare roşie, şi simbol silaba RAM. Vei face să pătrundă suflul în asociere cu sunetul Ram. Îţi vei reţine suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Vei fi ferit pentru totdeauna de foc.
Partea cuprinsă între inimă şi sprîncene este asociată elementului Aer. Aerul are formă hexagonală, culoare neagră, şi simbol silaba YAM. Vei face să pătrundă suflul în asociere cu sunetul YAM, reţinîndu-ţi suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri, obţinând posibilitatea de a te mişca în spaţiu la fel de liber ca aerul. Aerul nu va mai prezenta pentru tine nici un pericol.
Partea cuprinsă între sprîncene şi vîrful capului este asociată elementului Eter. Eterul este în formă de cerc, culoare albăstruie, şi simbol silaba HAM. Vei face să pătrundă suflul în asociere cu sunetul HAM. Vei medita ţinîndu-ţi suflul, obţinând puterea de a călători în spaţiul cosmic bucurîndu-te oriunde te-ai opri de o beatitudine nesfîrşită.
Aceasta este Cvintupla Fixare: prin practicarea ei nu va mai exista moarte, căci nimic nu te va mai putea atinge, în nici un caz.
Paricaya este exerciţiul datorită căruia suflul se asociază cu Focul Fundamentului, find apoi condus de tine pînă în Suşumna. Suflul şi focul pătrund aici după ce ce au luat forma şi funcţia Energiei încolăcite. Tot aici pătrunde şi spiritul tău, care de acum înainte va urma această cale majoră. Paricaya se realizează efectiv atunci cînd spiritul şi suflul intră împreună în Suşumna.

3. RETRAGEREA SIMŢURILOR – retragerea puterii simţurilor şi acţiunilor, pentru a distruge orice dorinţă este realizat prin practica Reţinerii suflului.
“Ulciorul”este exerciţiul pentru controlul suflurilor : te vei strădui să uneşti cuplul inspiraţie-expiraţie cu cel al gîndirii şi inteligenţei, ca şi suflet individual-suflet universal, înlăturînd opoziţia dintre ele. În acest scop vei practica Reţinerea suflului descrisă mai sus, dar timp de o pătrime din durata sa. Dacă doreşti Reţinerea Perfectă, o vei face o singură dată pe zi, la răsărit sau la apus.

4. ATENŢIA CONCENTRATĂ – exerciţiul fixării gîndirii, sau concentrarea atenţiei asupra unui obiect unic : oricare ar fi viziunea pe care ochii tăi o vor vedea, va trebui să o recunoşti ca fiind propriul tău suflet; oricare ar fi sunetul pe care urechile tale îl vor auzi, va trebui să-l recunoşti ca fiind propriul tău suflet, oricare ar fi mirosul pe care nările tale îl vor percepe, va trebui să îl recunoşti ca fiind propriul tău suflet, oricare ar fi gustul pe care limba îl vei simţi, va trebui să-l recunoşti ca fiind propriul tău suflet, oricare ar fi atingerea pe care pielea ta o va simţi, va trebui s-o recunoşti ca fiind propriul tău suflet. Astfel vei fixa asupra sufletului tău atenţia facultăţilor senzoriale.
Acest efort va fi făcut în fiecare zi timp de trei ore, cu insistenţă şi perfect treaz, şi efectele se vor manifesta ca puteri miraculoase ale gîndirii tale : vei auzi de departe, vei vedea de departe, vei străbate distanţe instantaneu, vei dobîndi perfecţiunea limbajului, vei putea lua orice formă, vei putea deveni invizibil, la dorinţă, vei obţine puterea de a călători în spaţiul cosmic, etc. Toate aceste capacităţi trebuie considerate obstacole pe drumul care duce la Realizare. Va trebui să eviţi exercitarea acestora, păstrând secretul în privinţa dobândirii lor.

5. MEDITAŢIA – meditaţia profundă este următoarea etapă, care se practică reţinînd suflul de 60 de ori cîte 24 de măsuri. Meditaţia se numeşte “cu suport” căci are ca obiect o divinitate. Practicînd-o, cîştigi tot felul de puteri miraculoase, ca cea de a putea reduce corpul la dimensiunile unui atom. Cînd ajungi să practici meditaţia numită “fără suport” poţi atinge în 12 zile scopul suprem al practicii, Enstaza finală.
Vei deveni un eliberat în viaţă, graţie puterii de a-ţi reţine suflul cât doreşti, şi faptului că sufletul tău individual va putea să se unească cu Sufletul universal.
Vei putea, dacă îţi doreşti, să-ţi abandonezi corpul, sau, dimpotrivă, să-ţi păstrezi integritatea corporală. Vei putea, dacă vei vrea, să străbaţi lumile, graţie puterilor tale, ca aceea de a te deplasa oriunde după bunul tău plac. Vei putea, prin voinţă, să devii Zeu şi să te bucuri de plăcerile Cerului, sau să te transformi în om, animal, sau chiar geniu, să atingi chiar starea de Dumnezeu Suprem.
După ce ţi-ai umplut corpul, îţi retragi în el simţurile, odată cu aerul inspirat. Cînd cele nouă porţi sînt închise, suflul inspirat se ridică, apoi rămîne nemişcat în centrul corpului, ca flacăra unei lămpi. Atunci vei sta într-un loc izolat în linişte, găsind aici certitudinea, pentru că vei cîntări orice lucru după măsura sufletului.
Practica meditaţiei poate distruge păcatul acumulat de-a lungul vieţii. Silaba-germene are deasupra un punct şi o semilună. Ea este sonoră, dar dacă o distrugi nu mai rămîne decît absolutul, tăcut. Percepând sunetul care nu se aude, pentru că este dincolo de sunet, vei fi eliberat de îndoială.
Fiinţele toate sânt pătrunse de suflet, ca perlele de firul de aţă. Spiritul calm, gîndirea clară, care-l cunoaşte pe brahman îşi află în El propriul sprijin. Sufletul este în corpul omului, pe care-l învăluie şi-l locuieşte. În orice realitate, fie ea unică sau multiplă, Sufletul este prezent.
Cei ce doresc Eliberarea meditează asupra acestui Tot, brahman, Monosilaba OM.
În fonemul A, prima parte a Monosilabei, s-au născut şi se vor dizolva Pămîntul, Focul, Rig-Veda, exclamaţia Bhur şi Brahman Creatorul. În fonemul U, a doua parte a Monosilabei, s-au născut şi se vor dizolva Spaţiul, Aerul, Yajur-Veda, exclamaţia Bhuvah şi Vishnu Protectorul. În fonemul M s-au născut şi se vor dizolva Cerul, Lumina, Sama – Veda, exclamaţia Suvah şi Shiva, Domnul.
A este galben, se spune, el este Energia difuzată. U este alb, el este Lumina. M este negru el este întuneric. Cine va ignora cele opt membre, cele patru picioare, cele 3 locaşuri, cei cinci zei ai silabei OM, acela nu va fi niciodată un brahman, căci OM este arcul, Spiritul este Săgeata, iar brahman este ţinta. Graţie Atenţiei concentrate, spiritul va străpunge ca o săgeată ţinta-brahman. Actele vor dispărea cînd vei avea viziunea Aceluia, care este atît de departe, şi totuşi atît de aproape.
Din OM au luat fiinţă zeii din OM au luat fiinţă Aştrii din OM – tot acest Univers,
compus din 3 lumi şi din fiinţe însufleţite şi neînsufleţite.
Ca silabă scurtă, OM arde păcatele; ca silabă lungă OM, fără efort, aduce bogăţia.
Însoţită de rezonanţa nazală, OM procură eliberarea.
Curgătoare ca uleiul vărsat în jet continuu, murmur surd de clopot bătînd în depărtări, astfel este inexprimabila rezonanţă a silabei OM. În centrul corolei lotusului inimii se află ea, nemişcată, strălucind ca o flacără ce nu se stinge niciodată. Asupra ei trebuie să meditezi, asupra silabei OM, care este o fărâmă a Divinităţii.
Aerul trebuie tras prin nara stîngă, pînă cînd burta se va umple, şi atunci poţi medita pe silaba OM, aflată în mijlocul corpului, înconjurată de o perdea de lumină. Inspiraţia este Brahman, Reţinerea suflului este Vishnu, iar expiraţia este Rudra, acestea fiind divinităţile Disciplinei Suflului.
Ca cele două lemne care aprind focul prin frecare, OM se află deasupra şi sufletul dedesubt, şi meditînd, le vei freca unul de altul, iar Zeul ascuns se va revela atunci
ca o flacără, în inimă, datorită armonicelor silabei OM. De aceea este necesar ca, din toate forţele, să aduni în tine suflul, pînă cînd vei obţine dispariţia oricărui alt sunet.
Unică, OM este prezentă în suflul inspirat, în suflul expirat, în suflul reţinut. Precum zece milioane de sori, ea străluceşte în forul interior al tuturor oamenilor. Cei ce o văd sub forma Păsării, vor fi spălaţi de orice murdărie.
Gîndirea este creatoare, ea a făcut cele trei lumi, ea le susţine, ea le va dizolva şi totuşi dizolvată va fi, la rîndu-i şi ea – aceasta este Cuvîntul Suprem al lui Vishnu.
Lotusul inimii are opt petale şi 32 de stamine, în mijlocul său se află Soarele, şi Luna în mijlocul Soarelui. În centrul Lunii arde Focul, în sînul căruia străluceşte Lumina. Aici se găseşte un tron împodobit cu giuvaeruri. Aici stă aşezat Zeul Vasudeva, fără de pată, are pe pieptu-i Părul Sfînt şi poartă Bijuteria Oceanului. Împodobit cu Perla preţioasă acesta pare transparent ca un cristal pur : astfel trebuie să meditezi tasupra lui Vishnu, Zeul ce străluceşte ca zece milioane de luni.
Dar adeptul avansat poate medita, după cum urmează : inspirînd aerul, el îl vede pe Marele Vishnu în Centrul Buricului. Aici şi-a făcut sălaş Zeul cu patru braţe de culoarea florii de in. Reţinînd aerul inspirat el îl vede pe Brahman în Centrul Inimii : aşezat pe un lotus stă aici Zeul cu patru feţe, Tatăl, de culoarea topazului. Expirînd aerul, îl va vedea pe Rudra în Centrul Frunţii, Zeul cu trei ochi, Indivizibilul distrugător al Răului, transparent cum e cristalul.
Lotusul inimii are floarea întoarsă în jos şi tulpina orientată în sus, corola fiind inversată, curbată în jos, ca o floare de bananier. Substanţa sa benefică este cea a tuturor Vedelor. Împodobit cu o sută de petale, înfloreşte timp de o sută de ani, în vastul său pericarp fiind dispuse hierarhizat, Soarele, Luna şi Focul. Adeptul, prin meditaţie, face să se desprindă şi să se înalţe floarea Înţelegînd germenele inimii, el mişcă şi sufletul nemişcător, cel cu trei stări şi trei căi, trei brahmani şi trei foneme, trei măsuri şi jumătate.
Ferm ancorat în practica unificării, adeptul aspiră aerul ca şi cum ar aspira apa cu ajutorul unei trestii. Reducînd lotusul la dimensiunea unui mugure, el aspiră aerul exterior doar prin tulpina florii şi îl face să urce pînă în punctul situat între cele două sprîncene, acolo unde aerul aspirat se disipează. Acolo, în mijlocul frunţii, la rădăcina nasului, se află centrul Vieţii. Adeptul trebuie să cunoască acest loc unde brahman şi-a făcut sălaş.
Practicând constant repetiţia silabei OM (AUM), alungind mult vocala, vei şterge păcatele săvîrşite în trecut.

6. ENSTAZA FINALĂ – Împreunîndu-şi mîinile ca pentru rugăciune încolăcindu-şi picioarele în Poziţia Lotusului, apăsînd cu fermitate bărbia în piept, fîxîndu-şi gîndul în Acela, facînd să urce în el, de mai multe ori, aerul inspirat, apoi eliberîndu-şi suflul, după ce l-a reţinut cît a putut, adeptul, graţie Energiei-încolăcite, va realiza trezirea totală.
Aşezat în Poziţia Lotusului, îşi va umple cu aer orificiile arterelor. Dacă îşi va reţine suflul astfel, el va fi, fără îndoială, eliberat. Trebuie să-şi maseze membrele cu sudoarea produsă de efort, trebuie să renunţe la orice aliment amar, acid sau sărat, şi orice băutură, cu excepţia laptelui pentru a se menţine în formă. Adeptul care adoptă această disciplină în privinţa alimentaţiei, şi duce o viaţă castă, va putea atinge perfecţiunea în cel mult un an. Cînd va stăpîni puterea Energiei încolăcite, facînd-o să urce din bulb, atunci va atinge perfecţiunea. Pentru a uni cele două sufluri, trebuie redusă cantitatea de urină şi excremente. Practicînd cu perseverenţă Contracţia Bazei, vei reuşi acest lucru, şi îţi vei regăsi vigoarea tinereţii, chiar dacă ai fi bătrân. Contracţia Bazei se realizează presînd cu putere zona pubiană cu ajutorul călcîielor, împingînd înapoi anusul, iar aerul inspirat va urca atunci.
Contracţia Zborului conferă energia cu care o pasăre se înalţă şi zboară fără odihnă. Se realizează trăgînd intestinul înapoi, în burtă, pînă deasupra buricului. Această Contracţie a Zborului este leul ce învinge elefantul morţii, căci ea împiedică scurgerea Apei Norilor, care, de la cap, coboară pînă în partea de jos a corpului.
Contracţia Purtătorului de Laţuri distruge numeroase robleme care afectează gîtul. Pentru a o face, este suficientă contracţia acestuia.
Pecetea Păsării – cînd limba, întoarsă, pătrunde în Caverna Craniului, nectarul nu cade în foc, nici suflul nu se evaporă. Privirea se va fixa în spaţiul interior dintre sprîncene, aceasta fiind ceea ce numim Pecetea Păsării. Nu va pieri de boală, ( khecarin = “pasăre”, are două semnificaţii: “care se mişcă” (carin) în spaţiu (kha) şi “care se mişcă în caverna craniului”) nu-i va mai fi somn, nici sete, nici foame, nu va mai cădea în sincopă, cel ce va cunoaşte Pecetea Păsării. Nici o boală nu-l va atinge, actele sale nu-l vor mai murdări, şi nu va mai fi supus timpului. Şi fiindcă gîndul, datorită lui, se poate mişca în voie în spaţiu, şi fiindcă limba, şi ea, capătă aceeaşi mobilitate, acest gest este numit Pecetea Păsării. Datorită Peceţii Păsării sperma nu se va mai scurge în afară, şi chiar de s-ar scurge pătrunzînd în matricea partenerei, ea va putea fi aspirată înapoi prin virtuţile Peceţii-matrice, şi va reintra în organ. Există două feluri de spermă : sperma roşie şi sperma gălbuie. Cea galbenă este sperma propriu-zisă, cea roşie este asemănătoare coralului, este sîngele menstrual, pe care îl găsim în matrice, în timp ce sperma sălăşluieşte în lună. A realiza unirea lor este un lucru greu.
Sperma este Shiva, iar sîngele este Puterea sa. Sperma este Luna, iar sîngele este Soarele. Numai realizînd conjuncţia lor adeptul îşi va face un corp de glorie.
Atunci cînd sîngele, pus în mişcare de aerul inspirat şi de Energia încolăcită, pătrunde în Caverna craniului şi se uneşte cu Soarele ce străluceşte aici, corpul adeptului devine divin. Sperma este asociată Lunii, iar sîngele Soarelui. Cel ce ştie ce au comun aceste două fluide, sperma şi sîngele, cunoaşte cu adevărat Unificarea.
Pecetea Maiestăţii – care face să sece orice umoare, realizează Unirea prin Soare şi Lună, prin care te cureţi de toate excreţiile neplăcute.
1) Pentru aceasta, vei sprijini cu putere bărbia în piept şi vei fixa cu ambele mîini piciorul stîng în zona pubisului ţinînd tot timpul piciorul drept bine întins înainte;
apoi vei umple cu aer cele două cavităţi abdominale şi îl vei ţine acolo un timp
înainte de a-l expira, puţin cîte puţin. Această practică distruge păcatele care aduc decăderea şi dizgraţia.
2) În regiunea inimii, se află un lotus cu 8 petale, iar în centrul lui este un cerc de dimensiuni microscopice unde sălăşluieşte sufletul individual care este lumină. Aici îşi au sorgintea toate lucrurile, aici toate se unesc, se fac, se mişcă. Prin credinţa sa prin propria sa autonomie, sufletul individual hotărăşte : “Eu acţionez şi dispun ca individul ce mă întrupează să fie fericit sau nefericit, chior sau şchiop, surd sau mut, slab sau gras”.
Petala din Est este albă. Atunci cînd sufletul odihneşte pe ea, apare o tendinţă mentală însoţită de devoţiune împingînd individul spre bine.
Petala din Sud-Est este roşie. Când sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre somn şi lene.
Petala din Sud este neagră. Cînd sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală
spre duşmănie şi mînie.
Petala din Sud-Vest este albastră. Cînd sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre răutate şi cruzime.
Petala din Vest este transparentă. Cînd sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre joc şi plăcere.
Petala din Nord-Vest e de smarald. Câînd sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre agitaţie şi indiferenţă.
Petala Nordului este galbenă. Când sufletul se odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre plăcere şi voluptate.
Petala din Nord-Est are culoarea perlei. Când sufletul se odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre caritate şi compasiune.
Când sufletul se află în punctul de joncţiune al petalelor, apar multe boli care afectează respiraţia, bila, mucusul. Cînd se odihneşte chiar în centrul lotusului, capătă Cunoaşterea, ştiind tot ceea ce se poate şti.
3) Cînd ochiul interior va obosi în a contempla sufletul în inimă, pentru a-l odihni trebuie să faci să apară imaginea unui cerc, ce va avea culoare de bandhuka. Vei afla aici centrul somnului, în mijlocul căruia este centrul viselor. Aici iau naştere imaginile fantastice, halucinaţiile vizuale, auditive, fantasmele de orice natură, de care însă, ochiul exterior se va plictisi curînd. Pentru a-l odihni trebuie să faci să apară imaginea celui de-al doilea cerc, culoarea de Indrakopa, în care te vei adînci. Vei afla aici somnul profund, aici inteligenţa unindu-se cu Zeul Suprem şi fără asemănare, şi va păstra pentru totdeauna această viziune. Apoi, graţie acestei intuiţii, vei ajunge la însuşi Zeul.
Trebuie atunci să provoci apariţia imaginii unui al treilea cerc, de culoarea lotusului roşu, în care te vei adînci pentru a afla a Patra Stare. Numai în a Patra Stare Gîndirea se va înălţa la unirea perfectă cu Sufletul Suprem şi fără asemănare. O astfel de viziune nu va dispărea niciodată.
Adeptul se va apropia, pas cu pas, de odihna absolută, fixîndu-şi Spiritul în Sufletul Universal, graţie inteligenţei sale dominată de propria voinţă. De atunci începînd, nu va mai zări nimic. Unindu-şi suflurile, el îşi va educa inteligenţa în a nu vedea în toate cîte sînt, doar Sufletul Universal, şi numai pe el. Cînd va depăşi a Patra Stare, va realiza bucuria universului, aflându-se dincolo de orice dualitate, şi cât timp corpul său va subzista, va subzista şi beatitudinea. Ulterior adeptul va deveni însuşi Sufletul universal, şi astfel va obţine Eliberarea.
Prin joncţiunea celor Patru Drumuri, adeptul conduce suflul inspirat, care a depăşit Marea Poartă, pînă la un punct situat deasupra Triunghiului de la Bază, acolo aflând Imuabilul. Deasupra Triunghiului trebuie să meditezi asupra culorilor celor cinci elemente, ca şi asupra culorilor celor cinci sufluri, fără a uita germenii lor, funcţiunile şi centrele. Germenele lui Prana este YA, culoarea sa este ca a unui nor întunecat. Germenele focului este RA, culoarea sa fiind cea a soarelui, el fiind, de fapt, Apana. Vyana are culoarea unei bandhuka, germenul său este LA, iar elementul său este Pămîntul. Udana are culoarea sidefului, germene litera VA, şi ca element Viaţa. Samana are germenele HA, culoarea cristalului, iar ca element, Eterul, find prezent în tot corpul, de la inimă la degetul mare al piciorului, trecînd prin buric, nas, gît, picioare, prin cele 72 de mii de canale şi cele 28 bilioane de pori. Samana şi sânt, în realitate, totuna, după cum sufletul este unic.
Practicînd triada inspiraţie, reţinerea suflului, expiraţie, după ce ţi-ai stăpînit gândul, şi concentrîndu-ţi spiritul într-un punct unic, reuneşti în mod progresiv toate facultăţile mentale în cavitatea situată în lotusul inimii. Vei înnoda apoi cele două sufluri, şi, graţie silabei OM, le faci să se înalţe.
Contractîndu-ţi gîtul, ca şi organele genitale, vei întrezări splendida Suşumna, care, asemenea unei tije de lotus, ţîşneşte din Centrul de la Bază. Aici se află Sunetul fără formă, produs de strunele lăutei, asemănător rezonanţei medii a unei cochilii şi altor instrumente. Atunci cînd atinge Orificiul Boltei, sunetul se aseamănă cu strigătul păunului. În centrul cavităţii craniene, în centrul intersecţiei celor patru, străluceşte Sufletul universal, tot astfel cum pe bolta cerească străluceşte Soarele.
Puterea divină se află în orificiul lui Brahman, situat în mijlocul arcului format din cele două sprîncene.
Adeptul trebuie să-şi contemple fiinţa sa intimă, propriul suflet. Aici se operează disoluţia gîndirii, aici se află bijuteriile, clarul de lună, sunetul, picătura de ambrozie, sălaşul Zeului. Adeptul care ştie aceasta, va atinge izolarea.

Puterea ce trebuie trezită este Energia încolăcită. O vei face să se desfăşoare şi să urce de la bază pînă în punctul dintre sprîncene, aceasta fiind trezirea Puterii. Pentru a reuşi aceasta trebuie să întăreşti Sarasvati, prin care va urca Energia încolăcită, şi să exersezi reţinerea suflului.
Întărirea lui Sarasvati : ( trezirea Puterii este o urmare a acesteia) trebuie întîi să ghidezi suflurile prin canalul Ida, apoi să măreşti de la patru la douăsprezece măsuri spaţiul ce înconjoară Suşumna, în scopul de a reţine cu fermitate aerul inspirat, astupînd cu ajutorul mîinilor, urechile, nasul, gura. Astfel faci să treacă suflurile din canalul drept în canalul stâng şi invers, timp de trei ore, fără teamă de accident.
În acest moment, vei face să se ridice Puterea pînă ce va atinge orificiul canalului Suşumna, şi suflurile vitale vor trece prin el. Vei face apoi Contracţia lui Tana care se înnoadă în abdomen. Combinînd-o cu Contracţia Gîtului, şi prin întărirea lui Sarasvati, vei ajuta aerul reţinut în plămîni să urce prin Pingala, şi îl vei elimina pe gură. Întărirea lui Sarasvati este întotdeauna însoţită de audiţia Sunetului primordial, ea vindecând de bolile ce pot afecta burta : dilataţia splinei, hidroptizie, exces de bilă.
Controlul respiraţiei, a treia etapă a Stăpînirii totale, se rezumă la reţinerea suflului.
Se numeşte “Caliciul”, un exerciţiu ce nu trebuie practicat decît după ce ai învăţat să îţi stăpîneşti suflurile. Există un Caliciu complex, format din combinarea Caliciului propriu-zis cu alte patru modalităţi de control al suflului : Fiica Soarelui, Cea Victorioasă, Cea Rece, Cea de Dincolo.
Modalitatea numită “Fiica Soarelui” se practică astfel : te vei retrage, într-un loc ferit, curat, nepietruit, avînd aspectul exterior în formă de arc, un loc fâră vînt, nici umed, nici prea uscat. Te vei aşeza pe un scaun confortabil, nici prea înalt, nici prea scund,
şi vei lua Poziţia Lotusului, executînd-o cu precizie. Ggraţie întăririi canalului Sarasvati, aerul exterior, inhalat doar prin nara dreaptă, este vehiculat uşor de-a lungul Canalului din Dreapta. Poţi aspira cît vei voi, apoi să-l elimini prin Canalul din Stînga, sau poţi conduce aerul pînă în craniu, şi să-l menţii acolo în scopul purificării.
Această practică distruge cele patru feluri de boli datorate vînturilor şi viermilor.
Ea poate fi repetată după voie.
Modalitatea numită “Cea Victorioasă” se practică astfel : cu gura foarte bine închisă, aerul exterior inhalat prin cele două nări, va fi vehiculat uşor de-a lungul celor două canale, din Dreapta şi din Stînga, pînă se va umple spaţiul cuprins între gît şi inimă, şi va produce aici un sunet. Atunci vei putea reţine aerul cît vei voi, apoi îl vei elimina prin Canalul din Stînga. Această practică are avantajul de a descongestiona capul şi de a alunga flegma din zona cefei, în plus, vindecă de anumite boli şi echilibrează temperatura corpului. Vei evita astfel umplerea Canalelor cu apă, prin această practică ce ajută la purificarea elementelor constitutive ale organismului fizic, fie stînd, fie în mers, putând practica acest exerciţiu oricînd.
Modalitatea a treia, “Cea Rece”, presupune mai întîi un exerciţiu identic cu cel precedent, urmat de o aspirare a aerului cu limba şi buzele, asemănător gestului pe care-l faci cînd bei apă, aerul fiind apoi eliminat pe nas. Această practică vindecă suferinţele biliare, înlătură bolile abdominale, epuizarea, fereşte de orice febră cauzată de ingerarea de otrăvuri.
A patra modalitate de control al suflului -“Cea de dincolo” sau “Foalele”. Vei lua Poziţia Lotusului avînd grijă să ai corpul drept, apoi cu gura bine închisă, vei expulza aerul inhalat prin amîndouă nările deodată, astfel încît aerul să umple tot spaţiul cuprins între craniu şi gît, producînd aici un sunet. O mică parte din aerul inhalat poate fi de asemenea dirijată către Lotusul Inimii, şi aceasta de mai multe ori.
Exerciţiul seamănă cu acţiunea foalelor manevrate de fierar : inspiri, expiri, cu regularitate şi cu putere. Aerul, revenind la Lotusul Inimii, se va angaja pe Canalul din Dreapta, exerciţiul trebuind repetat pînă la obosirea corpului.
Poţi de asemenea să conduci aerul pînă în abdomen, şi să-l menţii acolo, strângând nările cu degetele, fără a le acoperi cu totul, aerul ce a umplut abdomenul fiind apoi evacuat prin canalul din stînga. Această practică vindecă inflamaţiile gîtului, face să strălucească Focul interior, şi ajută la trezirea Energiei încolăcite. Practicînd-o, vei căpăta merite, vei fi ferit de rău, şi vei beneficia de binecuvîntare. În mod cu totul special, această practică are avantajul de a debarasa Suşumna de orice impuritate care l-ar putea invada.
Acestor modalităţi de control al suflului, este bine să li se asocieze cele trei contracţii musculare : a Bazei, a Zburătorului, a Purtătorului-de-Laţuri.
Contracţia Bazei obligă Apana să-şi inverseze mişcarea, datorită unei contracţii a anusului, şi, în loc să coboare, Apana va urca pînă în locul în care străluceşte Focul interior, fâcîndu-l să crească şi să se înteţească. Focul astfel înteţit, unit cu Apana ce şi-a inversat cursul, va ajunge acolo unde sălăşluieşte suflul interior, arzând cu putere şi cuprinzând tot corpul. Energia încolăcită, încălzită de Suflul aprins, se trezeşte şi se ridică şuierînd, ca un şarpe trezit de un fluier fermecat, pătrunzând în Suşumna prin orificiul interior.
Atunci cînd, în controlul Suflului, reţii aerul inhalat, poţi, înainte de a-l elimina,
să practici Contracţia Zburătorului, numită astfel deoarece, datorită ei, Suflul interior pătrunde în Suşumna şi se înalţă rapid, ca o pasăre ce-şi ia zborul. Pentru aceasta, vei lua Poziţia Trăznetului şi, apucînd picioarele cu ambele mîini, vei sprijini cu putere gleznele pe Nodul situat sub ombilic. Vei adopta apoi Poziţia-Înapoi care asigură ridicarea Suflului pînă în zona din spatele capului, după ce a trecut prin inimă. Poziţia-Înapoi se execută doar pînă ce Suflul atinge capul pieptului, şi trebuie practicată cu mare precauţie, numai după ce stomacul a fost golit de toate impurităţile.
Contracţia Purtătorului de Lanţuri o vei practica după ce ai inhalat. Contractînd cu putere gîtul pentru a împiedica aerul să iasă, îl vei obliga să pătrundă în Suşumna.
Acest exerciţiu se practică luînd Poziţia-Înapoi, pentru a întări Sarasvati. Acesta este mijlocul de a controla, în mod eficace, mişcările Suflului interior.
Dacă doreşti să înveţi modalităţile de reţinere a suflului şi contracţiile musculare,
se cuvine să exersezi progresiv. În prima zi vei practica de zece ori cele patru modalităţi de reţinere a suflului, în a doua zi, vei trece la 15, aceste exerciţii fiind permanent asociate cu cele trei tipuri de contracţii musculare.
Obstacole care pot să apară : să ţi se poate facă somn în timpul zilei, dacă veghezi pînă tîrziu, sau faci prea multă dragoste noapte, pot apărea dureri abdominale, dacă de exemplu, în timpul exerciţiilor, ai închis din greşeală căile de evacuare a urinei sau excrementelor, pot apărea diverse dureri, dacă de exemplu, în timpul exerciţiilor ai luat greşit poziţiile sau ţi-ai reţinut prea puternic suflul. Adeptul poate să se îndoiască de eficienţa practicilor, sau să intre într-o stare de tulburare, sau de indolenţă, sau să resimtă, irezistibil, o mare dorinţă de a dormi, poate fi tentat, să abandoneze exerciţiile, sau el se poate adesea înşela în timpul practicilor. Acestea sînt cele şapte obstacole, din care numai primul este de netrecut, tot aşa cum nu pot fi depăşite frivolitatea, care te face să preferi bogăţiile acestei lumi, în locul perfecţiunii obţinute prin Yoga, sau dorinţa sexuală, care antrenează grave tulburări, ca şi stupiditatea care te împiedică să înţelegi învăţătura Maeştrilor de Yoga. Adeptul avizat, însă, evită sau depăşeşte aceste obstacole, datorită inteligenţei sale, care îi permite să le recunoască şi să le învingă.

În mod normal, conştiinţa zace nemişcată în Suşumna. Cînd ea se află astfel, Suflul interior nu poate urca. Dar cînd, prin practicile descrise, mai sus, deschiderea lui Suşumna se realizează, Suflul pătrunde prin el după ce Apana a fost obligat să-şi inverseze mişcarea sa naturală. Prin Contracţia Bazei obligi Apana să-şi schimbe drumul, să se unească cu Focul interior, şi, astfel aprins, să ajungă în punctul secret, unde sălăşluieşte Suflul interior. Atunci, încălzită de Suflu, pusă în mişcare de Apana şi de Focul interior, Energia încolăcită se trezeşte şi pătrunde în orificiul Canalului Suşumna. Străpungînd Nodul lui Brahman, care îşi are originea în Calitatea Activităţii, Energia încolăcită va străluci deodată, ca un fulger, la orificiul inferior al canalului Suşumna. Pătrunzînd în Suşumna, urcînd apoi, ea va atinge curînd Nodul lui Vishnu, care se află în inimă. Străpungîndu-l, îşi va urma apoi ascensiunea, pînă la Nodul lui Rudra (Shiva), în sfîrşit, ajungînd între sprîncene, acolo unde se află Nodul solidar cu Centrul Ajna, Energia-încolăcită va atinge regiunea unde domneşte Luna. Aici se află Centrul Anahata asemănător unui Lotus cu 16 petale. Suflul, asociindu-se Energiei încolăcite, va usca umiditatea produsă de Lună. Activat de Suflul asociat Energiei, Soarele usucă sîngele şi bila.
Substanţa pură, asemănătoare unui fluid, răspîndită în toată acestă regiune a corpului, s-ar putea încălzi atunci cînd Suflul asociat Energiei încolăcite atinge Centrul Lunii. În acest moment substanţa pură de culoarea albă a Lunii, devine incandescentă sub acţiunea Soarelui care activează Suflul şi Energia încolăcită. Atunci lichidul lunar, agitat de Suflu şi de Energia încolăcită, devine ambrozie şi curge din belşug.
Eliberat de orice pofte senzuale, adeptul, concentrîndu-şi atenţia asupra acestui proces, va absorbi această ambrozie, aşa cum un închinător bea soma şi astfel se stabileşte pe veci în propriul său suflet.
Energia încolăcită urcă apoi pînă la Centrul cu o Mie de Petele, abandonînd cele opt elemente : Apa, Pămîntul, Aerul, Focul, Eterul, Gîndirea, Inteligenţa, Ego-ul,
însuşindu-şi Ochiul, Gîndirea şi Suflul, şi îmbrăţişîndu-le strîns, va ajunge la Shiva.
Împreună cu Shiva însuşi, se va dizolva apoi în Centrul cu o Mie de Petale. Atunci, pe loc, cele două principii fundamentale ale individului : Activitatea şi Lumina, se vor dizolva, la rîndul lor, în Shiva, tot aşa trupul grosier schimbându-se, în sfîrşit, în forma sa divină.
Spălat de orice mizerie, eliberat din starea de stupoare în care-l menţinea gîndirea sa captivă, corpul subtil străluceşte. El este conştiinţă pură, esenţa însăşi a individului, nefiind altceva decît Sufletul universal care sălăşluieşte în orice fiinţă.
Aceasta este adevărata Eliberare de existenţă şi de timp. Adeptul va fi eliberat atunci cînd va realiza unitatea fundamentală dintre propria sa persoană şi universul întreg, dintre Linga şi Sufletul cosmic, dintre somn şi Starea a Patra, unitatea dintre sufletul său individual şi Sufletul Lumii care străluceşte prin el-însuşi.

Puterea divină, Energia încolăcită, străluceşte ca tulpina unui lotus tînăr, ca un şarpe încolăcit, ea îşi prinde coada cu gura şi se odihneşte, adormită, în Muladhara.
Atunci cînd adeptul, executînd Poziţia Lotusului şi contractîndu-şi anusul, face să urce prin Suşumna aerul inspirat, acesta aprinde Focul interior şi pătrunde cu el în Svadhisthana. Atunci Regele Şerpilor, trezit de Suflu şi de Foc, se înalţă, străpunge Nodul lui Brahman, apoi Nodul lui Vishnu, apoi Nodul lui Rudra (Shiva), şi tot astfel, pînă cînd va ajunge la Lotusul cu o mie de petale. Acolo, în Sahasrara, Puterea divină se va bucura împreună cu Zeul Shiva.
Aceasta este adevărata Eliberare, prin ea sustrăgându-te Devenirii, şi cunoscând beatitudinea.

 

Comenteaza

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: